07 11 2008

La 4 noiembrie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârile Tudor-Comer? c. Moldovei (cererea nr. 27888/04), Pânzari c. Moldovei (cererea nr. 27516/04) ?i Boboc c. Moldovei (cererea nr. 27581/04).

*  *  *

În cauza Tudor-Comer? c. Moldovei, la 11 iunie 1997, companiei reclamante Tudor-Comer? la indica?ia Procuraturii municipiului Chi?in?u, i-a fost aplicat, de c?tre Comisariatul de poli?ie al sectorului Ciocana, sechestru pe bunurile sale, în valoare de MDL 11,750,000 (USD 1,059,340 la acea dat?).

La 31 martie 1998, Judec?toria Economic? de circumscrip?ie Chi?in?u a constatat c? aplicarea sechestrului pe proprietatea companiei reclamante în valoare de MDL 11,750,000 a fost ilegal? ?i a dispus Comisariatului de poli?ie Ciocana ?i Procuraturii municipiului Chi?in?u s? restituie proprietatea luat? de la compania reclamant?. Hot?rârea a devenit irevocabil? peste 15 zile.

Dup? ce a ob?inut acces la proprietatea sa, în septembrie 1998, compania reclamant? a angajat un expert în vederea evalu?rii bunurilor sale. Expertul a conchis c?, deoarece înc?perea în care a fost ?inut? marfa nu a fost înc?lzit? ?i ventilat? ?i în înc?pere erau ?oareci, bunurile au fost deteriorate foarte tare ?i valoarea lor la acea dat? constituia MDL 74,158 (USD 6,685 la acea dat?). Compania reclamant? a cerut Judec?toriei Economice de circumscrip?ie Chi?in?u schimbarea modului de execuare a titlului executoriu prin plata valorii ini?iale a propriet??ii sale.

La cererea Procuraturii Generale, la 19 decembrie 2001, Curtea Suprem? de Justi?ie a ordonat reexaminarea cauzei. La 14 ianuarie 2003, cauza a mai fost trimis? spre reexaminare Judec?toriei Economice a Republicii Moldova.

La 15 ianuarie 2004, colegiul de recurs al Judec?toriei Economice nu a examinat apelul reclamantului din cauza neachit?rii taxei de stat în sum? de MDL 352,500 (EUR 21,021 la acea dat?). Compania reclamant? a solicitat amânarea pl??ii taxei de stat dup? examinarea cauzei din cauza st?rii financiare dificile, anexând documente bancare care certificau c? nu avea bani în cont din 2002 ?i a invocat dreptul de acces la justi?ie. Instan?a a amânat plata taxei de stat pân? la 15 martie 2004. La aceast? dat?, colegiul de recurs al Judec?toriei Economice a refuzat examinarea apelului reclamantului din cauza neachit?rii taxei de stat.

La 6 mai 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins ca nefondat recursul companiei reclamante. Instan?a a constatat c? argumentele reclamantului potrivit c?rora instan?ele inferioare nu au luat în considera?ie situa?ia sa financiar? dificil? erau nejustificate. Instan?a a notat c? instan?ele de judecat? pot, dar nu sunt obligate, s? amâne plata taxei de stat, potrivit art. 86 CPC, iar persoanele juridice nu pot fi scutite de la plata taxei de stat.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), deoarece dreptul s?u de acces la o instan?a judec?toreasc? a fost limitat.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO.

Curtea a notat c? este necesar de a examina dac?, la examinarea apelului ?i recursului reclamantului, colegiul de recurs al Judec?toriei Economice ?i Curtea Suprem? de Justi?ie au luat în considera?ie circumstan?ele particulare ale cauzei, în primul rând abilitatea de a achita taxa de stat. Curtea a notat c? doar Curtea Suprem? de Justi?ie a men?ionat preten?ia reclamantului de incapacitate de achitare a pl??ii de stat. Instan?a a constatat aceast? preten?ie ca fiind nejustificat?, dar nu s-a referit la nicio parte a hot?rârilor instan?elor judec?tore?ti inferioare în care ar fi fost examinat? abilitatea reclamantului de a pl?ti taxa de stat. Nici Curtea Suprem? de Justi?ie nu a verificat acest aspect. Mai mult ca atât, Curtea Suprem? de Justi?ie a statuat expres c? instan?ele erau împiedicate prin lege de a scuti persoanele juridice de la plata taxei de stat. O astfel de interdic?ie de blanchet? la acordarea scutirilor la plata taxei de stat ridic? în sine o chestiune prin prisma articolului 6 § 1 al Conven?iei (a se vedea Clionov c. Moldovei, hot?râre din 9 octombrie 2007, § 41). Curtea a mai notat c?, potrivit materialelor dosarului na?ional, compania reclamant? nu avea o activitate economic? în acea perioad? ?i, prin urmare, nu era capabil? de a pl?ti taxa de stat. Mai mult ca atât, cererea companiei era îndreptat? împotriva pretinselor ac?iuni ilegale ale organelor de stat, care practic au ruinat compania. Curtea a conchis c? dreptul companiei reclamante de acces la o instan?? de judecat? a fost limitat pân? la punctul în care a devenit iluzoriu.

