Hot?rârile Ciorap (nr. 3) c. Moldovei ?i Struc c. Moldovei

04 12 2012

La data de 4 decembrie 2012 CtEDO a pronun?at hot?rârile Ciorap (nr. 3) c. Moldovei (cererea nr.32896/07) ?i Struc c. Moldovei (cererea 40131/09).

***

În cauza Ciorap c. Moldovei, reclamantul Tudor Ciorap începând cu octombrie 2000 s-a aflat în deten?ie, exceptând scurte întreruperi. În cauza precedent? (Ciorap c. Moldovei, nr. 12066/02, 19 iunie 2007), Curtea a constatat violarea art. 3 CEDO în ceea ce prive?te condi?iile de deten?ie a reclamantului ?i art. 8 CEDO în ceea ce prive?te refuzul autorit??ilor de a acorda întrevederi de lung? durat? cu so?ia acestuia.

Condi?iile de deten?ie

În aceast? cauz?, reclamantul s-a plâns c?, în pofida hot?rârii CtEDO din 19 iunie 2007, condi?iile de deten?ie nu s-au schimbat. Reclamantul a pretins c? în rezultatul condi?iilor proaste de deten?ie, el s-a îmboln?vit ?i a suferit de tromboflebit?, pneumonie septic? ?i anemie. Dânsul era nevoit s?-?i procure pe cont propriu medicamente, a fost recunoscut invalid de gradul 2, necesitând diet? special?.

De asemenea, reclamantul s-a plâns de refuzul de a i se acorda hran? de calitate ?i cantitate suficient?. Potrivit unei scrisori din 21 octombrie 2008 adresate ?efului Penitenciarului nr. 15, reclamantul a solicitat s? fie informat dac? a beneficiat de hran? compus? din pe?te, carne, unt sau brânzeturi, din ziua deten?iei sale în acea institu?ie, ?i dac? da, atunci în ce cantit??i ?i de câte ori. La 31 octombrie 2008 Departamentul Institu?iilor Penitenciare a confirmat c? reclamantului nu a beneficiat de produse din carne sau unt începând cu 17 iunie 2008, deoarece Penitenciarul unde a fost de?inut nu a primit asemenea produse în perioada relevant?. Potrivit unei scrisori a Ministerului Justi?iei din 16 octombrie 2008, reclamantul a fost informat c? va primi produsele prescrise de doctori, precum lapte, carne ?i pe?te. Alte produse alimentare, precum ?i ou? vor fi distribuite „dac? vor fi disponibile ”.

Reclamantul, de asemenea, s-a plâns de condi?iile de deten?ie în perioada transferurilor frecvente dintr-un penitenciar în altul, precum ?i atunci când era escortat la audieri. În particular, el a men?ionat c? atunci când era escortat, dânsul se afla în afara penitenciarului de la ora 7 – 7.30 pân? la 19.00 - 19.30, ceea ce ar însemna c? reclamantul nu beneficia pe parcursul zilei de hran?. Reclamantul, de asemenea, s-a plâns c? pe parcursul zilei când erau audieri în instan?a de judecat?, el era nevoit s? a?tepte pân? a fi interogat într-o celul? mic? f?r? acces la lumina zilei, f?r? ap? ?i f?r? acces la veceu.

Potrivit reclamantului, celulele erau infectate de parazi?i, iar fondurile publice nu erau utilizate pentru a îmbun?t??i condi?iile de deten?ie. Reclamantul, de asemenea s-a plâns de lipsa asisten?ei medicale, ceea ce se confirm? de numeroase plângeri adresate diferitor autorit??i.

Reclamantul, de asemenea s-a adresat în instan?a de judecat? invocând condi?iile inumane de deten?ie. La 11 mai 2007 Judec?toria Buiucani a admis par?ial plângerea reclamantului ?i a constatat violarea dreptului s?u de a nu fi supus condi?iilor inumane de deten?ie. Prima instan?? i-a acordat 2,700 lei cu titlu de desp?gubiri. La 8 decembrie 2008 Curtea de Apel Chi?in?u a redus aceast? compensa?ie la suma de 100 lei.

