La data de 16 octombrie 2012 CtEDO a pronun?at hot?rârea Banca Interna?ional? de Investi?ii ?i dezvoltare MB S.A. c. Moldovei (cererea nr. 28648/05).

În aceast? cauz? reclamantul este Banca Interna?ional? de Investi?ii ?i dezvoltare MB S.A. cu sediul în Chi?in?u.

La data de 31 martie ?i 11 iunie 1998 compania reclamant? a acordat dou? credite companiei N. in sum? total? de 139,000 dolari americani.

La data de 27 aprilie 1998, în cadrul urm?rii penale împotriva companiei N., Centrul pentru combaterea crimelor economice ?i corup?iei (CCCEC) a sechestrat bunurile acesteia, iar la data de 27 mai 1998 le-a vândut unei ter?e persoane.

La data de 21 ianuarie 2000 au fost încetate procedurile penale împotriva companiei N., iar la 28 ianuarie 2000 aceasta a solicitat Ministerului Afacerilor Interne (MAI), compensarea valorii bunurilor sechestrate.

La data de 31 ianuarie 2000 MAI a cerut Ministerului Finan?elor s? achite companiei N. 2857207 lei moldovene?ti (MDL). Ministerul Finan?elor a achitat o parte din aceast? sum?, restul urmând a fi pl?ti?i dup? finalizarea anchetei privind vânzarea bunurilor sechestrate.

La data de 26 aprilie 2001 Inspectoratul fiscal Cahul a ini?iat procedura de faliment împotriva companiei N. In cadrul acestor proceduri compania reclamant? a fost recunoscut? in calitate de creditor, iar Ministerul Finan?elor in calitate de co-debitor.

Prin hot?rârea judec?toriei economice din 07 noiembrie 2002 a fost declarat falimentul companiei N., Ministerul Finan?elor fiind obligat s? achite companiei reclamante suma de 1352854 lei. Aceast? hot?râre a devenit definitiv? ?i executorie, prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 26 februarie 2003.

Încerc?rile companiei reclamante de a executa hot?rârea respectiv? nu s-au soldat cu succes.

La data de 23 iulie 2004 Procuratura General? a anulat ordonan?a din 21 ianuarie 2000, privind încetarea urm?ririi penale împotriva companiei N. ?i ordinul privind obligarea Ministerului Finan?elor a sumei de 2857207 lei moldovene?ti (MDL).

La data de 18 iunie 2006 compania reclamant? a contestat ordonan?a Procuraturii Generale.

Prin hot?rârea din 18 iunie 2006 ?i hot?rârea suplimentar? din 23 octombrie 2006 a judec?toriei Rî?cani a fost anulat? ordonan?a procuraturii generale din 23 iulie 2004.

Procuratura general? a contestat hot?rârile respective la Curtea Suprem? de Justi?ie. Prin decizia din 26 decembrie 2006 Curtea Suprem? a admis plângerea procuraturii ?i a dispus rejudecarea cauzei in instan?a de fond.

La data de 07 martie 2007 judec?toria Rî?cani a respins definitiv plângerea companiei reclamante.

La data de 16 mai 2006 Ministerul Finan?elor a depus o cerere de revizuire, solicitând redeschiderea procedurilor de faliment a companiei N., invocând scrisoarea CCCEC din 13 februarie 2006, prin care a fost informat despre anularea ordinului din 31 ianuarie 2000, etc.

Compania reclamant? a obiectat admiterii cererii de revizuire invocând, printre altele, nerespectarea termenului de 3 luni pentru depunerea revizuirii.

La data de 27 iulie 2006 Curtea Suprem? de Justi?ie a admis cererea de revizuire ?i a dispus rejudecarea cauzei, re?inând anularea ordinului din 31 ianuarie 2000, nerespectarea legisla?iei ?i desconsiderarea intereselor altor creditori. Instan?a suprem? nu a abordat chestiunea respect?rii pentru depunerea cererii de revizuire.

La data de 03 decembrie 2008 Curtea de Apel Economic? a constatat c? compania N. nu s-a aflat in insolven?? ?i a dispus deschiderea procedurii de lichidare a companiei respective.

La data de 18 mai 2009 Curtea de Apel Economic? a aprobat bilan?ul de lichidare a companiei N., a declarat lichidarea acesteia ?i stingerea datoriilor.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? s-a plâns c? în urma cas?rii hot?rârii definitive favorabile, prin admiterea cererii de revizuire, a fost înc?lcat principiul securit??ii raporturilor juridice, constituind violarea art. 6 § 1 CEDO. De asemenea, compania reclamant? s-a plâns de neexecutarea hot?rârii din 26 februarie 2003, constituind violarea art. 6 § 1, 13 ?i art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 din CEDO ?i art. 1 din Protocolul nr. 1, urmare a anul?rii hot?rârii din 26 februarie 2003, notând c? cererea de revizuire a fost depus? peste termenul de 3 luni de zile, or CCCEC a expediat scrisoarea respectiv? la 13 februarie 2006, iar cererea de revizuire a fost depus? la 16 mai 2006 ?i c? instan?ele na?ionale nu au examinat chestiunea respect?rii termenului de trei luni de zile pentru depunerea cererii de revizuire. Astfel, în spe??, procedura de revizuire a fost folosit? de instan?ele na?ionale într-o manier? incompatibil? cu principiul securit??ii juridice.

În ceea ce prive?te, pretinsa violare a art. 6 § 1, 13 ?i art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, prin neexecutarea hot?rârii din 26 februarie 2003, Curtea a decis c?, având în vedere inten?ia companiei reclamante a de utiliza noul remediu intern disponibil prin Legea nr. 87, în aceast? parte cererea este prematur? ?i urmeaz? a fi respins? în temeiul art. 35 §§ 1 ?i 4 CEDO.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? a solicitat cu titlu de prejudiciu material: EUR 313,589, cu titlu de prejudiciu material, EUR 75,000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral, ?i EUR 15,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat companiei reclamante EUR 195,000 cu titlu de prejudiciu, EUR 1,250 cu titlu de costuri ?i cheltuieli, în rest preten?iile au fost respinse.

În fa?a Cur?ii compania reclamant? a fost reprezentat de c?tre V. Postolache, avocat din Chi?in?u.