15 01 2008

La 15 ianuarie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârile sale în cauzele Ceachir c. Moldovei (cererea nr. 11712/04), Rusu c. Moldovei (cererea nr. 3479/04) ?i Cravcenco c. Moldovei (cererea nr. 13012/02).

În cauza Ceachir c. Moldovei, reclaman?ii, Gheorghe Ceachir ?i Ion Ceachir, sunt fra?i ai c?ror p?rin?i au fost persecuta?i de c?tre autorit??ile sovietice ?i averea lor a fost confiscat?. Ulterior, ei au fost reabilita?i.

La 2 august 2002, reclaman?ii au ini?iat proceduri judiciare împotriva Ministerului Finan?elor (Ministerul) în vederea restituirii prejudiciului cauzat prin confiscarea averii. La 27 mai 2003, Judec?toria sectorului Râ?cani, mun. Chi?in?u, a satisf?cut preten?iile reclaman?ilor ?i a obligat Ministerul la plata c?tre fiecare dintre ei a sumei de MDL 150,500 (EUR 8,988 la acea dat?). Judec?toria sectorului Râ?cani a emis un titlu executor.

La 14 august 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a respins apelul Ministerului ?i a men?inut hot?rârea din 27 mai 2003. Reprezentantul Ministerului nu a fost prezent la acea ?edin??.

La 29 august 2003, Ministerul a înaintat recurs la Curtea Suprem? a Justi?iei, datat din 28 august 2003. La 15 septembrie 2003, vicepre?edintele Cur?ii Supreme de Justi?ie a restituit cererea de recurs Ministerului, pe motiv c? a fost depus? f?r? plata taxei de stat. De asemenea, el a informat Ministerul c? poate depune o nou? cerere de recurs dup? lichidarea neajunsurilor ?i respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.

La 1 octombrie 2003, executorul judec?toresc a primit titlul executor din 27 mai 2003 ?i, la 7 octombrie 2003, a solicitat Ministerului s?-l execute.

La 18 noiembrie 2003, Ministerul a expediat o scrisoare Cur?ii Supreme de Justi?ie în care a argumentat c?, potrivit legii cu privire la taxa de stat, el era scutit de la plata taxei de stat la examinarea recursului. La 8 decembrie 2003, Ministerul a depus la Curtea Suprem? de Justi?ie o nou? cerere de recurs împotriva deciziei din 14 august 2003. Aceast? cerere era identic? cu cea depus? la 29 august 2003 ?i în aceast? cerere era men?ionat? aceea?i dat? - 28 august 2003. Ministerul nu a solicitat repunerea în termenul legal de depunere a recursului ?i nici nu s-a referit la plata taxei de stat. La 20 mai 2004, reclaman?ii au depus la Curtea Suprem? de Justi?ie o referin?? cu privire la recursul Ministerului în care s-au referit inter alia la omiterea termenului de depunere a cererii de recurs.

La 26 mai 2004, Curtea Suprem? de Justi?ia a casat hot?rârile din 27 mai ?i 14 august 2003 ?i a dispus rejudecarea cauzei de c?tre Judec?toria Sângerei. În decizia sa, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?ionat expres c? cererea de recurs a fost depus? la 8 decembrie 2003.

La 4 octombrie 2004, Judec?toria Sângerei a satisf?cut par?ial preten?iile reclaman?ilor ?i a acordat fiec?ruia dintre ei câte MDL 36,250 (EUR 2,402 la acea dat?). Cererea de apel a reclaman?ilor a fost respins? de Curtea de Apel B?l?i pe motiv c? a fost depus? cu omiterea termenului legal de depunere a apelului. În urma recursului reclaman?ilor, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat decizia Cur?ii de Apel B?l?i ?i a dispus reexaminarea apelului. În urma reexamin?rii, Curtea de Apel B?l?i a respins apelul reclaman?ilor împotriva hot?rârii din 4 octombrie 2004. La 9 noiembrie 2005, pe parcursul examin?rii cauzei la Curtea Suprem? de Justi?ie, reclaman?ii au solicitat retragerea recursului ?i încetarea procedurii. Curtea Suprem? de Justi?ie a admis retragerea recursului în aceea?i zi. Ulterior, reclaman?ii au solicitat anularea încheierii Cur?ii Supreme de Justi?ie din 9 noiembrie 2005, îns? f?r? succes.

