La data de 19 octombrie 2012 a fost pronun?at? hot?rârea Marii Camere în cauza Catan ?i al?ii c. Moldova ?i Rusia (cererea nr. 43370/04). (a se vedea comunicatul diseminat anterior)

În hot?rârea definitiv? adoptat? ast?zi de Marea Camer? în cauza Catan ?i al?ii c. Moldovei ?i Rusiei (cererile nr. 43370/04, 8252/05 ?i 18454/06), Curtea european? a drepturilor omului a decis,

- unanim, c? Republica Moldova nu a violat articolul 2 al Protocolului nr. 1 (dreptul la instruire) al Conven?iei europene a drepturilor omului, ?i,

- cu 16 voturi la unu, c? Federa?ia Rus? a violat articolul 2 al Protocolului nr. 1.

Cauza se refer? la plângerea copiilor ?i p?rin?ilor din comunitatea moldoveneasc? din Transnistria în privin?a efectelor politicii lingvistice adoptate în 1992 ?i 1994 de c?tre regimul separatist prin care s-a interzis utilizarea alfabetului latin în ?coli, ?i în privin?a m?surilor ulterioare întreprinse în vederea implement?rii acestei politici. M?surile în cauz? au constat în evacuarea for?at? a copiilor ?i profesorilor din ?colile de limb? moldoveneasc?/român?, precum ?i închiderea ?colilor ?i obligarea acestora s? se mute în alte sedii.

Curtea a considerat c? regimul separatist nu ar fi putut supravie?ui f?r? sprijinul continuu de natur? militar?, economic? ?i politic? din partea Rusiei ?i c?, prin urmare, închiderea ?colilor ?ine de jurisdic?ia Rusiei în sensul Conven?iei. Pe de alt? parte, Republica Moldova nu numai c? nu a sus?inut regimul separatist, ci a ?i f?cut eforturi considerabile pentru a sprijini reclaman?ii suportând cheltuielile legate de arendarea ?i repara?ia noilor sedii, procurarea echipamentului, plata salariilor personalului ?i de transport.

Reclaman?ii sunt 170 de cet??eni moldoveni care locuiesc în „Republica moldoveneasc? nistrean?” („RMN”), o entitate separatist? nerecunoscut? care s-a divizat de Moldova în septembrie 1990.

În septembrie 1992 „RMN”a adoptat „legea cu privire la func?ionarea limbilor” în care se stabilea c? „limba moldoveneasc?” – limba moldoveneasca/româna fiind una din limbile oficiale ale „RMN” (celelalte fiind limbile rus? ?i ucrainean?) – urmeaz? a fi scris? cu alfabet chirilic ?i nu latin. Nerespectarea acestei cerin?e urma s? fie sanc?ionat? administrativ. În august 1994, autorit??ile „RMN” au interzis utilizarea alfabetului latin în ?coli ?i au cerut tuturor ?colilor s? se înregistreze ?i s? utilizeze atât programul ?colar aprobat de „RMN” cât ?i alfabetul chirilic.

În continuare, autorit??ile „RMN” au întreprins m?suri în vederea închiderii tuturor ?colilor în care se utiliza alfabetul latin. Reclaman?ii sunt o parte din copiii care înv??au la aceste ?coli, ?i anume la liceul Evrica din Râbni?a, la liceul Alexandru cel Bun din Tighina, Bender, ?i la liceul Ștefan cel Mare din Grigoriopol, precum ?i p?rin?ii lor.

Astfel, în august 2002, poli?ia a evacuat for?at copiii ?i profesorii din liceul Ștefan cel Mare. Liceului i s-a interzis s? activeze în aceea?i cl?dire ?i acesta ?i-a transferat ulterior sediul la o distan?? de circa 20 de kilometri, pe teritoriul controlat de autorit??ile moldovene. Copiii ?i personalul din liceul Evrica au fost evacua?i în iulie 2004. În aceea?i lun?, liceul Alexandru cel Bun a fost amenin?at cu închiderea ?i deconectat de la re?elile electric? ?i de canalizare. Ambelor licee li s-a cerut, la începutul urm?torului an 2 academic, s? se mute în sedii mai pu?in adaptate ?i echipate în raza ora?elor lor pe cheltuiala Guvernului moldovean care pl?te?te salariile profesorilor, furnizeaz? materiale didactice ?i pune un autobuz la dispozi?ia liceului Alexandru cel Bun, liceu la care nu se poate ajunge cu transportul public.

