01 04 2009

La 31 martie 2009, Curtea European? a pronun?at hot?rârile Hyde Park ?i al?ii c. Moldovei (cererea nr. 33482/06), Hyde Park ?i al?ii c. Moldovei (nr. 2) (cererea nr. 45094/06) ?i Hyde Park ?i al?ii c. Moldovei (nr. 3) (cererea nr. 45095/06).

***

În aceste cauze, reclaman?ii sunt organiza?ia neguvernamental? Hyde Park, care era înregistrat? la momentul evenimentelor la Ministerul Justi?iei, ?i 5 membri ai organiza?iei, Gheorghe LUPU?ORU, Anatol HRISTEA-STAN, Mariana GÄ‚LESCU, Alina DIDILICÄ‚ ?i Oleg BREGA. La 2 iunie 2008 organiza?ia Hyde Park a încetat s? existe de drept. Ea a activat în continuare ca asocia?ie ob?teasc? neînregistrat?. Aceasta din urm? ?i-a exprimat inten?ia de a men?ine cererea depus? de predecesorul s?u.

Reclaman?ii s-au plâns de refuzul autorit??ilor de a autoriza demonstra?ii pa?nice, ?i anume, la 5 ianuarie 2005, în fa?a Ambasadei României, pentru a protesta împotriva politicii României în privin?a studen?ilor moldoveni (cererea nr. 33482/06); la 14 octombrie 2005, într-un parc din Chi?in?u, în sus?inerea libert??ii de exprimare (cererea nr. 45094/06); ?i la 25 februarie 2006, în fa?a Parlamentului, împotriva modului „netransparent” în care a avut loc selectarea în 2006 a reprezentantului Moldovei la concursul de muzic? Eurovision (cererea nr. 45095/06).

În primul caz Consiliul municipal Chi?in?u a respins autorizarea întrunirii pe motiv c? carerea este "neîntemeiat? ?i nedorit?, deoarece Guvernul Român decidea supra finan??rii studiilor cet??enilor Republicii Moldova în România ?i, prin urmare, acesta trebuia s? decid? asupra cererii de autorizare în întrunirii". Cea de-a dou? cerere de autorizare a întrunirii a fost respins? pe motiv c?, pentru în aceia?i zi,  care era o zi de s?rb?toare, în centrul Chi?in?ului, inclusiv în parcul vizat, au fost programate mai multe evenimente. În ultima cauz? autorizarea întrunirii a fost refuzat? pe motiv c? Parlamentul nu era responsabil de organizarea preselec?iei ?i deoarece selectarea a avut loc deja. 

În toate cele 3 cauze, reclaman?ii au invocat violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire ?i asociere) ?i a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil).

În ceea ce prive?te admisibilitatea, Curtea notat c? organiza?ia Hyde Park nu mai exist? ca o organiza?ie înregistrat?. Totu?i, acest fapt nu constituie o piedic? pentru a examina cererile ?i în privin?a acestui reclamant, deoarece nu s-a contestat niciodat? faptul c? organiza?ia nou-creat? are dreptul s? cear? men?inerea cererii, iar Curtea nu g?se?te vreun motiv pentru a decide altfel, ?i deoarece faptul neînregistr?rii asocia?iei nu poate afecta prin sine dreptul reclamantului de a men?ine cererea (mutatis mutandis, Christians against Racism and Fascism v. the United Kingdom, nr. 8440/78, decizia Comisiei din 16 iulie 1980, Decisions and Reports 21, p. 138).     

Curtea a constatat, în toate cele 3 cauze, în unanimitate, violarea art. 11 CEDO.

Curtea a notat c? deciziile de respingerii a cererilor Hyde Park de organizare a întrinirilor a constituit o ingerin?? în drepturile garantate de art. 11 CEDO. O astfel de ingerin?? va constitui o violare a art. 11, cu excep?ia cazului când ea a fost „prev?zut? de lege”, a urm?rit unul sau mai multe scopuri legitime prev?zute de paragraful 2 ?i a fost „necesar? într-o societate democratic?” pentru atingerea acestor scopuri.

În privin?a legalit??ii ingerin?ei, Curtea a notat c?, potrivit art. 14 al Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor din 21 iunie 1995, Consiliul municipal Chi?in?u era obligat de a expune în scris motivele refuzului de a permite organizarea manifesta?iilor. Potrivit art. 12 (6) al Legii cu privire la întruniri, o cerere poate fi respins? doar dac? Consiliul municipal avea dovezi c? art. 6 ?i 7 ale Legii cu privire la întruniri puteau fi înc?lcate cu consecin?e grave pentru societate. Deciziile Consiliului municipal nu par s? se bazeze pe motivele prev?zute de art. 6 ?i 7 ale Legii cu privire la întruniri. Aceasta în sine poate constitui un temei suficient pentru a constata c? m?surile nu erau „prev?zute de lege”. Totu?i, Curtea a considerat c? aceast? chestiune este legat? de chestiunea dac? ingerin?ele erau „necesare într-o societate democratic?”. Curtea nu a considerat necesar de a examina dac? ingerin?ele urm?reau un scop legitim ?i a trecut imediat la examinarea propor?ionalit??ii ingerin?ei.

