La 12 martie 2012 CtEDO a pronun?at hot?rârea Asito c. Moldovei nr. 2 (cererea nr. 39818/06).

În aceast? cauz? reclamant este compania QBE Asito S.A., înregistrat? în Republica Moldova.

La 7 mai 1999 compania reclamant? a semnat un contract de asigurare cu compania C. Potrivit acestui contract erau asigurate bunurile care urmau s? fie transportate din Federa?ia Rus?.

La 9 mai 1999 în Ucraina au fost furate bunurile transportate. La 27 iulie 1999 compania C. a primit desp?gubiri de asigurare de la banca M., care ulterior a instituit proceduri de judecat? împotriva companiei reclamante. Banca a solicitat instan?ei ca compania reclamant? s? fie obligat? s? achite 901,853 lei cu titlu de desp?gubiri de asigurare, prejudiciul material ?i cheltuielile de asisten?? juridic?.

Printr-o decizie irevocabil? din 14 iulie 2005, Curtea Suprem? de Justi?ie a obligat compania reclamant? s? achite b?ncii suma de 882,558 lei cu titlu de prejudiciu material (730,000 lei pentru desp?gubiri de asigurare ?i 152,588 pentru venitul ratat). Instan?a de asemenea a obligat  compania reclamant? s? achite b?ncii suma de 40,584 lei pentru cheltuieli de judecat?. Alte preten?ii cu titlu de costuri ?i cheltuieli nu au fost formulate de c?tre banca M., în aceast? sau în alte proceduri.

La 4 august 2005 banca a înaintat o cerere în baza art. 249 CPC al RM Cur?ii Supreme de Justi?ie solicitând modificarea deciziei din 14 iulie 2005. Banca a motivat c? în decizia din 14 iulie 2005 instan?a eronat i-a acordat doar suma de 882,588 lei având în vedere faptul c? suma solicitat? a fost de 901,853 lei. Cu aceast? ocazie nu au fost formulate careva preten?ii legate de costurile de asisten?? juridic?. Compania reclamant? a disputat cererea b?ncii.

La 11 august 2005 Curtea Suprem? de Justi?ie a admis cererea în baza art. 249 CPC al RM ?i i-a acordat b?ncii suma de 901, 853 lei.

Compania reclamant? a atacat aceast? decizie, sus?inând c? art. 249 CPC al RM a fost aplicat abuziv de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie ?i c? completul de judecat? care a examinat cererea b?ncii în baza art. 249 CPC al RM nu era o instan?? recunoscut? atâta timp cât nu existau reglement?ri legale legate de formarea completelor de judecat?, pentru examinarea unor astfel de cauze. Totu?i, recursul a fost respins la 20 octombrie 2005 de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie.

La 9 februarie 2006 banca a depus o alt? cerere la Curtea Suprem? de Justi?ie în baza art. 250 CPC al RM, solicitând o hot?râre suplimentar? prin care s? îi fie acordate partea r?mas? din costurile ?i cheltuielile solicitate. Banca a f?cut referire la ordinele de încasare anterioare ?i prezentate instan?ei ce confirmau plata sumei de 94,605 lei cu titlu de cheltuieli de judecat?. Banca a solicitat Cur?ii Supreme de Justi?ie s?-i fie acordat? suma de 54,021 lei, suplimentar la suma de 40,584 lei acordat? prin decizia din 14 iulie 2005. Compania reclamant? s-a opus acestei ac?iuni ?i a argumentat, inter alia, c? nu exista o baz? legal? pentru pronun?area unei decizii suplimentare în baza art. 250 CPC al RM.

La 21 martie 2006 compania C., care nu este parte pe dosar, a depus la Curtea Suprem? de Justi?ie o cerere similar? în baza art. 250 Cod de procedur? civil? al RM solicitând emiterea unei decizii de adjudecare a cheltuielilor de judecat? în sum? de 171, 853 lei. În sus?inerea cererii compania C. a invocat un acord încheiat dintre ea ?i o banc?, semnat? la 17 martie 2006, prin care ultima a acordat aceast? sum? companiei cu titlu de asisten?? juridic? pe parcursul procedurilor. Potrivit actelor prezentate, banca a achitat unei firme juridice, Z., suma de bani solicitat?. Compania reclamant? a obiectat asupra cererii notând în referin?a sa în form? scris? din 23 martie 2006 c? nu exist? o baz? legal? pentru re-examinarea cauzei.