To?i reclaman?ii au sus?inut c? cei care au dorit continuarea studiilor în ?colile de limb? moldoveneasc?/român? au fost nevoi?i s? accepte diminuarea calit??ii înv???mântului din cauza lipsei localurilor adecvate, a drumurilor lungi spre si dinspre ?coal? (înso?ite de verificarea ghiozdanelor, controale de identitate ?i acte de h?r?uire din partea oficialilor „RMN” în privin?a celor ce frecventau ?colile situate pe teritoriul controlat de Guvernul moldovean), a lipsei materialelor, activit??ilor extra?colare, h?r?uirii continue, vandaliz?rii sediilor ?colilor, intimid?rii (ca de exemplu amenin?area p?rin?ilor cu pierderea locurilor de munc? sau cu dec?derea din drepturile p?rinte?ti) ?i abuzurilor verbale. Copiii aveau ca alternativ? frecventarea ?colilor „moldovene?ti” în care se utiliza o variant? artificial? a limbii române scrise cu alfabet chirilic. Din moment ce aceast? variant? a limbii nu este recunoscut? nic?ieri în lume, predarea se efectua în baza materialelor didactice din epoca sovietic? creând copiilor dificult??i în continuarea studiilor în institu?iile de înv???mânt superior.

Între 2002 ?i 2009, num?rul elevilor din liceele Evrica ?i Alexandru cel Bun practic s-a înjum?t??it; ?i, între 2000 ?i 2009, num?rul elevilor din liceul Ștefan cel Mare s-a redus cu trei sferturi.

Reclaman?ii ?i Guvernul moldovean au sus?inut c? aceste evenimente trebuie privite în contextul evolu?iei istorice a regiunii ?i în particular a conflictului transnistrean care, având la baz? o mi?care de rezisten?? fa?? de independen?a Moldovei în 1989, a degenerat în 1991 în confrunt?ri violente între for?ele separatiste transnistrene ?i for?ele de securitate moldovene?ti. Armata moldovean? a fost împiedicat? s? preia controlul asupra Transnistriei de c?tre mai multe unit??i militare, ini?ial dislocate de c?tre for?ele armate sovietice ?i care au r?mas pe teritoriul moldovean al?turându-se separati?tilor ?i furnizându-le armament ?i muni?ii, în special din depozitul de muni?ii de la Colbasna situat în Transnistria (unul din cele mai mari din Europa). Ei au sus?inut în continuare c?, în ciuda acordurilor interna?ionale de evacuare a depozitului de arme, prezen?a trupelor ?i armamentului rusesc în Transnistria a continuat s? blocheze eforturile de solu?ionare a conflictului ?i a contribuit la men?inerea regimului separatist la putere. Reclaman?ii ?i Guvernul moldovean au mai afirmat c? regimul separatist a supravie?uit doar datorit? sprijinului financiar din Rusia, sub form? de subsidii la furniz?rile de gaze ?i milioane de dolari americani alocate anual pentru plata pensiilor de vârst? ?i asisten?a financiar? a ?colilor, spitalelor ?i închisorilor. Pe de alt? parte, ei niciodat? nu au sprijinit sau sus?inut acest regim.

Guvernul rus a sus?inut c? faptele legate de conflictul armat în Transnistria nu erau pertinente pentru cauza reclaman?ilor, ?i c? nu exista nicio prob? de implicare direct? a Rusiei în ceea ce s-a întâmplat cu ?colile reclaman?ilor. Din contra, Guvernul rus a fost implicat în criza ?colilor în calitate de mediator. El a subliniat în continuare c? prezen?a sa militar? în Transnistria a fost nesemnificativ? în perioada în cauz?, incluzând 1 000 de militari afecta?i pentru paza depozitului de arme de la Colbasna ?i 1 125 de solda?i care f?ceau parte, prin acord interna?ional, din corpul de men?inere a p?cii. Guvernul rus a negat faptul acord?rii vreunui sprijin economic „RMN” ?i a afirmat c? asisten?a ruseasc? legat? de aprovizionarea ?colilor, închisorilor ?i spitalelor fusese total transparent? ?i ar putea fi comparat? cu un ajutor umanitar.

