13 02 2008

La 12 februarie 2008, Marea Camer? a Cur?ii Europene a pronun?at hot?rârea Guja c. Moldovei (cererea nr. 14277/04), iar Sec?iunea a Patra a Cur?ii – hot?rârea Flux (nr. 4) c. Moldovei (cererea nr. 17294/04).

***

În cauza Guja c. Moldovei, reclamantul, Iacob GUJA, era ?eful Sec?iei rela?ii cu mijloacele de informare în mas? din cadrul Procuraturii Generale.

În ianuarie 2003, Pre?edintele Republicii Moldova a vizitat Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice ?i Corup?iei, unde a fost pus? în discu?ie problema presiunii exercitat? de persoanele cu func?ii de r?spundere pentru a solu?iona anumite dosare. Pre?edintele a accentuat necesitatea luptei împotriva corup?iei ?i a chemat institu?iile de drept s? nu dea curs presiunii din partea persoanelor cu func?ii de r?spundere.

Câteva zile mai târziu, reclamantul a transmis angaja?ilor publica?iei periodice „Jurnal de Chi?in?u” dou? scrisori parvenite în adresa Procuraturii Generale. Niciuna dintre aceste scrisori nu purtau semne care ar fi indicat c? erau confiden?iale.

Prima scrisoare venea din partea vicepre?edintelui Parlamentului Republicii Moldova, dl Vadim MI?IN, ?i a fost expediat? la 21 iunie 2002. Dl Mi?in îi cerea Procurorului General s? „intervin? personal în cazul” a patru ofi?eri de poli?ie acuza?i de priva?iune ilegal? de libertate ?i de maltratare a de?inu?ilor ?i îi solicita s? solu?ioneze acest caz „în strict? conformitate cu legea”. Dup? aceasta, urm?rirea penal? împotriva celor patru ofi?eri de poli?ie a fost încetat?.

Cea de-a doua scrisoare era din partea viceministrului Afacerilor Interne, dl Alexandru URSACHI. În scrisoare se releva faptul c? unul dintre ofi?erii de poli?ie men?iona?i în prima scrisoare a fost recunoscut culpabil de s?vâr?irea infrac?iunilor prev?zute de art. 185 alin. 2, art. 193 alin. 2 ?i art. 116 alin. 2 ale Codului penal. Acestuia i-a fost stabilit? o pedeaps? în form? de amend? în sum? MDL 1,440, de plata c?reia a fost absolvit în urma amnistiei. În scrisoare se mai men?iona c?, în urma atest?rii la Comisia de Atestare a MAI, acestui ofi?er de poli?ie i s-a permis în continuare activitatea în cadrul organelor afacerilor interne.

La 31 ianuarie 2003, publica?ia periodic? „Jurnal de Chi?in?u” a publicat un articol intitulat „Vadim Mi?in intimideaz? procurorii”, în care erau înserate cele dou? scrisori. În articol se descria ini?iativa de lupt? împotriva corup?iei a Pre?edintelui ?i se nota c? abuzul de putere devenise un fenomen de amploare în Moldova. Articolul f?cea referire, cu titlu de exemplu, la aparentele încerc?ri ale dlui Mi?in de a proteja cei patru ofi?eri de poli?ie.

Dup? publicarea acestui articol ?i a scrisorilor în publica?ia periodic? „Jurnal de Chi?in?u”, la 3 martie 2003, reclamantul a fost eliberat din func?ia pe care o de?inea, pe motiv c? ar fi r?spândit documente confiden?iale f?r? a respecta procedura stabilit? în cadrul Procuraturii Generale. Ac?iunea de restabilire în func?ie a reclamantului a fost respins? de c?tre instan?ele judec?tore?ti ca neîntemeiat?.

Nici Procuratura General? ?i nici vicepre?edintele Parlamentului, dl. V. Mi?in, nu au contestat autenticitatea scrisorilor publicate în „Jurnal de Chi?in?u” sau veridicitatea informa?iei con?inute în articolul din 31 ianuarie 2003 ?i nu au întreprins nici un fel de alte m?suri cu privire la acest subiect.  

La 30 martie 2004, dl Guja a depus o cerere la Curtea European? a Drepturilor Omului în care pretindea înc?lcarea art. 10 al Conven?iei Europene (libertatea de exprimare), în urma concedierii pentru r?spândirea celor dou? documente.

La 20 februarie 2007, Camera a Patra a CtEDO, a decis, în temeiul art. 30 al Conven?iei Europene a Drepturilor Omului, s? se desesizeze în favoarea Marii Camere a Cur?ii.