La 28 martie 2007, executorul judec?toresc a executat hot?rârea de judecat? din 4 octombrie 2004 ?i a pl?tit fiec?rui reclamant câte MDL 36,250.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii pretindeau violarea art. 6 § 1 al Conven?iei (dreptul la un proces echitabil) prin faptul c?, la 26 mai 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat hot?rârea din 27 mai 2003 în urma unui recurs depus peste termen, f?r? a-?i motiva decizia sa în acest sens.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Conven?iei. Curtea a notat c?, potrivit art. 434 al Codului de procedur? civil? (CPC), recursul se declar? într-un termen de 2 luni, iar acest termen este de dec?dere ?i nu poate fi restabilit. Acest termen se calculeaz? de la data pronun??rii deciziei sau de la data când partea a luat cuno?tin?? de hot?râre. Curtea noteaz? c?, în aceast? cauz?, reprezentantul Ministerului a lipsit la ?edin?a de judecat? în fa?a Cur?ii de Apel Chi?in?u, la care s-a pronun?at decizia din 14 august 2003. În absen?a oric?ror probe privind data când Ministerul a luat cuno?tin?? de hot?rârea din 14 august 2003, Curtea va calcula termenul de 2 luni din data la care, aparent, Ministerul cuno?tea despre aceast? hot?râre (data la care Ministerul a depus recursul – 29 august 2003). Astfel, termenul limit? de declarare a recursului a expirat la 29 octombrie 2003. Guvernul a argumentat c?, la 13 noiembrie 2003, Ministerul a expediat o scrisoare Cur?ii Supreme de Justi?ie pentru a clarifica chestiunea cu privire la plata taxei de stat. Totu?i, Curtea observ? c? aceast? scrisoare pare a fi expediat? dup? expirarea termenului de 2 luni prev?zut de art. 434 al CPC, iar art. 434 prevede expres c? termenul de 2 luni nu poate fi restabilit.

Curtea acord? o deosebit? importan?? faptului c?, în pofida referin?ei reclaman?ilor din 20 mai 2004 în care se invoca dep??irea termenului de declarare a recursului, Curtea Suprem? nu a motivat respingerea acestui argument ?i se pare c? l-a tratat ca fiind irelevant. În final, Curtea noteaz? c? în hot?rârea sa din 26 mai 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a specificat expres c? ea a examinat recursul Ministerului depus la 8 decembrie 2003, ?i nu recursul depus la 29 august 2003.

Curtea a men?ionat c? ea a examinat deja situa?ii similare în cauzele Popov c. Moldovei (nr. 2) (6 decembrie 2005) ?i Melnic c. Moldovei (14 noiembrie 2006), în care ea a constatat c?, prin lipsa motiv?rii admiterii actului de procedur? depus peste termen, instan?ele de judecat? na?ionale au înc?lcat dreptul reclaman?ilor la un proces echitabil.

Curtea a acordat reclaman?ilor urm?toarele sume: cu titlu de prejudiciu material - fiec?rui reclamant câte EUR 6,586 (diferen?a dintre sumele acordate de hot?rârea Judec?toriei sectorului Râ?cani din 27 mai 2003 ?i hot?rârea Judec?toriei Sângerei din 4 octombrie 2004), în calitate de prejudiciu propriu-zis, ?i câte EUR 7,279 fiec?rui reclamant, în calitate de venit ratat calculat în modul stabilit de art. 619 Cod civil; suma total? de EUR 3,600 cu titlu de prejudiciu moral ?i suma total? de EUR 1,800 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclaman?ii au  fost reprezenta?i la CtEDO de c?tre dl Vladislav GRIBINCEA, membru al organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.

*  *  *

În cauza Rusu c. Moldovei, reclamantul, Valeriu RUSU, se plângea de neexecutarea unei hot?râri de judecat? definitive din 25 aprilie 2002 privind obligarea Consiliului local Fete?ti de a-i aloca un teren de p?mânt cu suprafa?a de 1.09 ha. Hot?rârea nu a fost contestat? ?i a devenit executorie dup? 15 zile. Hot?rârea judec?toreasc? nu a fost executat? nici pân? ast?zi.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), deoarece hot?rârea din 25 aprilie 2002 nu a fost executat? timp de 5 ani ?i 7 luni.