Invocând articolul 2 al Protocolului nr. 1 (dreptul la instruire), articolul 8 (dreptul la respectarea vie?ii private ?i de familie) ?i articolul 14 (interzicerea discrimin?rii), 3  reclaman?ii s-au plâns de închiderea for?at?, în 2002 ?i 2004, a ?colilor lor de c?tre regimul separatist ?i de m?surile întreprinse de aceste autorit??i pentru a-i h?r?ui ?i intimida pentru op?iunea lor de a-?i continua instruirea în ?colile de limb? moldoveneasc?/român?.

Cererile au fost depuse la Curtea european? a drepturilor omului la 20 decembrie 2004, 25 octombrie 2004 ?i 4 aprilie 2006. La 9 iunie 2009, a avut loc o ?edin?? public? ?i, la 15 iunie 2010, o Camera compus? din ?apte judec?tori a declarat cauza par?ial admisibil?. La 14 decembrie 2010, Camera c?reia cauza i-a fost atribuit? s-a desesizat în favoarea Marei Camere. La 25 ianuarie 2012, o ?edin?? a avut loc în fa?a Marei Camere.

Decizia Cur?ii

Problema jurisdic?iei

Republica Moldova

A?a cum a stabilit Curtea anterior (în cazul Ila?cu si al?ii c. Moldovei ?i Rusiei din 2004), Transnistria se afl? sub jurisdic?ia Moldovei deoarece face parte din Statul Republica Moldova. Astfel, chiar dac? Moldova nu exercit? un control efectiv asupra ac?iunilor autorit??ilor “RMN” din Transnistria, faptul c? acest teritoriu este recunoscut în baza dreptului interna?ional public ca parte a teritoriului Republicii Moldova, o oblig? pe cea din urm? s? fac? uz de orice mijloace juridice ?i diplomatice pe care le are la dispozi?ie în vederea continu?rii garant?rii drepturilor si libert??ilor prev?zute de Conven?ia European? pentru locuitorii Transnistriei. Din acest motiv, Curtea a decis în mod unanim c? faptele de care se plâng reclaman?ii ?in de jurisdic?ia Republicii Moldova.

Rusia

Curtea a considerat c? în cazul de fa?? contextul istoric are o importan?? semnificativ?. Evenimentele cele mai importante au avut loc între anii 2002-2004, perioad? care corespunde cu cea luat? în considera?ie în hot?rârea Ila?cu. În hot?rârea Ila?cu Curtea a decis c? reclaman?ii se aflau sub jurisdic?ia Rusiei nu doar din cauza faptului c? Federa?ia Rus? a contribuit la crearea regimului separatist în Transnistria dar ?i pentru c? Rusia a 4 contribuit la supravie?uirea regimului separatist acordându-i suport militar, economic ?i financiar.

În cazul de fa??, Guvernul rus nu a furnizat Cur?ii niciun fel de dovezi care ar infirma temeinicia acelor constat?ri. Faptul c? în pofida angajamentelor f?cute la nivel interna?ional, Rusia nu ?i-a evacuat înc? depozitele de armament de la Colbasna, teritoriu al Republicii Moldova, era de natur? s? trimit? autorit??ilor „RMN”, Guvernului Moldovean ?i observatorilor interna?ionali un semnal de sus?inere militar? continu? a regimului separatist.

Mai mult ca atât, popula?ia Transnistriei era dependent? de furnizarea gratuit? sau puternic subven?ionat? a gazelor naturale, pensiilor ?i altor ajutoare financiare. Guvernul rus nu a negat faptul c? Gazprom, companie de stat a Federa?iei Ruse, a furnizat gaze regiunii ?i c? „RMN” a pl?tit doar pentru o parte foarte mic? din gazele consumate atât de c?tre persoane fizice cât ?i de c?tre complexe industriale din Transnistria, multe dintre care apar?ineau unor proprietari din Rusia. Curtea a mai constatat c? Guvernul rus nu a negat datele statistice prezentate de c?tre Guvernul moldovean, conform c?rora doar aproximativ 20% din popula?ia „RMN” era activ? din punct de vedere economic, fapt care eviden?iaz? importan?a pentru economia locala a pensiilor ruse?ti ?i a altor ajutoare.