P?r?ile nu au informat Curtea dac? a fost contestat? solu?ia instan?ei de apel.

Accesul la justi?ie ?i recursul efectiv

Reclamantul a invocat c? Comitetul de Plângeri nu a ac?ionat prompt ?i în particular nu a emis vreo decizie la plângerile sale. F?r? vreo decizie de la Comitet, plângerile sale nu puteau fi examinate de instan?e judec?tore?ti. Unicul r?spuns care a fost primit de la Comitet s-a referit la readresarea plângerii sale autorit??ii împotriv? c?reia s-a plâns.

Mai mult, potrivit regulamentului acestui Comitet, reprezentantul de?inutului ar avea dreptul de a asista la ?edin?ele Comitetului atunci când se examineaz? plângerea acestuia. Totu?i, reclamantul ?i reprezentantul s?u nu a fost niciodat? informat despre vreo ?edin?? cu privire la numeroasele plângeri depuse la Comitet. Reclamantul nu a oferit detalii pentru identificarea procedurile specifice cu privire la plângerea sa în temeiul art. 6 CEDO. Potrivit reclamantului, el nu era escortat la ?edin?ele de judecat?, deoarece instan?a nu dispunea escortarea acestuia.

Vizitele familiei

Reclamantul a solicitat de nenum?rate ori permisiunea de a fi vizitat de familia sa (întrevederi de scurt? ?i lung? durat?). Aceste cereri au fost respinse.

La 17 iunie 2008 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 15, unde, de asemene,a a solicitat vizite de lung? durat? cu familia sa. Ca r?spuns la plângerea sa din 8 iulie 2008, Departamentul Institu?iilor Penitenciare a informat reclamantul la 21 iulie 2008 c? dânsul este de?inut în Penitenciarul nr. 15 în „regim ini?ial”, pentru primele nou? luni de deten?ie dup? condamnare, ?i respectiv nu este în drept s? aib? întrevederi de lung? durat?. Reclamantul a fost pentru prima dat? condamnat la 29 decembrie 2005.

Într-o scrisoare din 5 septembrie 2008 Procuratura Chi?in?u a reamintit reclamantului c? dânsul a avut permisiunea de a se vedea cu familia sa de 4 ori în perioada 17 iunie ?i 22 august 2008 ?i c? doar vizitele de lung? durat? sunt interzise în regim ini?ial de deten?ie. Reclamantul de asemenea a fost informat c? nu exista nici o barier? fizic? pe parcursul întrevederilor cu familia sa.

Reclamantul s-a plâns judec?torului de instruc?ie, solicitând acordarea orelor de vizit? ca ?i pentru o persoan? de?inut? în „regim normal”, ?i nu în „regim ini?ial”. La 5 decembrie 2008 judec?torul de instruc?ie a admis plângerea sa, dup? care reclamantului i-a fost permis? întrevederea cu familia.

În cadrul unor proceduri civile paralele, la 31 ianuarie 2009 Judec?toria Râ?cani a admis par?ial preten?iile reclamantului ?i a constatat violarea art. 8 CEDO în rezultatul refuzului „de a executa decizia Cur?ii din 19 iunie 2007”, din moment ce nu ?i-a v?zut familia în perioada iunie – decembrie 2008. Instan?a a obligat administra?ia penitenciarului s?-i permit? reclamantului s? se vad? cu familia sa.

Reclamantul nu a prezentat o alt? informa?ie cu privire la progresul subsecvent al procedurilor de pe aceast? cauz?.