Curtea a acordat reclamantului EUR 1,217 (valoarea exprimat? în bani a lotului de p?mânt, estimat? de Agen?ia Rela?ii Funciare ?i Cadastru) cu titlu de daune materiale, EUR 1,800 cu titlu de daune morale ?i EUR 30 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

*  *  *

În cauza Cravcenco c. Moldovei, reclamanta, Elena CRAVCENCO, era angajat? la Teatrul Republican Muzical – Dramatic “B.P. Ha?deu” din Cahul (angajatorul).

1. Primul set de proceduri

La 22 octombrie 2006, reclamanta a fost concediat?. Ea a ini?iat proceduri judiciare, solicitând restabilirea în func?ie. La 5 februarie 1997, Judec?toria sectorului Cahul a dispus restabilirea reclamantei la locul de munc?. În urma refuzului angajatorului de a se conforma hot?rârii de judecat?, reclamanta s-a plâns Ministerului Culturii (Ministerul) la 6 februarie 1997. Ministerul a asigurat-o c? angajatorul se va conforma hot?rârii de judecat?.

Reclamanta a fost restabilit? la locul de munc? la 31 martie 1997. În pofida acestui fapt, o alt? persoan? continua s? fie men?ionat? în lista statelor de personal în calitate de contabil-?ef.

La 3 iunie 1997, Tribunalul Cahul a casat hot?rârea Judec?toriei judec?toriei Cahul din 5 februarie 1997. Instan?a a emis hot?rârea motivat? ?ase luni mai târziu.

La 3 iunie 1997, reclamanta a fost concediat? din nou. La 26 august 1998, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat decizia din 3 iunie 1997 ?i a men?inut hot?rârea din 5 februarie 1997.

La 15 septembrie 1998, ordinul de concediere din 3 iunie 1997 a fost anulat; concomitent, reclamanta a fost concediat? din nou.

2. Cel de-al doilea set de proceduri

Procuratura a ini?iat proceduri judiciare în interesul reclamantei, solicitând anularea ordinului de concediere din 15 septembrie 1998. La 16 septembrie 1998, Judec?toria sectorului Cahul a solicitat ini?ierea urm?ririi penale împotriva angajatorului, deoarece cel din urm? se opunea execut?rii hot?rârii din 5 februarie 1997. Judec?toria sectorului Cahul a adresat astfel de cereri de înc? 2 ori, la 26 mai 1999 ?i 27 iulie 1999. Aceast? instan?? de judecat? a informat Ministerul de 2 ori – la 17 iulie 1999 ?i 27 iulie 1999 – c? angajatorul refuz? s? execute hot?rârea în favoarea reclamantei din 5 februarie 1997.

La 6 aprilie 1999 ?i 13 decembrie 1999, executorul judec?toresc a confirmat c? reclamanta nu a fost de facto restabilit? la locul de munc? în modul potrivit. Angajatorul a prezentat instan?ei de judecat? un alt ordin, datat din 26 martie 1999, prin care se anula concedierea reclamantei din 15 septembrie 1998.

La 17 iulie 1999, reclamanta a fost concediat? din nou . La 8 decembrie 1999, Judec?toria sectorului Cahul a anulat ordinul din 17 iulie 1999 ?i a dispus restabilirea imediat? a reclamantei în func?ie.

La 11 decembrie 1999, angajatorul a adoptat un alt ordin (primul ordin din 11 decembrie 1999), potrivit c?ruia reclamanta a fost restabilit? în func?ia de contabil principal. La 1 februarie 2000, angajatorul a adoptat un nou ordin, potrivit c?ruia func?ia de contabil-?ef nu va mai exista dup? 2 aprilie 2000. La 2 februarie 2000, reclamanta a fost informat? c? a fost adoptat un nou ordin, datat din 11 decembrie 1999 (cel de-al doilea ordin din 11 decembrie 1999), care a fost înregistrat cu acela?i num?r ca ?i ordinul precedent din aceea?i dat?, prin care reclamanta a fost restabilit? în func?ia ini?ial? de contabil-?ef. De asemenea, ea a fost avertizat? c? func?ia sa va fi lichidat? începând cu 2 aprilie 2000.

