16 07 2013

În cauza B. ?i al?ii c. Moldovei, reclamanta O.B. este mama celorlal?i reclaman?i V.B. ?i I.B. În anul 1998, angajatorul reclamantei i-a atribuit familiei acestea un apartament cu trei od?i în or. Chi?in?u.

Potrivit reclamantei, ea era sistematic b?tut? ?i insultat? de c?tre so?ul ei. Ca rezultat, la 16 ianuarie 2007, so?ii au divor?at, dar continuau s? locuiasc? în acest apartament.

Totu?i violen?a continua ?i în perioada septembrie 2007- ianuarie 2008, reclamanta a ob?inut 7 rapoarte medicale care confirmau prezen?a unor leziuni corporale u?oare cauzate de „obiecte contodente de o suprafa?? limitat?”. Rapoartele au fost întocmite la cererea CPS Centru bazându-se pe plângerile reclamantei. Reclamanta a declarat c? toate leziunile corporale descrise în rapoartele medicale au ap?rut în rezultatul loviturilor cauzate de c?tre so?ul ei (V.B.).

În aceea?i perioad? instan?ele na?ionale au examinat ?ase dosare de tragere la r?spundere contraven?ional? legate de aplicarea loviturilor corporale. Primul dosar a fost clasat pe motiv c? p?r?ile s-au împ?cat, al doilea pe motivul expir?rii termenului de trei luni de tragere la r?spundere contraven?ional?, iar în celelalte patru au fost adoptate decizii de tragere la r?spundere contraven?ional?.

În conformitate cu raportul de examinare psihologic? întocmit de Centrul Na?ional de prevenire a abuzului fa?? de copil din 30 octombrie 2008 starea emo?ional? a fiului I.B. se caracterizat? prin anxietate, disconfort ?i agresivitate provocat? de rela?iile tensionate din familie. Pe parcursul evalu?rii s-a constatat c? tat?l copiilor pentru o perioad? îndelungat? de timp a abuzat fizic ?i psihologic copiii ?i mama lor. Tân?rul evita contactul cu tat?l s?u ?i manifesta agresivitate fa?? de el, ceea ce reprezenta un mecanism de auto-ap?rare.

Potrivit reclamantei, cel?lalt fiu V.B. a p?r?sit domiciliul în anul 1997, deoarece nu mai putea tolera abuzul tat?lui s?u, ceea ce se confirm? printr-un certificat al asocia?iei proprietarilor de apartamente.

Potrivit unei explica?ii din 10 iunie 2008 a lui V. B., adresate judec?toriei Centru, el ?i-a tr?it copil?ria în stres ?i fric? fa?? de tat?l s?u, care îi maltrata mama. El nu a putut suporta aceste condi?ii ?i a p?r?sit domiciliul.

Potrivit unui certificat eliberat de CPS Centru el era pus la eviden?? ca „provocator de dispute în familie”.

La o dat? nespecificat? în anul 2008, reclamanta a depus o ac?iune civil? prin care a solicitat evacuarea lui V.B. din apartament, invocând comportamentul violent al so?ului. V.B. a depus o ac?iune reconven?ional? prin care a cerut partajul imobilului între to?i membrii familiei.

La 23 iunie 2008, judec?toria Centru a admis ac?iunea reclamantei ?i a respins ac?iunea reconven?ional? a lui V.B. Solu?ia primei instan?e a fost men?inut? prin decizia Cur?ii de Apel din 30 octombrie 2008.

La 20 mai 2009, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins ac?iunea reclamantei ?i a admis ac?iunea reconven?ional? a lui V.B.

În fa?a Cur?ii reclaman?ii s-au plâns de faptul c? statul nu a respectat obliga?iile pozitive prev?zute de art. 3 CEDO, deoarece ei au fost obliga?i s? locuiasc? cu un b?rbat care sistematic maltrata ?i insulta primul reclamant ?i care în consecin?? a fost supus? riscului de a fi maltratata în continuare. Ceilal?i reclaman?i au fost afecta?i psihologic de atmosfera nes?n?toas? din cas?.

De asemenea ei s-au plâns de violarea art. 6 al Conven?iei deoarece decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie este una arbitrar?. Mai mult decât atât, din moment ce instan?ele inferioare au respins cererea reconven?ional? a lui V.B., acceptarea acesteia de Curtea Suprem? de Justi?ie a împiedicat reclaman?ii s? o conteste ?i au fost priva?i de dreptul la un recurs. Mai departe ei s-au plâns c? în rezultatul deciziei Cur?ii Supreme de Justi?ie au fost for?a?i s? locuiasc? în od?ile unui apartament partajul c?ruia exist? doar pe hârtie ?i nu este susceptibil de locuit. În final, reclaman?ii s-au plâns c? au fost priva?i de o parte din apartamentul pe care reclamanta l-a primit în proprietate de la angajatorul s?u.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 3 din Conven?ie, notând c? este clar din dosar c? autorit??ile na?ionale erau con?tiente de comportamentul violent al lui V.B., din moment ce l-au sanc?ionat administrativ de mai multe ori. Corespunz?tor este necesar de a determina dac? ac?iunile luate de ace?tia pentru a proteja primul reclamant au fost suficiente pentru a onora obliga?iile pozitive.

Ea a notat c? autorit??ile locale, ?i anume poli?ia ?i instan?ele judec?tore?ti, nu au fost în totalitate pasive. Urmare a incidentului cu violen??, primul reclamant a fost dus la examinare medical? ?i cu prima ocazie au fost ini?iate urm?riri penale împotriva lui V.B. Instan?a de judecat? a aplicat amend? lui V.B. de 5 ori. În particular, Curtea a notat c? amenzile aplicate erau mici ?i nu au avut nici un efect deterent.