În fa?a Cur?ii reclamantul s-a plâns de violarea art. 3 CEDO, pe motiv c? a fost de?inut în condi?ii inumane ?i degradante. De asemenea, el s-a plâns de violarea art. 6 CEDO, pe motiv c? nu a avut posibilitate s? participe la ?edin?e pe dosare civile, fiind refuzat s? fie escortat; ?i pe motivul refuzului instan?elor na?ionale de a examina ac?iunile sale în absen?a deciziei a Comitetului pentru Plângeri. În continuare, reclamantul s-a plâns de violarea art. 8 CEDO, pe motivul refuzului administra?iei Penitenciarului de a permite vizitele familiei ?i monitoriz?rii coresponden?ei. În final, reclamantul s-a plâns de violarea art. 5, 10 ?i 13 CEDO, art. 1 din Protocolul adi?ional.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3, notând c? ea deja a constatat violarea Conven?iei în cauzele anterioare a reclamantului, în ceea ce prive?te condi?iile de deten?ie în Penitenciarul nr. 13. Având în vedere c? el s-a aflat în deten?ie în aceea?i institu?ie penitenciar? pân? la 17 iunie 2008 ?i c? nu a fost prezentat? nici dovad? de c?tre Guvern c? situa?ia s-a schimbat semnificativ, Curtea a considerat c? nu au existat motive pentru a se deta?a de concluziile sale în cauza Ciorap.

Mai mult ca atât, în ceea ce prive?te cantitatea ?i calitatea alimenta?iei primite în penitenciarul nr. 15, reclamantul a prezentat dovezi c? în acest sens s-a plâns administra?iei penitenciarului. În r?spuns, el a fost informat despre absen?a c?rnii ?i lactatelor pentru patru luni în anul 2008. De?i absen?a anumitor produse din meniu nu presupune, în sine, tratament contrar art. 3, urmeaz? a fi notat c? tabelele nutri?ionale ?i meniurile deja reprezint? minimul alimenta?iei stabilite de autorit??ile na?ionale. Omisiunea de asigura acest minimum, ?i practica respectiv? pentru o perioada îndelungat? în spe??, pune în risc s?n?tatea de?inu?ilor ?i este incompatibil? obliga?iilor statului. Astfel Curtea a considerat c? dificult??ile suportate de reclamant pe durata deten?iei în Penitenciarul nr. 13, în perioada 02 iulie 2007 – 17 iunie 2008, ?i cel pu?in patru luni în Penitenciarul nr. 15, au dep??it nivelul inevitabil de suferin?? specific deten?iei ?i au atins un prag de severitate contrar art. 3 al Conven?iei. Ea a notat cu îngrijorare c? prezenta cauz? vizeaz? persisten?a condi?iilor de deten?ie incompatibile cerin?elor Conven?iei, în pofida constat?rilor în cauzele anterioare.

Curtea a constatat c? alega?ia reclamantului privind violarea art. 6 este v?dit neîntemeiat? ?i urmeaz? a fi respins? potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO, notând c? reclamantul nu a specificat în privin?a c?ror proceduri el nu a fost escortat pentru ?edin?ele de judecat?, astfel a fost imposibil de a verifica dac? au fost amânate ?edin?ele sau dac? au fost anulate deciziile adoptate în absen?a reclamantului; ?i c? reclamantul nu a specificat în privin?a c?ror proceduri a fost afectat dreptul reclamantului, urmare a inactivit??ii Comitetului pentru Plângeri.

Curtea a constatat c? alega?ia reclamantului privind violarea art. 8 este v?dit neîntemeiat? ?i urmeaz? a fi respins? potrivit art. 35 §§ 3 (a) ?i 4 CEDO, notând c? reclamantul nu a prezentat dovezi privind monitorizarea coresponden?ei ?i c? în spe??, reclamantul a ob?inut anularea limit?rii vizitelor o dat? cu contestarea acestora ?i c? i-au fost permise vizite de scurte durate, iar durata pentru care vizitele extinse nu a fost permise a fost relativ scurt?.

În final, Curtea a constatat restul alega?iilor reclamantului ca v?dit neîntemeiate ?i c? urmeaz? a fi respinse potrivit art. 35 §§ 3 (a) ?i 4 CEDO.

Având în vedere c?, fiind invitat s? prezinte solicit?rile sale privind satisfac?ia echitabil?, reclamantul le-a prezentat dup? expirarea termenului limit?, Curtea a respins solicit?rile respective.