La 15 februarie 2000, Tribunalul Cahul a men?inut hot?rârea din 8 decembrie 1999.

Reclamanta a ini?iat noi proceduri judiciare, solicitând anularea ordinului din 1 februarie 2000, ca fiind ilegal. La 19 aprilie 2000, Judec?toria sectorului Cahul a declarat nul primul ordin din 11 decembrie 1999 (ordinul nr. 1, prin care reclamanta a fost restabilit? în func?ia de contabil principal) ?i a declarat valid cel de-al doilea ordin, cu acela?i num?r ?i adoptat la aceea?i dat? (ordinul nr. 2, prin care reclamanta a fost restabilit? în func?ia ini?ial? de contabil-?ef). La 24 august 2000, Tribunalul Cahul a casat aceast? hot?râre, adoptând concomitent o nou? decizie, prin care, de asemenea a anulat primul ordin ?i a men?inut cel de-al doilea ordin. La 10 octombrie 2000, Curtea de Apel Cahul a casat ambele hot?râri ?i a dispus rejudecarea deplin? a cauzei.

3. Cel de-al treilea set de proceduri – reexaminarea întregii cauze

La 5 martie 2001, Judec?toria sectorului Cahul a dispus restabilirea reclamantei în func?ia de contabil-?ef. La 30 octombrie 2001, Tribunalul Chi?in?u a casat aceast? hot?râre, a încetat procesul în privin?a anul?rii ordinului din 1 februarie 2000 ?i a dispus rejudecarea cauzei în privin?a anul?rii ordinului din 11 decembrie 1999, restabilirii de facto a reclamantei la locul de munc? ?i plata salariului pentru perioada lipsei for?ate de la locul de munc?. Recursul reclamantei a fost respins de Curtea de Apel a Republicii Moldova la 15 ianuarie 2002.

La 14 iunie 2002, Judec?toria sectorului Cahul a încetat procesul în privin?a în privin?a anul?rii ordinului din 11 decembrie 1999 ?i a restabilirii de facto a reclamantei la locul de munc?, pe motiv c? examinarea acestor chestiuni ?inea de competen?a instan?ei de contencios administrativ. În urma cererii de apel a reclamantei, la 13 iulie 2004, Tribunalul Comrat a casat încheierea din 14 iunie 2002 ?i a dispus rejudecarea cauzei, notând c? p?r?ile nu au fost informate despre data ?edin?ei ?i nu le-a fost expediat? o copie a încheierii.

La 12 aprilie 2005, Judec?toria Cahul a constatat c? restabilirea în func?ie a reclamantei a fost dispus? de 3 ori prin hot?râri de judecat? definitive (din 5 februarie 1997, 8 decembrie 1999 ?i 15 februarie 2002) ?i c? reclamanta a fost restabilit? în func?ia sa la 11 decembrie 1999 într-un mod potrivit. Instan?a a admis preten?ia reclamantei privind plata salariului pentru perioada lipsei for?ate de la locul de munc? din 15 februarie 2000 pân? la 25 august 2000, dat? la care reclamanta a fost concediat? printr-un ordin pe care ea nu l-a contestat în instan?a de judecat?. Reclamanta a sus?inut c? ea nu a fost informat? despre ordinul din 25 august 2000, iar acest ordin nu a fost niciodat? prezentat în instan?ele de judecat?. La 17 aprilie 2006, Judec?toria Cahul a admis par?ial preten?iile reclamantei ?i a constatat c? angajatorul nu i-a achitat salariul pentru anumite perioade în anul 2000 ?i a declarat valid cel de-al doilea ordin din 11 decembrie 1999.

Reclamanta a prezentat certificate medicale care confirmau c?, pe durata procedurilor, de câteva ori ea a fost internat? în spital.

Potrivit unui certificat din partea oficiului Cahul al Departamentului de executare a deciziilor judiciare, la 3 martie 2006, reclamanta a primit MDL 1,680 în contul salariului pe anul 1999.