La 30 martie 2006 completul Cur?ii Supreme de Justi?ie a examinat ambele cereri, în baza art. 250 CPC al RM. Instan?a a constatat c? potrivit câtorva dispozi?ii de plat? emise de banc? pe parcursul procedurilor principale, banca a cheltuit suma de 94,604 lei pentru cheltuieli de judecat?. În consecin??, instan?a a admis ac?iunea b?ncii ?i i-a acordat suplimentar 54,021 lei. Instan?a de asemenea a constatat c? la 3 martie 2006 banca a achitat unei firme juridice Z. suma de 171,853 lei cu titlu de  reprezentare legal? a b?ncii în procedurile principale. Curtea Suprem? de Justi?ie a admis par?ial ac?iunea companiei C. ?i a obligat compania reclamant? s? achite suma de 91,000 lei cu titlu de asisten?? juridic?.

La 3 ?i 30 mai 2006 deciziile au fost executate.

În fa?a Cur?ii, invocând Articolul 6.1 din Conven?ie, compania reclamant? s-a plâns c? hot?rârea din 11 august 2005 nu a fost emis? de un „tribunal stabilit prin lege”, deoarece nu au fost respectate prevederile privind formarea completelor. În continuare s-a plâns c?, atât aceast? hot?râre, cît ?i hot?rârea suplimentar? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 30 martie 2006 a înc?lcat principiul securit??ii raporturilor juridice. De asemenea, invocând Articolul 13 din Conven?ie, compania reclamant? a pretins c? nu a dispus de un remediu eficient pentru contestarea hot?rârii suplimentare din 30 martie 2006.

Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 6 § 1 din Conven?ie, în ceea ce prive?te cererea companiei C. ?i hot?rârea suplimentar? din 30 martie 2006. Curtea a notat c? prin hot?rârea respectiv? Curtea Suprem? a acordat companiei C. suma de 91,000 MDL, în pofida faptului c? aceast? companie nu a fost parte a procedurilor judiciare respective ?i astfel nu putea s? suporte careva cheltuieli de asisten?? juridic? în procedurile respective. Curtea nu a fost convins? c? încasarea acestei sume ar putea fi justificat? printr-un contract de reprezentare dintre banc? ?i o firm? juridic?, ?i contractul dintre banc? ?i compania C. Curtea, de asemenea, a notat c? chestiunea acestor cheltuieli niciodat? nu a fost abordat? în procedurile principale.

În opinia Cur?ii, hot?rârea suplimentar? din 30 martie 2006, în ceea ce prive?te cererea companiei C.,  de a fapt a fost o examinare a unor cerin?e noi, care nu au fost înaintate anterior. Astfel, modificarea respectiv? a dep??it limitele unei corect?ri ordinare a erorilor judiciare ?i a avut un efect incompatibil principiului securit??ii raporturilor juridice, frustrând încrederea companiei reclamante într-o hot?râre judec?toreasc? executorie.

În partea hot?rârii din 30 martie 2006, care se referea la cererea b?ncii de încasare a sumei  de MDL 54,021, Curtea a constatat c? în aceast? privin?? nu a avut loc violarea Articolului 6 din Conven?ie. Instan?a a notat c? compania reclamant? a pierdut în procedurile na?ionale principale ?i a fost obligat? s? pl?teasc? lui M. suma de MDL 882,588 cu titlu de prejudiciu material ?i MDL 40,584 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. Aceast? hot?râre fiind irevocabil? ?i executorie. Totu?i printr-o hot?râre suplimentar? privind costurile ?i cheltuielile, la 30 martie 2006 compania reclamant? a fost obligat?, în temeiul articolului 250 din Codul de procedur? civil?, s? pl?teasc? b?ncii suma de MDL 54,021, suplimentar la suma de 40,584 dispus? prin prima hot?râre..