***

În cauza Struc c. Moldovei, reclamantul Oleg Struc, la data de 16 august 2006 a fost arestat împreun? cu o alt? persoan?, fiind suspectat de huliganism agravat, cu amenin?area cu un cu?it a unei ter?e persoane. La 18 ianuarie 2007 procurorul a întocmit rechizitoriul ?i l-a expediat instan?ei de judecat?.

Preten?iile reclamantului cu privire la relele-tratamente ?i investigarea acestora

Potrivit unei plângeri din 14 februarie 2007, reclamantul, care era de?inut la acel moment de?inut la Comisariatul de poli?ie Ungheni, s-a plâns Judec?toriei Ungheni c? a fost maltratat în aceia?i zi la în jurul orei 17.00 de c?tre ofi?erul R.B., care l-a lovit cu pumnii, provocându-i o traum? ?i sânger?ri, de asemenea dureri în zona toracic? ?i a piciorului stâng. Doi dintre colegii de celul? (S. ?i P.) au semnat ?i ei plângerea, confirmând c? au v?zut r?nile pe corpul reclamantului.

Potrivit Guvernului, plângerea cu privire la maltratare a fost depus? la procuratur? la 16 februarie 2007, reclamantul invocând c? nu s-a plâns anterior de fric? de maltratare continu?. Doar dup? ce a avut întrevedere cu avocatul s?u la 16 februarie 2007, el s-a plâns oficial de relele-tratamente dou? zile mai târziu.

La 16 februarie 2007, a fost chemat? o ambulant? pentru reclamant. Medicul a constatat o traum? cerebral?, contuzie a ?esuturilor moi în regiunea toracic? ?i pe coasta stâng?, precum ?i excoria?ii.

La 27 februarie 2007 procuratura Ungheni a constatat c? S., colegul de celul? al reclamantului a confirmat la 14 februarie 2007 c? reclamantul a fost maltratat. El a de asemenea a confirmat c? reclamantul a cerut colaboratorilor Comisariatului de poli?ie s? fie chemat? o ambulant?, îns? ace?tia au refuzat. A fost de asemenea confirmat c? reclamantul în jurul orei 17.00 la 14 februarie 2007 a fost scos din celul? ?i dus în oficiul lui B., ?eful comisariatului de poli?ie Ungheni. R.B. a declarat c? se afla la Chi?in?u în acea perioad? ?i c? nu a recurs la rele-tratamente. Potrivit unui raport medical din 19 februarie 2007, a fost depistat? o excoria?ie în partea dreapt? a craniului reclamantului, cauzat? de o lovitur? cu un obiect contondent, posibil al 14 februarie 2007. La 23 februarie 2007 reclamantul a fost examinat de c?tre un neurolog, care nu a depistat semne de traum?. În final, procurorul a motivat c? reclamantul “constant a simulat c? se simte r?u ?i c? a fost escortat la policlinica Ungheni de nenum?rate ori, unde doctorul nu a constat vreo boal?”. Procurorul a decis s? nu înceap? urm?rirea penal? împotriva ofi?erului R.B. din moment ce nu a comis vreo crim?. Reclamantul a contestat ordonan?a la Judec?toria Ungheni.

La 12 aprilie 2007 mama reclamantului s-a plâns Procuraturii Generale în ceea ce prive?te refuzul de a porni urm?rirea penal?. La 10 mai 2007 Procuratura general? a informat c? plângerea sa a fost respins?.

La 13 februarie 2008 procurorul din nou a refuzat s? porneasc? urm?rirea penal? în ceea ce prive?te maltratarea reclamantului.

La 29 februarie 2008 Judec?toria Ungheni a respins plângerea reclamantului împotriva deciziei procurorului din 27 februarie 2007 pe motivul nerespect?rii procedurii de adresare organului ierarhic superior.

La 16 iunie 2009 avocatul reclamantului a solicitat casarea ordonan?ei procurorului din 27 februarie 2007 ?i 13 februarie 2008.

La 18 iunie 2009 procuratura Ungheni a respins cererea avocatului reclamantului ca nefondat?. La 24 iunie 2009 avocatul a contestat decizia la Judec?toria Ungheni. La 7 iulie 2007 instan?a a admis cererea reclamantului ?i a anulat ordonan?a din 27 februarie 2007, din 13 februarie 2008 ?i 16 iunie 2009.