Potrivit unei scrisori a Ministerului Justi?iei, datat? din 26 iunie 2006 ?i adresat? Agentului Guvernamental, cererea de apel a reclamantei a fost expediat? Cur?ii de Apel Cahul la 19 mai 2006. Curtea de Apel a expediat dosarul Cur?ii Supreme de Justi?ie, informând-o despre imposibilitatea examin?rii apelului, deoarece to?i judec?torii Cur?ii de Apel Cahul au luat deja parte anterior la examinarea acestei cauze. Cauza a fost transferat? la Curtea de Apel Chi?in?u, care, la 1 noiembrie 2006, a men?inut hot?rârea din 17 aprilie 2006. Aceast? decizie a fost, de asemenea, men?inut? de Curtea Suprem? de Justi?ie la 25 aprilie 2007 printr-o decizie irevocabil?.

În fa?a Cur?ii, reclamanta pretindea violarea art. 6 § 1 al Conven?iei (dreptul la un proces echitabil) prin faptul c? durata procedurilor judiciare, inclusiv neexecutarea hot?rârii din 26 august 1998, a fost excesiv de lung?. Reclamanta mai pretindea violarea art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) ?i a art. 17 (interzicerea abuzului de drept) ale Conven?iei, deoarece sistemul judiciar din Moldova a fost ineficient ?i a lucrat împotriva intereselor ei.

Curtea a declarat inadmisibil?, ca v?dit nefondat?, preten?ia formulat? în temeiul art. 17 CEDO, deoarece la dosar nu a fost anexat? nici o prob? în sus?inerea acestei preten?ii.

Curtea a mai declarat inadmisibil?, ca depus? cu omiterea termenului de 6 luni, preten?ia cu privire la neexecutarea hot?rârii din 5 februarie 1997 (men?inut? prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie la 26 august 1998) ?i din 8 decembrie 1999, deoarece instan?ele na?ionale au constatat c? reclamanta a fost restabilit? în func?ie prin ordinul din 11 decembrie 1999, iar cererea reclamantei la CtEDO a fost depus? la 11 februarie 2002, astfel preten?ia fiind invocat? la CtEDO peste mai mult de 2 ani dup? executarea hot?rârilor.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Conven?iei. Curtea a reiterat c? durata rezonabil? a procedurilor trebuie s? fie evaluat? în lumina circumstan?elor cauzei ?i a urm?toarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului ?i a autorit??ilor relevante ?i ce era important pentru reclamant.

Curtea a conchis c? toate cele 3 proceduri ini?iate de reclamant? vizau acela?i subiect, ?i anume restabilirea sa în func?ie ?i ob?inerea compensa?iilor. Prin urmare, Curtea va examina procedurile ca un tot întreg. Curtea noteaz? c?, în aceast? cauz?, reclamanta a ini?iat proceduri judiciare în octombrie 1996 care s-au finalizat la 25 aprilie 2007. De asemenea, ea noteaz? c? Moldova a ratificat Conven?ia la 12 septembrie 1997 ?i, prin urmare, aceasta este data de la care va fi calculat? durata procedurilor. Astfel, perioada care rezult? este de aproximativ 9 ani ?i 7 luni.

Complexitatea cauzei. Curtea nu consider? c? acest caz a fost dificil din punct de vedere factologic sau legal. De fapt, în urma adopt?rii deciziei irevocabile a Cur?ii Supreme de Justi?iei în august 1998, cauza s-a axat pe executarea acestei hot?râri, ceea ce nu cerea un lucru îndelungat asupra cauzei. Existen?a unui num?r mare de hot?râri a fost rezultatul modului în care instan?ele au gestionat cauza, dar nu a complexit??ii în sine a cauzei. Curtea reitereaz? c? „de?i nu este în m?sur? s? analizeze calitatea jurispruden?ei instan?elor na?ionale, ea consider? c?, atât timp cât trimiterea cauzelor la reexaminare este de obicei dispus? în urma erorilor comise de instan?ele inferioare, repetarea acestora mai mult decât într-un set de proceduri dezv?luie o deficien?? serioas? a sistemului judiciar” (a se vedea Wierciszewska v. Poland, nr. 41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003, ?i Pavlyulynets v. Ukraine, nr. 70767/01, § 51, 6 septembrie 2005)

Comportamentul reclamantei. Reclamanta nu pare s? fi contribuit în nici o m?sur? la durata procedurilor, în afar? de folosirea drepturilor sale procedurale. Guvernul a prezentat 3 cereri ale reclamantei prin care aceasta solicita amânarea cauzei. Curtea a notat c? nu s-a demonstrat c? ?edin?ele de judecat? au fost amânate în urma acestor cereri, iar chiar dac? aceasta s-a întâmplat, aceste cereri reprezint? o parte nesemnificativ? pentru întreaga perioad? ?i par a fi motivate prin certificate medicale.

