Moldova a fost condamnat? pentru īnc?lcarea dreptului la via?? īn cauza Iorga c. Moldovei

23 03 2010

La 23 martie 2010, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rārea Iorga c. Moldovei (cererea nr. 12219/05).

Īn aceast? cauz?, reclamanta, Svetlana IORGA, a pretins omisiunea autorit??ilor de a efectua o anchet? efectiv? cu privire la cauza mor?ii fiului s?u, Victor IORGA. La 9 iunie 2001, V. Iorga a disp?rut, īn timp ce era īn luna a ?aptea a serviciului militar obligatoriu. La 14 iunie 2001, corpul s?u neīnsufle?it a fost g?sit atārnat de un copac īn apropierea unit??ii militare.  

Īn aceea?i zi, a fost intentat? o cauz? penal?, īn cadrul c?reia au fost audia?i numero?i martori ?i au fost efectuate cāteva expertize, inclusiv o autopsie, un raport psihiatric post-mortem ?i o expertiz? privind substan?ele adunate de la locul evenimentului. La 28 decembrie 2001, un procuror militar a decis s? īnceteze urm?rirea penal? īn acest caz, constatānd c? V. Iorga s-a sinucis. Reclamanta a considerat c? fiul s?u a fost omorāt ?i c? autorit??ile au īncercat s? mu?amalizeze cazul.

La cererea reclamantei, la 6 februarie 2002, ea a avut acces pentru prima dat? la materialele dosarului. La 15 august 2002, ea a contestat īn instan?a de judecat? ordonan?a de īncetare a urm?ririi penale din 28 decembrie 2001.

La 7 noiembrie 2002, Judec?toria Buiucani a respins cererea reclamantei, pe motiv de omisiune a termenului-limit?. Cererea de apel a reclamantei īmpotriva hot?rārii din 7 noiembrie 2002 a fost admis? de Tribunalul Chi?in?u, care a decis reexaminarea cauzei. Īn cererea sa, reclamanta a indicat c? trecerea timpului a f?cut imposibil? exhumarea corpului fiului s?u īn vederea efectu?rii unei autopsii; c? ea nu era sigur? c? la identificare era corpul fiului s?u, deoarece ea nu a v?zut semne specifice lui, c? corpul era īntr-o stare avansat? de descompunere ?i c? a fost presat? s?-l recunoasc?; c? fiul s?u s-a plāns de violen?? printre solda?i; c? fotografiile f?cute la locul evenimentului indicau c? fiul s?u ar fi primit o lovitur? la cap ?i c? ar fi fost atārnat de copac dup? ce a fost asfixiat; c? ea a solicitat autorit??ilor s? exhumeze corpul pentru a verifica aceast? informa?ie, dar a fost refuzat?.

La 24 aprilie 2003, Judec?toria Buiucani a casat ordonan?a de īncetare a urm?ririi penale din 28 decembrie 2001 ?i a dispus s? fie continuat? urm?rirea penal? de c?tre procurorul militar. Instan?a a constatat c?, de?i au fost īntreprinse multe m?suri de investiga?ie, au existat anumite deficiente, ?i anume interesele lui V. Iorga nu au fost reprezentate, reclamanta fiind tratat? doar ca martor, ?i nu ca parte v?t?mat?, dup? cum prevede legea; aceast? omisiune nu i-a permis reclamantei s?-?i exercite drepturile sale procedurale prev?zute de art. 47 CPP; drepturile reclamantei nu i-au fost explicate; a existat o discrepan?? īntre expertiza psihiatric? post-mortem, care aparent a stabilit c? V. Iorga avea tendin?e sinuciga?e, ?i decizia luat? cu cāteva luni mai devreme de c?tre o comisie medical?, care l-a g?sit apt de a satisface serviciul militar.

La 30 iunie 2004, procurorul militar a adoptat o ordonan?? de īncetare a urm?ririi penale. Reclamanta a contestat ordonan?a, dar a lipsit de la ?edin?a de judecat?, deoarece a primit cita?ia prea tārziu. La 9 noiembrie 2004, Judec?toria Buiucani a constatat c? ancheta a fost exhaustiv?. Aceast? hot?rāre a fost definitiv?.