La 21 august 2009 a fost pornit? urm?rirea penal? pe faptul maltrat?rii reclamantului.

La 12 octombrie 2009, reclamantul a solicitat s? fie declarat ca parte v?t?mat? în acest dosar penal. La 20 octombrie 2009 judec?toria Ungheni a ordonat transferul reclamantului din Penitenciarul nr. 13 la Comisariatul de Poli?ie Ungheni pentru 20 zile în scopul recunoa?terii în calitate de parte v?t?mat? ?i pentru a fi interogat.

La 17 decembrie 2009 reclamantul a fost recunoscut oficial drept parte v?t?mat? de c?tre procuratura Ungheni. La 21 decembrie 2009, reclamantul a solicitat demisia lui R.B. pentru dep??irea atribu?iilor sale, precum ?i arestarea sa, îns? a primit refuz.

La 23 decembrie 2009 reclamantul a solicitat ca dosarul s?u s? fie transferat pentru examinare Procuraturii generale pentru a asigura posibila influen?? a R.B. asupra procurorilor, din moment ce R.B. era înc? ofi?er de poli?ie al Comisariatului de poli?ie Ungheni.

La 31 decembrie 2009, procurorul de a decis s? nu înceap? urm?rirea penal? împotriva lui R.B. în lipsa elementelor componen?ei de infrac?iune. La 17 iunie 2012 judec?toria Ungheni a respins plângerea reclamantului ca nefondat?.

Condi?iile de deten?ie ?i asisten?a medical? acordat? reclamantului

Reclamantul s-a plâns c? pe parcursul deten?iei el s-a îmboln?vit de tuberculoz? pulmonar? ?i pneumonie. Dânsul a fost de?inut în 5 diferite locuri de deten?ie; el nu a specificat perioada de transfer de la una la alta. Aparent din coresponden?a sa cu diferite autorit??i publice ?i rapoarte medicale, ar reie?i c? dânsul s-a aflat în Penitenciarul nr. 13 de la 30 octombrie pân? la 14 noiembrie 2006, dup? care a fost transferat înapoi la Comisariatul de poli?ie Ungheni. La 5 aprilie 2007 el a fost transferat în penitenciarul nr. 11, iar la 16 noiembrie 2007 în Penitenciarul nr. 13.

La 25 decembrie 2006 mama reclamatului a solicitat judec?torului de instruc?ie eliberarea fiului s?u pentru a urma tratamentul necesar. Reclamantul a înaintat cereri similare la 7, 12 ?i 20 februarie 2007.

La o dat? nespecificat? înainte de 13 februarie 2007, un medic specializat în boli respiratorii de la policlinica Ungheni a scris procuraturii Ungheni c? a examinat reclamantul la 26 octombrie ?i 21 decembrie 2006 ?i c? nu existau semne de tuberculoz?. La 13 februarie 2007 procurorul de la procuratura Ungheni a respins cererile reclamantului

Potrivit unui certificat medical din 19 decembrie 2006, reclamantul a fost transferat de la Comisariatul de poli?ie Ungheni la închisoarea nr. 11 pentru un „tratament repetat”; certificatul diagnostica reclamantul cu „tuberculoz? pulmonar?”.

La 11 martie 2010, reclamantul a solicitat s? fie transferat la spitalul pentru de?inu?i de la Penitenciarul nr. 16 din Pruncul, dar nu a primit r?spuns. El a mai expediat o solicitare la 22 martie 2010, fiind informat la 24 martie 2010 c? va fi în curând transferat. Dup? 19 aprilie 2010 el a fost transferat în Închisoarea din Leova. La 6 mai 2010 reclamantul s-a plâns Procuraturii generale în privin?a condi?iilor de deten?ie ?i de violarea dreptului s?u la convorbiri telefonice. La 24 septembrie 2010 reclamantul aparent a fost b?tut în timpul plimb?rii zilnice, în timp ce gardienii erau absen?i din motive inexplicabile.