Comportamentul autorit??ilor. Curtea noteaz? câteva perioade de inactivitate ale instan?elor na?ionale la examinarea prezentei cauze, spre exemplu, între 30 octombrie 2001, când Tribunalul Chi?in?u a dispus rejudecarea cauzei, ?i 13 iulie 2004, când Tribunalul Comrat a examinat cauza din nou. Hot?rârea adoptat? în acea perioad?, din 14 iunie 2002, f?r? citarea p?r?ilor, nu poate fi considerat? un act judec?toresc potrivit, deoarece a fost adoptat? în lipsa oric?ror garan?ii ale unui proces echitabil ?i ridic? dubii serioase privind autenticitatea sa, prin urmare ea este irelevant?.

Alt? perioad? de inactivitate este, aparent, între 12 aprilie 2005, când Judec?toria Cahul a reexaminat cauza ?i a adoptat hot?rârea sa pe fondul cauzei, ?i 17 aprilie 2006, când a fost adoptat? urm?toarea hot?râre de judecat?. De?i Curtea ia în considera?ie dificultatea cauzat? de faptul c? to?i judec?torii Cur?ii de Apel Cahul au luat deja parte la examinarea anterioar? a acestei cauze ?i c? dosarul trebuia transferat în alt? instan??, ea, de asemenea, reaminte?te lipsa complexit??ii chestiunii date, precum ?i faptul c? cauza fusese deja examinat? de un considerabil num?r de ori în diverse instan?e.

Curtea consider? c? autorit??ile statului nu au întreprins suficiente m?suri în vederea execut?rii hot?rârii judec?tore?ti în favoarea reclamantei într-un termen rezonabil. Trebuie de notat faptul c?, în aceast? cauz?, persoana care nu executa hot?rârea de judecat? era directorul teatrului care era direct subordonat ?i finan?at de Minister. Prin urmare, statul dispunea de numeroase posibilit??i pentru a obliga angajatorul de a se conforma hot?rârii de judecat?. De?i au existat câteva tentative de a sanc?iona directorul teatrului, acestea s-au limitat la amenzi administrative relativ mici, iar urm?rirea penal? nu a avut nici un rezultat.

Ce era important pentru reclamant. În final, Curtea noteaz? c? procedurile vizau un subiect deosebit de important pentru reclamant?, ?i anume angajarea sa. Legislatorul a confirmat importan?a acestor proceduri pentru angaja?i, prev?zând-o expres în legisla?ia privind examinarea urgent? ?i cu prioritate a litigiilor de angajare ?i privind executarea imediat? a hot?rârilor referitoare la restabilirea la locul de munc?. Curtea consider? c? instan?ele na?ionale nu au dat dovad? de suficient? diligen??, care este cerut? atât de legisla?ia na?ional?, cât ?i de art. 6 § 1 al Conven?iei.

Concluzie. În lumina celor expuse mai sus, în primul rând perioadele men?ionate de inactivitate ?i durata excesiv? a procedurilor în litigiul de angajare ?i luând în considera?ie ceea ce era important pentru reclamant, Curtea conchide c? cerin?a „termenului rezonabil” consfin?it? de art. 6 § 1 CEDO nu a fost respectat? în aceast? cauz?.

 Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 al Conven?iei. Curtea a notat c?, în pofida numeroaselor ac?iuni întreprinse de autorit??i în vederea execut?rii hot?rârilor în favoarea reclamantei, aceasta nu a dispus de nici un mijloc pentru a accelera procedurile sau de a ob?ine compensa?ii.

Curtea a acordat reclamantei EUR 3,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 1,500 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamanta a fost reprezentat? la CtEDO de c?tre Ion MANOLE, avocat din Chi?in?u.

*  *  *

Hot?rârile CtEDO în aceste cauze, în limba englez?, pot fi accesate pe pagina web a Cur?ii (http://www.echr.coe.int/).