Īn fa?a Cur?ii, reclamanta a pretins violarea art. 2 CEDO (dreptul la via??), pe motiv de omisiune a autorit??ilor de a efectua o anchet? efectiv? cu privire la cauza mor?ii fiului s?u.

Curtea a constatat, īn unanimitate, violarea art. 2 CEDO sub aspect procedural privind ineficien?a anchetei efectuate de autorit??i privind cauza mor?ii fiului reclamantei.

Curtea a men?ionat c?, prin prisma art. 2 CEDO, pentru ca o anchet? s? fie considerat? efectiv?, ea trebuie s? fie capabil? s? duc? la identificare ?i, posibil, la condamnare a celor responsabili. Aceasta nu este o obliga?ie de rezultat, dar de mijloace. Autorit??ile trebuie s? īntreprind? toate m?surile rezonabile pentru a asigura probele incidentului.

Curtea a notat c?, īn aceast? cauz?, procurorii au efectuat un lucru substan?ial īn vederea acumul?rii probelor. Īn acela?i timp, rezult? clar din documentele depuse la Curte c? reclamanta ?i-a exprimat dubiile īn privin?a cauzei fiului s?u ?i s-a referit la lovitura la cap pe care ea a cerut s? fie identificat?; ea ?i-a exprimat dubiile c? corpul era al fiului s?u; ea a cerut exhumarea corpului pentru a efectua īnc? o autopsie, dar a fost refuzat?. Curtea a notat c? autorit??ile na?ionale de investiga?ie sunt cele care decid de a efectua o anumit? m?sur? de investiga?ie ?i, mai mult, ele dispun de o anumit? discre?ie, mai ales atunci cānd aceste m?suri deja au fost efectuate, cum ar fi autopsia īn aceast? cauz?.

Totu?i, aceast? discre?ie nu poate fi nelimitat? ?i trebuie s? fie posibil pentru persoana v?t?mat? sau pentru reprezentantul acesteia s? solicite efectuarea unor asemenea m?suri, s? fie informate despre deciziile adoptate ?i s? fie capabile s? le conteste īn instan?a de judecat? īn caz de dezacord.

Īn aceast? cauz?, Guvernul a sus?inut c?, deoarece nu a fost comis? nicio crim?, nu exista obliga?ia de a informa reclamanta despre evolu?ia examin?rii urm?ririi penale. Totu?i, dup? cum a fost stabilit ?i de instan?ele na?ionale, reclamanta a fost lipsit? de a-?i exercita drepturile procedurale ?i c? ea nu a fost informat? despre aceste drepturi. Astfel, Curtea a respins argumentul Guvernului pecum c? reclamanta nu avea dreptul de a fi informat? despre evolu?ia procedurilor.

Reclamanta a avut acces la dosar doar peste o lun? dup? terminarea urm?ririi penale ?i aproape opt luni dup? īnceperea acesteia. Dac? reclamanta ar fi fost informat? de la īnceputul urm?ririi penale, ea ar fi putut invoca cele mai serioase obiec?ii ale sale privind deciziile adoptate. Īntr-adev?r, reclamanta a subliniat necesitatea exhum?rii pentru a-i disp?rea dubiile, pe care ea nu a putut s-o cear? īn mod efectiv īn absen?a oric?rei informa?ii din dosar.

Mai mult, cāteva m?suri de investiga?ie, precum autopsia ?i expertiza substan?elor g?site la locul evenimentului, au fost efectuate doar dup? jum?tate de an dup? descoperirea cadavrului fiului reclamantei, f?r? a oferi vreo explica?ie pentru acest termen.

Suplimentar, reclamanta a lipsit de la prima ?i se pare c? unica ?edin?? de judecat? īn care instan?a de judecat? a examinat cererea de recurs a acesteia īmpotriva ordonan?ei de īncetare a urm?ririi penale. Avānd īn vedere seriozitatea plāngerilor, instan?a de judecat? trebuia s? verifice dac? reclamanta īntr-adev?r a renun?at la dreptul s?u de a nu fi ascultat? īnainte de adoptarea hot?rārii definitive.

Reclamanta a pretins compensarea prejudiciului moral, f?r? a indica o sum? concret?.

Curtea a acordat reclamantei EUR 12,000 cu titlu de prejudiciu moral.