Guvernul a inculpat reclamantului retragerea plângerii penale pentru viol ?i omisiunea de prezenta dovezi, ceea ce a prevenit autorit??ile c? continue procedurile penale împotriva lui V.B. În spe??, autorit??ile nu au efectuat o analiz? dac? seriozitatea ?i num?rul atacurilor asupra primului reclamant din partea lui V.B. ?i seriozitatea primei plângeri de viol a impus continuarea urm?ririi penale, în pofida retragerii plângerii. Mai mult decât atât, în pofida unei plângeri evidente a tentativei de viol la 21 august 2011, împreun? cu dovezile medicale, aparent autorit??ile nu au ini?iat, din oficiu, careva investiga?ii în acest sens, limitându-se din nou la proceduri administrative.

Curtea, de asemenea, a notat c? primul reclamant a încercat s? ob?in? protec?ie împotriva viitoarei violen?e prin cererea de evacuare a lui V.B. din apartamentul s?u comun. Totu?i, prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 20 mai 2009 au fost respinse cerin?ele respective, constatând c? ac?iunea urm?rea scopul de a îngr?di dreptul de a folosi apartamentul de c?tre V.B. ?i nu protec?ia primului reclamant. De asemenea, ea a notat c? în pofida a 6 cauze administrative pentru violen?? sau insult? împotriva lui V.B., nu erau suficiente dovezi c? acesta a înc?lcat sistematic regulile de convie?uire.

Ulterior, când reclamantul a cerut evacuarea temporar? a lui V.B. din apartamentul comun dup? atacul din 21 august 2011, instan?ele s-au referit la hot?rârea din 20 mai 2009, ca motiv de respingere a cererii. Curtea a considerat c? instan?ele na?ionale urmau s? i-a în considera?ie circumstan?ele de fapt care au avut loc dup? hot?rârea din 20 mai 2009, ?i anume alte dou? atacuri a lui V.B.

Era indisputabil c? V.B. din nou a atacat primul reclamant în apartamentul comun. Acesta a servit motiv pentru emiterea ordonan?ei de protec?ie din 01 septembrie 2011. Totu?i, de?i o serie de m?suri au fost adoptate pentru a preveni orice contact cu V.B., inclus o interdic?ie de apropiere, acestuia i s-a permis s? s? locuiasc? în continuare în apartamentul comun. Curtea a fost de acord cu argumentul primului reclamant, c? permisiunea lui V.B. de a locui în acela?i apartament cu victima sa a determinat ineficien?a altor m?suri din ordonan?a de protec?ie ?i a expus-o riscului de viitoare maltrat?ri.

De asemenea, aparent perspectiva contactului cu agresorul în apartamentul comun a supus reclamanta la frica permanent? a viitoarei maltrat?ri, având în vedere num?rul atacurilor anterioare. Aceast? fric? este suficient de serioas? s? cauzeze reclamantului suferin?? ?i anxietate determinând un tratament inuman în sensul Articolului 3 din Conven?ie.

Curtea nu a putut accepta argumentul Guvernului precum c? reclamantul nu a riscat nici o violen?? viitoare ?i faptul c? s-a urm?rit scopul de a ob?ine partea lui V.B. din apartament, deoarece evacuarea cerut? 2011 a fost de natur? temporar? ?i c? s-a cerut expres de a nu solu?iona chestiuni de proprietate. Aceasta ar permite instan?elor na?ionale s? balanseze în mod adecvat drepturile concurente, dreptul reclamantului de a nu fi supus tratamentului inuman ?i dreptul lui V.B. de a folosi apartamentul, prin oferirea unei protec?ii reale reclamantului, f?r? a-l deposeda pe V.B. de proprietate. De asemenea, ei puteau s? analizeze dac? argumentul reclamantului în temeiul Articolului 102 din Codul cu privire la locuin?e este întemeiat. Totu?i ei au e?uat în acest sens.

Curtea a concluzionat c? autorit??ile nu ?i-au onorat obliga?iile pozitive, în temeiul Articolului 3 din Conven?ie, de a proteja primul reclamant de la maltratare.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 8 din Conven?ie, notând c? integritatea psihic? ?i moral? a fost afectat? de abuzuri periodice din partea lui V.B. Ea s-a referit la constat?rile sale privind suferin?a ?i anxietatea suferit? de reclamant în propriul apartament.

Mai mult de atât, autorit??ile au fost con?tiente de aceste circumstan?e, din moment ce acestea au fost examinate de poli?ie ?i instan?ele judec?tore?ti. În opinia Cur?ii, aceasta urma s? determine ac?iuni din partea autorit??ilor.

Curtea a notat c?, anulând solu?iile instan?elor inferioare, Curtea Suprem? de Justi?ie nu considerat c? 6 cauze administrative împotriva lui V.B. ca dovedind cu suficient? certitudine comportamentul violent împotriva primului reclamant. În procedurile din 2011, instan?ele pur ?i simplu s-au referit la hot?rârea din 20 mai 2009 pentru a confirma dreptul lui V.B. de a nu fi evacuat din apartament, f?r? a lua în considera?ie viitoarele ac?iuni de violen?? comise în 2010 ?i 2011. Ei nu au încercat s? determine dac? dreptul lui V.B. de a folosi apartamentul a fost exercitat într-un mod ce încalc? drepturile primului reclamant potrivit Articolului 8 din Conven?ie ?i Articolului 102 din Codul cu privire la locuin?e.

În rest cererea  reclamantei a fost respins? ca inadmisibil?.

Primul reclamant a solicitat EUR 32,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 3,485 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei suma de EUR 15,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 3,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclaman?ii au fost reprezenta?i în fa?a Cur?ii de c?tre A. Bivol, avocat în Chi?in?u.