Din aceste considerente Curtea ?i-a men?inut constatarea de fapt f?cut? în hot?rârea Ila?cu conform c?reia în perioada 2002-2004 „RMN” a fost în stare s? supravie?uiasc? doar datorit? sprijinului militar, economic ?i politic venit din partea Rusiei. Astfel, Curtea a decis cu o majoritate de 16 voturi la unu, c? faptele de care se plâng reclaman?ii în cazul de fa?? ?in de jurisdic?ia Rusiei.

Dreptul la instruire (Articolul 2 al Protocolului Nr. 1)

Curtea a considerat c? închiderea for?at? a ?colilor reclaman?ilor ?i m?surile de h?r?uire care au urmat constituie ingerin?e în dreptul reclaman?ilor de a avea acces la institu?iile de înva??mânt existente la acel moment precum ?i în dreptul lor de a fi instrui?i în limba lor na?ional?. Nu exist? dovezi care ar sugera c? aceste m?suri urm?reau un scop legitim.

Responsabilitatea Republicii Moldova

La fel ca ?i în cazul Ila?cu, Curtea a stabilit c? Guvernul Republicii Moldova nu a sprijinit regimul separatist ?i a luat toate m?surile politice ?i juridice pe care le avea la dispozi?ie pentru a restabili controlul asupra teritoriului Transnistriei. De asemenea, Curtea a constatat c? Guvernul moldovean a depus eforturi considerabile pentru a-i sprijini pe reclaman?i. În special, în urma rechizi?ion?rii sediilor ?colilor de c?tre autorit??ile „RMN”, Guvernul moldovean a suportat toate cheltuielile legate de arendarea ?i repara?ia noilor sedii, procurarea echipamentului, plata salariilor personalului ?i de transport, astfel permi?ându-le ?colilor s?-?i continue activitatea ?i copiilor s? continue s? înve?e în limba Moldoveneasc?/Român?, chiar dac? în condi?ii greu de numit ideale. Din aceste considerente Curtea a ajuns la concluzia c? Republica Moldova a luat m?suri adecvate ?i suficiente, la nivel general pentru a-?i restabili controlul asupra teritoriului Transnistriei ?i, la nivel individual pentru a garanta respectarea dreptului reclaman?ilor la instruire. Prin urmare, Curtea nu a constatat existen?a unei viol?ri a Articolului 2 al Protocolului Nr. 1 în privin?a Moldovei.

Responsabilitatea Rusiei

Curtea a acceptat c? nu exist? nicio dovad? de implicare direct? din partea Rusiei sau aprobare din partea acesteia a m?surilor luate împotriva reclaman?ilor ?i a ?colilor lor sau 5 a politicilor lingvistice în general. Totu?i, în conformitate cu principiile elaborate în jurispruden?a sa anterioar?, fiind deja stabilit faptul c? Rusia exercita un control efectiv asupra „RMN” pe durata perioadei în cauz?, Curtea nu a considerat necesar s? determine ?i existen?a unui control detaliat din partea Rusiei asupra politicii ?i ac?iunilor administra?iei locale subordonate ei. Rusia este de fapt responsabil? de violarea dreptului reclaman?ilor la instruire deoarece „RMN” nu ar fi supravie?uit f?r? suportul s?u continuu de natur? militar?, economic? ?i politic?.

Alte articole

Având în vedere concluziile în baza Articolului 2 al Protocolului Nr. 1, Curtea a considerat c? nu mai este necesar de examinat în mod separat capetele de plângere referitoare la Articolul 8 (12 voturi la cinci) sau la Articolul 14 combinat fie cu Articolul 2 al Protocolului Nr. 1 fie cu Articolul 8 (11 voturi la ?ase).

Repara?ia echitabil? (Articolul 41)

Curtea a decis, cu 16 voturi la unu, c? Rusia urmeaz? s? pl?teasc? fiec?rui reclamant câte 6 000 euro (EUR) pentru daune morale ?i EUR 50 000 tuturor reclaman?ilor pentru costuri ?i cheltuieli.

Opinii separate

Judec?torii Tulkens, Vajić, Berro-Lefèvre, Bianku, Poalelungi si Keller au exprimat o opinie par?ial disidenta comun?. Judec?torul Kovler de asemenea a exprimat o opinie par?ial disidenta. Aceste opinii sunt anexate hot?rârii.