Plângerile reclamantului cu privire la legalitatea deten?iei

La o dat? nespecificat? reclamantul s-a plâns Cur?ii de Apel B?l?i c? a fost de?inut ilegal în perioada 30 octombrie ?i 14 noiembrie 2006, deoarece nu a existat un mandat de arest în acest sens. El a solicitat s? fie pornit? urm?rirea penal? pe faptul deten?iei ilegale. Cererea a fost transmis? spre examinare procuraturii Ungheni, care a respins-o la 15 august 2007.

La 17 august 2009 reclamantul a solicitat Procuraturii Generale anularea ordonan?ei procurorului din 27 iunie ?i 15 august 2007 în ceea ce prive?te refuzul de a porni urm?rirea penal?. Nu este clar dac? a primit vreun r?spuns.

La 18, 19 ?i 24 august 2009 reclamantul s-a plâns Procuraturii generale, Judec?toriei Ungheni ?i Cur?ii de Apel B?l?i, solicitând eliberarea sa imediat? în leg?tur? cu decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 9 septembrie 2008, dar a primit refuz.

Procedurile penale împotriva reclamantului

La 4 aprilie 2007 reclamantul a fost condamnat la 9 ani de închisoare, sentin?a fiind men?inut? de Curtea de Apel B?l?i la 6 iunie 2007.

La 4 decembrie 2007 Curtea Suprem? de Justi?ie a casat decizia instan?ei de apel, deoarece ultima nu s-a expus asupra maltrat?rii reclamantului.

La 12 martie 2008 Curtea de Apel B?l?i a men?inut solu?ia primei instan?e, men?ionând c? maltratarea reclamantului nu a avut loc, fapt ce reiese din ordonan?a de neîncepere a urm?ririi penale din 27 februarie 2007 ?i 13 februarie 2008.

La 9 septembrie 2008 Curtea Suprem? de Justi?ie a casat aceast? decizie, deoarece instan?a inferioar? nu a constatat faptul c? urm?rirea penal? în ceea ce prive?te relele-tratament nu a fost efectiv? ?i în termeni rezonabili, iar probele anexate erau suficiente pentru a constata c? reclamantul a fost maltratat, contrar art. 3 CEDO. Instan?a, de asemenea, a constatat violarea art. 6 ?i 13 CEDO ?i a trimis cauza spre o nou? reexaminare.

La 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel B?l?i a admis par?ial apelul reclamantului reducând pedeapsa la 7 ani de închisoare.

La 16 iunie 2010 Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului.

Cererea reclamantului cu privire la acordarea compensa?iilor

La 9 decembrie 2011 reclamantul a depus o ac?iune împotriva ministerului Finan?elor solicitând repararea prejudiciului moral pentru durata excesiv? procedurilor. La 13 februarie 2012 Curtea de Apel a admis preten?iile reclamantului ?i i-a acordat 500 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ?i 2000 lei cu titlu de costuri ?i cheltuieli. Decizia a fost men?inut? de instan?ele de Curtea Suprem? de Justi?ie la 11 aprilie 2012.