Curtea a acordat reclamantului EUR 5,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 1,530 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a  fost reprezentat la CtEDO de c?tre dl Vitalie NAGACEVSCHI, pre?edinte al organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.

*  *  *

În cauza Pânzari c. Moldovei, reclamantei, Larisa PÂNZARI, care lucra la S.A. Floare-Carpet, la 29 noiembrie 1999, o comisie medical? i-a acodat gradul doi de invaliditate ?i i-a recomandat încetarea activit??ii în cadrul fabricii de covoare din cauza condi?iilor de munc? care îi afectau s?n?tatea. Dup? ce reclamanta a prezentat certificatul întreprinderii angajatoare, la 30 decembrie 1999, ea a fost concediat? pe motivul c? nu mai era capabil? de a lucra din starea s?n?t??ii.

Deoarece angajatorul a refuzat s? modifice motivul concedierii în carnetul de munc?, la 7 februarie 2000, reclamanta a ini?iat proceduri judiciare. La 11 februarie 2000, Judec?toria sectorului Botanica a l?sat cererea reclamantei f?r? examinare. La 10 mai 2000, Tribunalul Chi?in?u a casat aceast? hot?râre ?i a dispus reexaminarea cauzei.

În urma reexamin?rii, la 31 ianuarie 2001, Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hot?rârile instan?elor inferioare ?i a dispus reexaminarea cauzei.

Dup? cea de-a doua reexaminare, la 4 februarie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul angajatorului depus la 7 noiembrie 2003 împotriva deciziei Cur?ii de Apel Chi?in?u din 9 septembrie 2003 (care a fost primit? prin po?t? la 16 octombrie 2003), a casat hot?rârile anterioare ?i a respins toate preten?iile reclamantei.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a pretins violarea art. 1 CEDO (obliga?ia de a respecta drepturile omului), pe motiv c? instan?ele judec?tore?ti na?ionale nu au respectat drepturile sale prin prisma CEDO; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), în urma duratei excesive a procedurilor judec?tore?ti, în urma examin?rii recursului angajatorului s?u depus în afara termenului de atac ?i în urma adopt?rii unei hot?râri incorecte de c?tre instan?ele judec?tore?ti; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în conjunc?ie cu art. 6 CEDO; precum ?i violarea art. 14 CEDO (interzicerea discrimin?rii) ?i a Protocolului nr. 12 la CEDO, pe motiv de aplicare discriminatorie a legii în cauza sa.

Curtea a considerat c? preten?ia reclamantei în privin?a art. 1 CEDO este mai degrab? o generalizare a altor preten?ii ale reclamantei ?i ea nu a examinat aceast? preten?ie separat.

Reclamanta s-a mai plâns de aplicarea incorect? a legii de c?tre instan?ele judec?tore?ti na?ionale. Curtea a reiterat c? art. 6 § 1 CEDO garanteaz? dreptul la un proces echitabil, dar nu stabile?te reguli de admisibilitate a probelor sau de apreciere a lor, ceea ce este de competen?a instan?elor na?ionale. Curtea nu a g?sit niciun motiv de a constata c? hot?rârile din aceast? cauz? au fost arbitrare. Astfel, aceast? parte din cerere a fost respins? ca fiind în mod v?dit neîntemeiat?, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