Referindu-se la caracteristicile unei „societ??i democratice”, Curtea a acordat o importan?? special? pluralismului, toleran?ei ?i viziunilor largi. În acest context, ea a statuat c?, de?i uneori interesele individuale trebuie subordonate celor ale unui grup, democra?ia nu înseamn? pur ?i simplu c? opiniile majorit??ii trebuie întotdeauna s? prevaleze: trebuie s? fie g?sit un echilibru, care s? asigure un tratament echitabil ?i adecvat al minorit??ilor ?i s? evite orice abuz al unei pozi?ii dominante (a se vedea Young, James and Webster v. the United Kingdom, 13 august 1981, Seria A nr. 44, p. 25, § 63 ?i Chassagnou and Others v. France [GC], nr. 25088/95 ?i 28443/95, ECHR 1999-III, p. 65, § 112).

Atunci când Curtea efectueaz? controlul prin prisma art. 11 CEDO, sarcina sa nu este de a substitui opiniile autorit??ilor na?ionale relevante cu opiniile proprii, ci mai degrab? s? revizuiasc? în conformitate cu articolul 11 deciziile pe care acestea le-au emis în exercitarea discre?iei lor. Aceasta nu înseamn? c? ea trebuie s? se limiteze la stabilirea faptului dac? statul pârât ?i-a exercitat discre?ia sa în mod rezonabil, atent ?i cu bun?-credin??; ea trebuie s? examineze pretinsa ingerin?? în lumina cauzei în ansamblu ?i s? determine dac? aceasta a fost „propor?ional? scopului legitim urm?rit” ?i dac? motivele invocate de autorit??ile na?ionale pentru a o justifica sunt „relevante ?i suficiente”. F?când acest lucru, Curtea trebuie s? se conving? c? autorit??ile na?ionale au aplicat standarde care au fost în conformitate cu principiile prev?zute în articolul 11 ?i, mai mult, c? ele ?i-au bazat deciziile pe o evaluare acceptabil? a faptelor relevante (a se vedea, United Communist Party of Turkey and Others v. Turkey, 30 ianuarie 1998, § 47).

Curtea a observat c? Consiliul municipal a respins cele 3 cereri ale Hyde Park de organizare a demonstra?iilor pe urm?toarele motive: deoarece „protestul era nedorit ?i neîntemeiat” (cererea nr. 33482/06); deoarece pentru aceea?i zi erau planificate o serie de evenimente în centrul ora?ului, inclusiv în parcul ?tefan cel Mare (cererea nr. 45094/06); deoarece Parlamentul nu era responsabil de organizarea concursului Eurovision, care a avut loc în Ucraina, ?i c? cererea este lipsit? de temei, deoarece se refer? la ac?iuni care deja au avut loc (cererea nr. 45095/06). Curtea a notat c? asemenea motive sunt inconsistente cu prevederile Legii întrunirilor, care în art. 6 ?i 7 stipuleaz? temeiurile în baza c?rora o cerere de organizare a unei întruniri poate fi respins?. Asemenea motive nu pot fi considerate compatibile cu art. 11 CEDO. Nu au existat sugestii c? organizatorii ar fi inten?ionat s? atenteze la ordinea public? sau s? caute confrunt?ri cu autorit??ile. Inten?ia lor a fost, mai degrab?, s? atrag? aten?ia asupra situa?iei studen?ilor moldoveni în România; s? organizeze un miting în sus?inerea libert??ii de exprimare; ?i s? protesteze în privin?a concursului de muzic? Eurovision ?i a modului în care autorit??ile moldovene?ti au organizat votarea în Moldova. Garantarea dreptului la libertatea de întrunire nu poate fi l?sat? la discre?ia autorit??ilor ?i la percep?ia lor a ceea ce merit? sau nu autorizarea. Prin urmare, Curtea nu a putut decât s? constate c? refuzul de a autoriza întrunirile nu a r?spuns unei necesit??i sociale imperioase.

În acela?i timp, Curtea a notat c? instan?ele judec?tore?ti na?ionale au adus ?i alte motive când au respins cererile de anulare a deciziilor prim?riei. Ea a considerat c? aceste motive urmeaz? a fi trecute cu vederea, deoarece Legea cu privire la întruniri nu d?dea dreptul instan?ei judec?tore?ti s? substituie administra?ia local? ?i s? autorizeze întrunirile. Mai mult, aceste motive au fost indicate în hot?rârile judec?tore?ti cu mult timp dup? data planificat? pentru organizarea întrunirilor. 

În lumina constat?rilor f?cute în temeiul art. 11 CEDO, Curtea nu a considerat necesar? examinarea separat? preten?iei privind art. 6 § 1 CEDO.

Curtea a acordat reclaman?ilor suma total? de EUR 9,000 (câte EUR 3,000 în fiecare hot?râre) cu titlu de prejudiciu moral ?i suma total? de EUR 3,000 (câte EUR 1,000 în fiecare hot?râre) cu titlu de costuri ?i cheltuieli. Aceste sume urmeaz? a fi pl?tite reprezentantului reclamantului la Curte.

Reclaman?ii au fost reprezenta?i la CtEDO de c?tre Alexandru POSTICÄ‚, avocat din Chi?in?u ?i membrul asocia?iei Promo-Lex.