În fa?a Cur?ii reclamantul s-a plâns de violarea art. 3 CEDO, de maltratarea de c?tre poli?ie ?i investiga?ia inefectiv? a plângerii privind maltratarea. De asemenea, el s-a plâns de violarea art. 3 CEDO, pe motiv c? a fost de?inut în condi?ii inumane ?i degradante. În continuare, invocând art. 5.1 CEDO, reclamantul s-a plâns c? a fost de?inut f?r? nici o baz? legal? în perioada 30 octombrie – 14 noiembrie 2006, ?i ulterior, dup? ce cauza a fost transmis? în instan?a de judecat?; ?i c? autorit??ile au e?uat s?-l elibereze imediat dup? decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 09 septembrie 2008. Invocând art. 6 CEDO, reclamantul s-a plâns de durata excesiv? a procedurilor penale, care au durat patru ani. În final, reclamantul s-a plâns de violarea art. 13 CEDO, pe motiv c? nu a dispus de un remediu intern efectiv în ceea ce prive?te violarea art. 3 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3, sub aspect material. Ea a notat c? reclamantul s-a aflat în deten?ie începând cu 16 august 2006. Urmare a plângerii sale din 16 februarie 2007, în aceea?i zi medicul de la urgen?? a constatat leziuni pe corpul reclamantului ?i a stabilit c? acesta a suferit o traum? cerebral?. La data de 19 februarie 2007 un raport de expertiz? a confirmat c? reclamantul a suferit o traum? cerebral?. mai mult ca atât, colegii de celul? au confirmat c? au v?zut leziunile reclamantului dup? ce a fost scos din celul? la 14 februarie 2007. De asemenea a fost confirmat c? reclamant într-adev?r a fost scos din celul? în ziua respectiv?. Curtea a considerat c?, în lipsa oric?rei alte explica?ii plauzibile, probele susmen?ionate acord? un sprijin ferm a alega?iei reclamantului despre maltratarea sa în deten?ie. Concluzia respectiv? a fost reiterat? ?i în constat?rile deciziei Cur?ii Supreme de Justi?ie din 09 septembrie 2008.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, sub aspect procedural, notând c? plângerea reclamantului a fost înregistrat? de c?tre autorit??i la data de 16 februarie 2007. În pofida a indica?iei con?inute în dou? decizii judec?tore?ti privind necesitatea investiga?iei alega?iei reclamantului privind maltratarea într-un mod mai riguros, în final procuratura a decis ini?ierea urm?ririi penale abia la 21 august 2009, adic? peste doi ani ?i jum?tate de la înaintarea plângerii. Autorit??ile na?ionale ?i Guvernul nu au oferit o explica?ie plauzibil? a acestei întârzieri. Aceasta fiind inconsistent? obliga?iei de a efectua o investiga?ie prompt?, având în vedere riscul c? probele ?i leziunile pot disp?rea. De asemenea, în aparen?? potrivit documentelor din dosar dup? ini?ierea investiga?iei la 21 august 2009 a fost nevoie de alte patru luni, pân? la 17 decembrie 2009, pentru recunoa?terea calit??ii reclamantului de parte v?t?mat?, ceea ce ar permite participarea activ? a acestuia în cadrul investiga?iilor. Mai mult ca atât, acest act procedural a avut loc cu dou? s?pt?mâni înainte de finisarea oficial? a investiga?iei, la 31 decembrie 2009, ceea face evident c? reclamantul nu a fost cu adev?rat implicat sau informat despre investiga?ie.

Curtea a constatat, în unanimitate, c? nu a avut loc violarea art. 3 CEDO, în ceea ce prive?te condi?iile de deten?ie, considerând c? reclamantul a prezentat o descriere prea general? ?i nespecific? dup? transferul s?u din Comisariatul de Poli?ie Ungheni. Ea a reamintit c? referirea la constat?rile CPT nu presupune de la sine, ?i în absen?a dovezilor a suferin?ei individuale a intensit??ii necesare pentru constatarea viol?rii art. 3, o fundamentare a concluziei privind violarea art. 3 CEDO. Unica alega?ie specific? a reclamantului privind condi?iile de deten?ie dup? transferul acestuia din Comisariatul de Poli?ie Ungheni vizeaz? pretinsa asisten?? medical? insuficient?. Curtea a notat, totu?i, c? Guvernul a prezentat o list? lung? a institu?iilor unde reclamantul a beneficiat de asisten?? medical?, cu un accent special a monitoriz?rii eventualei recidive a tuberculozei. În opinia Cur?ii, nu a fost demonstrat c? reclamantul a fost privat de asisten?a medical? necesar?. În lumina celor men?ionate, Curtea nu a fost convins? c? condi?iile de deten?ie a reclamantului, inclusiv asisten?a medical? primit?, a constituit tratamentul care a dep??it pragul minim pentru aplicabilitatea art. 3.

Curtea a considerat c? noile alega?ii privind insuficien?a tratamentului tuberculozei în Penitenciarul nr. 16, care au fost înaintate la o dat? nespecificat? dup? comunicarea prezentei cereri Guvernului, constituite noi alega?ii care dep??esc scopul cauzei respective. Aceste alega?ii au fost înregistrate ca o cerere separat? ?i nu vor fi examinate la moment.