Reclamanta a mai pretins c? Curtea Suprem? de Justi?ie a examinat recursul angajatorului s?u care a fost depus peste termen. Curtea a notat c?, în timp ce vechiul CPC prevedea un termen de 15 zile pentru a depune o cerere de recurs, noul CPC care era în vigoare la momentul depunerii recusului de c?tre angajatorul reclamantei, prevedea un termen limit? de 2 luni. Recursul a fost depus la mai pu?in de o lun? ?i, prin urmare, în cadrul termenului limit?. Astfel, aceast? parte din cerere a fost respins? ca fiind în mod v?dit neîntemeiat?, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

Reclamanta a mai invocat aplicarea discriminatorie a legii în cauza sa. Curtea a considerat aceast? preten?ie mai degrab? reitereaz? preten?ia privind inechitatea procedurilor ?i a respins aceast? preten?ie ca fiind în mod v?dit neîntemeiat?, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO din cauza duratei excesiv de lungi a procedurilor în fa?a instan?elor judec?tore?ti na?ionale. Curtea a reiterat c? durata rezonabil? a procedurilor trebuie s? fie evaluat? în lumina circumstan?elor cauzei ?i a urm?toarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului ?i a autorit??ilor relevante ?i ceea ce era important pentru reclamant (a se vedea Cravcenco c. Moldovei, hot?râre din 15 ianuarie 2008, § 44).

În ceea ce prive?te complexitatea cauzei, Curtea a notat c? instan?ele judec?tore?ti nu au solicitat efectuarea expertizei sau a altor modalit??i de probare care ar necesita mult timp. Probele administrate de c?tre instan?e (documente ?i 2 declara?ii ale martorilor) au fost la dispozi?ia lor chiar de la început. Prin urmare, Curtea a concluzionat c? durata procedurilor nu poate fi explicat? prin complexitatea cauzei.

Referitor la comportanentul reclamantei, Curtea a men?ionat c? Guvernul nu a prezentat probe care ar fi demostrat c? reclamanta a cerut repetat amânarea cauzei ?i chiar dac? aceasta într-adev?r a avut loc, aceasta nu poate explica termenul de 4 ani de examinare a cauzei.

Privind comportamentul autorit??ilor relevante, Curtea a notat c? durata îndelungat? a procedurilor s-a datorat ?i reexamin?rilor cauzei. De?i cauza nu implic? vreo complexitate specific?, reexaminarea a fost dispus? de c?tre instan?ele judec?tore?ti de dou? ori. Chiar dac? Curtea nu analizeaz? calitatea jurispruden?ei na?ionale, ea consider? c?, atât timp cât trimiterea la reexaminare se dispune în rezultatul erorilor comise de c?tre instan?ele inferioare, repetarea unor astfel de ordine mai mult decât într-un set de proceduri relev? deficien?e serioase ale sistemului judiciar (a se vedea Wierciszewska c. Poloniei, hot?râre din 25 noiembrie 2003, § 46; Pavlyulynets c. Ucrainei, hot?râre din 6 septembrie 2005, § 51; ?i Cravcenco c. Moldovei, hot?râre din 15 ianuarie 2008, § 50).

Referitor la ceea ce era important pentru reclamant?, Curtea a notat c? procedurile vizau un subiect deosebit de important pentru reclamant?, ?i anume angajarea sa. Legislatorul a confirmat importan?a acestor proceduri pentru angaja?i, prev?zând-o expres în legisla?ia privind examinarea urgent? ?i cu prioritate a litigiilor de munc?. Curtea consider? c? instan?ele na?ionale nu au dat dovad? de suficient? diligen??, care este cerut? atât de legisla?ia na?ional?, cât ?i de art. 6 § 1 CEDO.

În lumina celor expuse mai sus, incluzând reexaminarea repetat? a cauzei în lipsa oric?rei complexit??i a cauzei, luând în considera?ie durata îndelungat? a procedurilor în litigiul de munc? ?i având în vedere ceea ce era important pentru reclamant?, Curtea a conchis c? cerin?a „termenului rezonabil” consfin?it? de art. 6 § 1 CEDO nu a fost respectat? în aceast? cauz?.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO în conjunc?ie cu art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c?, în pofida numeroaselor ac?iuni întreprinse de autorit??i în vederea execut?rii hot?rârilor în favoarea reclamantei, aceasta nu a dispus de nici un mijloc pentru a accelera procedurile sau de a ob?ine compensa?ii.

Curtea a acordat reclamantei EUR 1,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 745 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamanta a  fost reprezentat? la CtEDO de c?tre dl T. Deli, avocat din Chi?in?u.