În continuare Curtea a notat, c? potrivit articolului 250 din Codul de procedur? civil?, o instan?? na?ional? poate emite o hot?râre suplimentar? dac? sunt întrunite urm?toarele condi?ii: nu s-a pronun?at asupra unei preten?ii în a c?rei privin?? participan?ii la proces au prezentat probe ?i au dat explica?ii sau nu a rezolvat problema repartiz?rii între p?r?i a cheltuielilor de judecat?. Curtea a acceptat c? o atare procedur? nu contravine, în sine, principiului securit??ii raporturilor juridice, dac? este utilizat? pentru corectarea gre?elilor justi?iei (a se vedea Pravednaya c. Rusiei, nr. 69529/01, §§ 27-28, 18 noiembrie 2004, ?i Popov c. Moldovei (nr. 2), nr. 19960/04, § 46, 6 decembrie 2005).

În aceast? privin??, Curtea a observat c? la înaintarea cererii în temeiul articolului 250 din Cod de procedur? civil?, banca a f?cut referire la probele care deja se con?ineau în dosarul na?ional, indicând filele din dosar unde se aflau probele respective. Astfel, aparent, în ceea ce prive?te cererea b?ncii, prin emiterea unei hot?râri suplimentare nu a avut o reexaminare a dosarului, într-o manier? incompatibil? cu principiul securit??ii raporturilor juridice.

Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 1 Protocolului Adi?ional la Conven?ie, având în vedere constatarea c? în ceea ce prive?te cererea companiei C., în temeiul articolului 250 din Cod de procedur? civil?, a constituit un apel deghizat ?i admiterea cerin?elor respective a înc?lcat principiul securit??ii raporturilor juridice. Chiar dac? rezultatul procedurilor principale nu a fost favorabil companiei reclamante, hot?rârea suplimentar? din 30 martie 2006 a alterat situa?ia juridic? care a fost final? ?i a rezultat în pierderea în continuare a propriet??ii companiei reclamante. În aceste circumstan?e Curtea a constatat c? admiterea cerin?elor companiei C. a constituit o ingerin?? nejustificat? în dreptul de proprietate a companiei reclamante. Compania reclamant? fiind obligat? s? pl?teasc? sume de bani pentru asisten?? juridic? suplimentar la cele adjudecate prin hot?rârea definitiv?. Chiar dac? s-ar presupune c? aceast? ingerin?? poate a servit un interes public, Curtea a constatat c? nu a fost justificat? deoarece nu a fost asigurat un echilibru ?i compania reclamat? a suportat o sarcin? individual? ?i excesiv? (a se vedea, mutatis mutandis, Brum?rescu v. Romania [GC], no. 28342/95, §§ 75-80, ECHR 1999-VII; Ro?ca, § 32; Popov (2), § 58).

În ceea ce prive?te cererea b?ncii, Curtea a constatat c? nu a avut loc violarea Articolului 1 Protocolului Adi?ional la Conven?ie, având în vedere constatarea c? în acest caz nu a avut loc o reexaminare a dosarului, într-o manier? incompatibil? cu principiul securit??ii raporturilor juridice. Corespunz?tor, Curtea a concluzionat c? ingerin?a a fost legal? ?i justificat? în ceea ce prive?te plata sumei de MDL 54,021 (EUR 3,246).

Curtea a considerat c? nu este necesar de a examina cap?tul din cerere, în temeiul Articolului 13 din Conven?ie, deoarece Articolul 6 § 1 este lex specialis în privin?a plângerii companiei reclamante ?i c? exigen?ele  Articolul 13 în aceast? privin?? a fost absorbit de cele din Articolul 6 § 1  (a se vedea, mutatis mutandis, Popov c. Moldovei (nr. 2), no. 19960/04, § 55, 6 decembrie 2005).

În ceea ce prive?te pretinsa inechitate a hot?rârii Cur?ii Supreme de Justi?ie din 11 august 2005, chiar presupunând c? plângerea în acest sens este întemeiat?, Curtea nu a putut examina acest cap?t, deoarece compania reclamant? a omis termenul de ?ase luni. Astfel Curtea a declarat ca inadmisibil? plângerea în privin?a hot?rârii Cur?ii Supreme de Justi?ie din 11 august 2005, în temeiul Articolului 35 §§ 1 ?i 4 din Conven?ie.

Compania reclamant? a solicitat EUR 39,145 cu titlu de prejudiciu material, EUR 31,888 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 345 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat companiei reclamante 15,000 Euro cu titlu daune material ?i morale, în rest preten?iile sale au fost respinse.