Curtea a constatat, în unanimitate, c? nu a avut loc violarea art. 6 CEDO, notând c? perioada ce urmeaz? a fi luat? în considera?ie a început la 13 august 2006 ?i s-a finalizat la 16 iunie 2010, în particular aproximativ trei ani ?i zece luni pentru trei nivele de jurisdic?ie. Ea a observat c? cauza prezenta o anumit? complexitate, implicând doi acuza?i ?i trei pretinse infrac?iuni. În continuare Curtea a observat c? cauza a fost trimis? de dou? ori la rejudecare de c?tre instan?a de apel, în ambele cazuri în esen?? pentru acela?i motiv – omisiunea de a investiga adecvat plângerea reclamantului de rele tratamente. Ea a considerat c? întârzierea cauzat? de omisiunea de a examina chestiunile identificate de c?tre instan?ele superioare ?i ca rezultat anularea repetat? a hot?rârilor poate, în principiu, ridica o chestiune în temeiul art. 6. Totu?i, având în vedere perioada relativ scurt? a procedurilor, complexitatea cauzei, faptul c? a fost examinat? de trei grade de jurisdic?ie, cu o decizie final? adoptat? în mai pu?in de patru ani, ?i compensa?ia adjudecat? de instan?ele na?ionale, Curtea nu a fost în m?sur? s? concluzioneze c? a avut loc violarea art. 6.

Curtea a constatat, în unanimitate, c? a avut loc violarea art. 13 CEDO, notând c? a constatat anterior c? potrivit legisla?iei na?ionale o persoan? poate pretinde compensa?ie pentru prejudiciul cauzat doar dac? acesta a fost cauzat de ac?iuni ilegale. Corespunz?tor, reclamantul nu dispunea de nici un remediu civil independent de rezultatele investiga?iei penale. În acela?i timp, în spe?? investiga?ia penal? efectuat? de autorit??i a concluzionat c? nu a avut loc nici o ac?iune ilegal?, astfel nici o ac?iune civil? împotriv? lui R.B. sau alte persoane ar fi fost inefectiv?.

Curtea a constatat c? alega?ia reclamantului privind deten?ia sa dup? 04 aprilie 2007 este v?dit neîntemeiat? ?i urmeaz? a fi respins? potrivit art. 35 §§ 3 (a) ?i 4 CEDO, notând c? prin încheierea din 04 aprilie 2007 a fost eliberat mandat de arest în privin?a reclamantului. Hot?rârea din 09 septembrie 2008, invocat? de reclamant, nu a dispus eliberarea acestuia. De?i deciziile instan?elor de apel au fost anulate de dou? ori, nici o instan?? superioar? nu a anulat încheierea primei instan?e, ?i nici decizia privind m?sura preventiv?. Corespunz?tor, dup? 04 aprilie 2007 reclamantul a fost de?inut în baza unei decizii judec?tore?ti valide.

În ceea ce prive?te deten?ia reclamantului pân? la 04 aprilie 2007, în aceast? parte Curtea a decis c? cererea urmeaz? a fost respins? ca inadmisibil?, deoarece a fost depus? dup? expirarea a ?ase luni, potrivit art. 35 §§ 1 ?i 4 CEDO, notând c? la data de 15 august 2007 procuratura a respins plângerea reclamantului în aceast? privin??, iar reclamantul aparent nu a contestat decizia procuraturii. Astfel termenul de ?ase luni urmeaz? s? fie calculat începând cu data deciziei procuraturii din 15 august 2007, îns? cererea la Curte a fost înaintat? la 10 iunie 2009.

Reclamantul a solicitat EUR 86,000 cu titlu de prejudiciu material ?i moral ?i EUR 2,800 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului EUR 8,000 cu titlu de prejudiciu ?i EUR 1,400 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii reclamantul a fost reprezentat de c?tre A. Briceac avocat din Chi?in?u.