*  *  *

În cauza Boboc c. Moldovei, reclamantul, Alexei BOBOC, era beneficiarul unei hot?râri judec?tore?ti irevocabile din 29 mai 1995, prin care Judec?toria Cahul a satisf?cut cererea reclamantului de înl?turare a impedimentelor din partea vecinei sale, E., de a-?i folosi lotul de teren aferent casei. Anterior, E. mutase gardul care desp?r?ea loturile lor ?i a mic?orat suprafa?a lotului reclamantului.

Paralel cu aceast? ac?iune, reclamantul a cerut autorit??ilor locale s? determine hotarul între lotul s?u ?i cel apar?inând lui E., ceea ce a avut loc în 1996. E. a contestat în judecat? ac?iunile autorit??ilor locale, îns? ac?iunea sa a fost respins? printr-o hot?râre irevocabil? a Judec?toriei Cahul din 4 mai 1996.

În urma cererii reclamantului, la 26 februarie 1997, autoritatea local? i-a eliberat titlul de de?in?tor de teren, determinând suprafa?a lotului de?inut de E. ?i cel de?inut de reclamant. E. a contestat în instan?a de judecat? aceast? decizie, îns? preten?iile sale au fost respinse printr-o decizie irevocabil? a Cur?ii de Apel a Republicii Moldova din 17 martie 1998.

La 4 februarie 1999, autoritatea local? a anulat propria decizie din 26 februarie 1997 ?i i-a acordat reclamantului un lot de teren cu o suprafa?? mai mic?. Reclamantul a ini?iat proceduri judiciare, solicitând anularea deciziei din 4 februarie 1999. Preten?ia sa a fost satisf?cut? prin hot?rârea Judec?toriei Cahul din 20 septembrie 1999, care a fost men?inut? prin decizia irevocabil? a Cur?ii de Apel a Republicii Moldova din 7 septembrie 2000.

Reclamantul a solicitat Judec?toriei Cahul s?-i elibereze un titlu executoriu, dar se pare c? a fost refuzat. El s-a  plâns despre aceasta diferitor autorit??i, dar a fost informat c?, în perioada 1995-2000, niciun titlu executoriu pe numele s?u nu a fost transmis spre executare.

La 8 octombrie 2001, E. a depus o cerere de apel împotriva hot?rârii judec?tore?ti din 20 septembrie 1999. La 18 aprilie 2002, Tribunalul Chi?in?u a respins apelul lui E. pe motiv de res judicata. Hot?rârea a devenit definitiv?.

La 6 august 2002, E. a ini?iat noi proceduri judiciare, solicitând determinarea drepturilor sale ?i ale reclamantului asupra lotului de teren. Reclamantul a argumentat c? nu era nevoie de o nou? examinare, deoarece toate faptele au fost deja stabilite prin mai multe hot?râri judec?tore?ti. La 30 mai 2003, reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize. Printr-o hot?râre irevocabil? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 26 mai 2004,  cererea lui E. a fost respins?, instan?ele indicând c? împ?r?irea trebuie s? aib? loc conform deciziei autorit??ii locale din 1997. La 26 mai 2004, reclamantului i-a fost eliberat un titlu executoriu care indica delimitarea lotului s?u de teren de cel apar?inând lui E.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), în urma duratei excesive a procedurilor judec?tore?ti, precum ?i violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în conjunc?ie cu art. 6 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO din cauza duratei excesiv de lungi a procedurilor în fa?a instan?elor judec?tore?ti na?ionale. Curtea a reiterat c? durata rezonabil? a procedurilor trebuie s? fie evaluat? în lumina circumstan?elor cauzei ?i a urm?toarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului ?i a autorit??ilor relevante ?i ceea ce era important pentru reclamant (a se vedea Cravcenco c. Moldovei, hot?râre din 15 ianuarie 2008, § 44).

Curtea a notat c? Moldova a ratificat Conven?ia la 12 septembrie 1997. Prn urmare, perioada de timp în care a avut loc primul set de proceduri, pân? la aceast? dat?, nu intr? în competen?a Cur?ii ratione temporis ?i nu va fi luat? în considera?ie. Totu?i, Curtea a considerat c? toate cele 4 seturi de proceduri de durata c?rora se plânge reclamantul vizeaz? acela?i subiect, ?i anume delimitarea lotului s?u de teren de cel al vecinei ?i eliberarea documentelor relevante ce confirm? aceast? delimitare. Astfel, Curtea a examinat aceste proceduri prin prisma art. 6 § 1 începând cu 12 septembrie 1997 pân? la 26 mai 2004, ceea ce constituie 6 ani 8 luni ?i 14 zile.