La 6 iunie 2007, au avut loc audieri în fa?a Marii Camere a Cur?ii.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 al Conven?iei.

Curtea a notat c? concedierea reclamantului pentru r?spândirea scrisorilor constituie o ingerin?? a autorit??ii publice în libertatea de exprimare, dup? cum aceasta este prev?zut? în art. 10 § 1 CEDO. O asemenea ingerin?? va constitui violarea art. 10, decât dac? ea „era prev?zut? de lege”, urm?rea unul sau mai multe scopuri legitime conform para. 2 ?i era „necesar? într-o societate democratic?” în vederea atingerii acelor scopuri.

Curtea a admis c? ingerin?a era „prev?zut? de lege” ?i c? urm?rea scopul legitim de prevenire a divulg?rii informa?iei confiden?iale. Urmeaz? a fi examinat? chestiunea dac? ingerin?a era necesar? într-o societate democratic?, în particular dac? ingerin?a a fost propor?ional? cu scopul urm?rit.

Curtea reitereaz? c? art. 10 se aplic?, de asemenea, ?i locurilor de munc? ?i c? func?ionarii publici beneficiaz? de dreptul la libertatea de exprimare. În acela?i timp, Curtea este con?tient? de faptul c? angaja?ii au fa?? de angajatori o datorie de loialitate ?i discre?ie. Aceasta se aplic? îndeosebi în cazul func?ionarilor publici (a se vedea De Diego Nafría v. Spain, nr. 46833/99, § 37, 14 martie 2002). Având în vedere natura func?iei lor, func?ionarii publici adesea au acces la informa?ii pe care guvernul, pentru diverse motive legitime, poate s? doreasc? s? le p?streze confiden?iale sau secrete. Astfel, datoria de discre?ie a func?ionarilor publici va fi, în acest mod, una puternic?.

Pân? la acest moment, Curtea nu a examinat cauze în care un func?ionar public ar fi dezv?luit o informa?ie intern?. În aceast? m?sur?, aceast? cauz? ridic? o nou? problem? care poate fi distins? de ceea ce a fost constatat în cauza Stoll v. Switzerland ([GC], nr. 69698/01, 10 decembrie 2007), unde dezv?luirea a avut loc f?r? interven?ia unui func?ionar public. În acest sens, Curtea noteaz? c? un func?ionar public, în cadrul serviciului s?u, poate afla informa?ii interne, inclusiv informa?ii secrete, a c?ror divulgare sau publicare corespunde unui puternic interes public. Astfel, semnalarea c?tre public, de c?tre un func?ionar public sau un angajat, a conduitei ilegale sau a f?r?delegilor de la locul de lucru, în anumite circumstan?e, poate s? beneficieze de protec?ie. Aceasta este situa?ia când angajatul sau func?ionarul public implicat este unica persoan? sau o parte a unei categorii restrânse de persoane, care este con?tient? de ceea ce se petrece la locul de lucru ?i, astfel, este cel mai bine plasat? pentru a ac?iona în interesul public, alertând angajatorul sau publicul larg.

Curtea va examina chestiunea dac? ingerin?a a fost „necesar? într-o societate democratic?” prin prisma urm?toarelor elemente:

(i) Dac? reclamantul a dispus de c?i alternative pentru divulgare. Curtea noteaz? c? nici legisla?ia na?ional?, nici Regulamentul serviciului de pres? al Procuraturii Generale nu con?ineau prevederi referitoare la raportarea iregularit??ilor de c?tre angaja?i. Astfel, se pare c?, cu excep?ia superiorilor reclamantului, nu existau alte autorit??i c?rora reclamantul le-ar fi putut raporta preocup?rile sale ?i nu exista nici o procedur? de raportare a acestor chestiuni. De asemenea, se pare c? divulgarea se referea la conduita vicepre?edintelui Parlamentului, care era un oficial de rang înalt, precum ?i la faptul c? Procurorul General nu avea inten?ia de a r?spunde acelei scrisori, de?i trecuser? circa 6 luni de la primirea ei, ?i se p?rea c? el a cedat presiunii politice. Prin urmare, Curtea consider? c?, în circumstan?ele acestei cauze, raportarea extern?, chiar ?i unui ziar, poate fi justificat?.

(ii) Interesul public privind informa?ia divulgat?. Reclamantul a sus?inut c? nota dlui Mi?in demonstra ingerin?a politic? în administrarea justi?iei. Guvernul a argumentat c? ac?iunile dlui Mi?in erau în conformitate cu Legea privind statutul deputatului în Parlament. În acest context, Curtea consider? necesar de a reitera c?, într-o societate democratic?, atât instan?ele de judecat?, cât ?i autorit??ile de urm?rire penal?, trebuie s? fie libere de presiunea politic?. Orice interpretare a oric?rei legisla?ii care stabile?te drepturile deputa?ilor trebuie s? respecte acest principiu.