În ceea ce prive?te complexitatea cauzei, Curtea a notat c? instan?ele na?ionale au dispus o singur? dat? efecuarea expertizei, la cererea reclamantului, la 30 mai 2003. Instan?a care a dispus expertiza a adoptat hot?rârea sa la 11 iulie 2003, rezult? c? raportul de expertiz? a fost efectuat într-un termen scurt ?i nu a contribuit într-o m?sur? semnificatv? la durata excesiv? a procedurilor. P?r?ile nu au informat Curtea despre petrecerea unor altor m?suri procesuale care ar fi necesitat mult timp ?i care ar fi explicat durata procedurilor.

Referitor la comportamentul reclamantului, Curtea a notat c? Guvernul a invocat faptul c? reclamanta a solicitat amânarea ?edin?ei de judecat? de 4 ori, inclusiv o dat? pentru a prezenta probele cerute de instan??. Curtea a considerat c? reclamanta ?i-a exercitat dreptul s?u procedural ?i perioada cauzat? de aceste amân?ri nu a afectat durata procedurilor.

Privind comportamentul autorit??ilor, Curtea a men?ionat c? mai multe ac?iuni ale autorit??ilor au dus la prelungirea termenului procedurilor în cauza reclamantului, ?i anume: de?i legalitatea deciziei autorit??ilor municipale din 1997 de acordare a lotului de teren a fost confirmat? printr-o hot?râre judec?toreasc? irevocabil? din 17 martie 1998, autorit??ile municipale au anulat-o în 1999, de?i ea reprezenta res judicata; reclamantul nu a putut primi titlul executoriu din 7 septembrie 2000 pân? în 2004; instan?elor de judecat? le-au trebuit mai mult de 6 luni pentru a examina recursul lui E., care în final a fost respins, chiar dac? era clar c? cazul a fost solu?ionat printr-o hot?râre judec?toreasc? irevocabil? anterioar?; ?i instan?ele de judecat? au acceptat spre examinare o nou? ac?iune a lui E. în 2002, de?i era clar c? obiectul ac?iunii a fost examinat anterior în alt set de proceduri.

Referitor la ceea ce era important pentru reclamant, Curtea a notat c? procedurile vizau lotul de teren aferent casei de locuit ?i imposibilitatea de a se folosi de acesta trebuia s? fi afectat reclamantul ?i familia sa, ceea ce presupune o necesitate ca cauza s? fi fost examinat? cu diligen??.

În lumina celor expuse mai sus, incluzând examinarea repetat? a unei cauze în mod esen?ial aceea?i ?i în absen?a unei complexit??i a cauzei, luând în considera?ie durata îndelungat? a procedurilor ?i având în vedere ceea ce era important pentru reclamant, Curtea a conchis c? cerin?a „termenului rezonabil” consfin?it? de art. 6 § 1 CEDO nu a fost respectat? în aceast? cauz?.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO în conjunc?ie cu art. 6 § 1 CEDO. Curtea a constatat c?, în pofida argumentului Guvernului precum c? reclamantul nu s-a prevalat de prevederile art. 192 CPC ?i nu a solicitat instan?elor na?ionale s? verifice durata procedurilor, ea nu a v?zut ca art. 192 CPC s? acorde împuterniciri instan?elor na?ionale s? verifice respectarea termenului de examinare a unei cauze civile la cererea uneia din p?r?i la proces. În plus, Guvernul nu a prezentat jurispruden?? na?ional? care ar fi confirmat pozi?ia sa. De?i prevederile acestui articol împuternicesc instan?ele de judecat? s? verifice rezonabilitatea termenului rezonabil, niciuna dintre ele nu a f?cut-o. Mai mult, Guvernul nu a indicat nicio prevedere legal? care i-ar fi permis reclamantului de a ob?ine compensa?ii pentru durata îndelungat? a procedurilor.

Curtea a acordat reclamantului EUR 1,500 cu titlu de daune morale.

Reclamantul a  fost reprezentat la CtEDO de c?tre dl T. Ghe?ivu, avocat din Cahul.