Examinând nota pe care dl Mi?in a expediat-o Procurorului General, Curtea nu poate s? accepte c? el a avut inten?ia doar de a transmite scrisoarea ofi?erilor de poli?ie organului competent, dup? cum a fost sugerat de c?tre Guvern. Mai mult, având în vedere contextul ?i limbajul folosit de dl Mi?in, nu poate fi exclus faptul c? scopul acestei note era s? impun? o presiune asupra Procuraturii Generale, indiferent de includerea în not? a frazei precum c? cazul trebuia s? fie solu?ionat „în strict? conformitate cu legea”.

În acest context, Curtea noteaz? c? Pre?edintele Republicii Moldova s-a pronun?at împotriva practicii de imixtiune a politicienilor la solu?ionarea dosarelor penale ?i c? acest subiect a fost dezb?tut pe larg de mass-media din Moldova. De asemenea, Curtea noteaz? c? rapoartele organiza?iilor neguvernamentale interna?ionale (International Commission of Jurists, Freedom House ?i Open Society Justice Initiative) se refereau la e?ecul separ?rii puterilor ?i la lipsa independen?ei judec?tore?ti în Moldova. Curtea consider? c? scrisorile divulgate de reclamant au o importan?? în subiecte precum separarea puterilor, comportamentul necorespunz?tor al politicienilor de rang înalt ?i atitudinea Guvernului fa?? de brutalit??ile poli?iei. Nu exist? nici un dubiu c? aceste chestiuni sunt foarte importante într-o societate democratic?, despre care publicul are un interes legitim de a fi informat ?i care cad sub inciden?a unei dezbateri politice.

(iii) Autenticitatea informa?iei dezv?luite. Este un fapt stabilit c? scrisorile dezv?luite de reclamant ziarului „Jurnal de Chi?in?u” sunt autentice (para. 26 al hot?rârii).

(iv) Prejudiciul cauzat Procuraturii Generale. Curtea consider? c? interesul public de a avea informa?ii despre presiunea necuvenit? ?i f?r?delegile din Procuratura General? era atât de important într-o societate democratic?, încât el a cânt?rit mai greu decât men?inerea încrederii publicului în Procuratura General?. În acest context, Curtea reitereaz? c? discutarea deschis? a chestiunilor de preocupare public? este esen?ial? pentru o democra?ie ?i trebuie de avut în vedere importan?a deosebit? de a nu descuraja membrii publicului de a-?i exprima opiniile vis-a-vis de aceste chestiuni (a se vedea Barfod v. Denmark, hot?râre din 22 februarie 1989, Seria A nr. 149, § 29).

(v) Dac? reclamantul a ac?ionat cu bun?-credin??. Reclamantul a argumentat c? unicul motiv pentru care el a f?cut publice acele scrisori a fost de a contribui la lupta împotriva corup?iei ?i a traficului de influen??. Pe de alt? parte, Guvernul ?i-a exprimat îndoiala privind buna-credin?? a reclamantului, argumentând inter alia c? el nu a invocat aceste explica?ii în fa?a instan?elor na?ionale.

Având în vedere documentele de care dispune, Curtea nu g?se?te nici un motiv de a crede c? reclamantul a urm?rit vreun avantaj personal, c? a avut vreo sup?rare personal? fa?? de angajatorul s?u sau fa?? de dl Mi?in sau c? ar fi avut vreun scop ulterior pentru ac?iunile sale. Prin urmare, reclamantul a ac?ionat cu bun?-credin??.

(vi) Severitatea sanc?iunii. Curtea noteaz? c? reclamantului i-a fost impus? cea mai sever? sanc?iune posibil?. Chiar dac? autorit??ile puteau s? aplice o sanc?iune mai pu?in sever?, ele au ales s? concedieze reclamantul, ceea ce, în mod incontestabil, este o m?sur? extrem de aspr?. Aceast? sanc?iune nu numai c? a influen?at în mod negativ cariera reclamantului, dar ?i putea s? aib? un efect serios de descurajare asupra altor angaja?i ai Procuraturii Generale, precum ?i asupra func?ionarilor publici în general, ?i s?-i descurajeze în raportarea oric?rui comportament nepotrivit.

Curtea observ? c? Guvernul a argumentat c?, de fapt, reclamantul a furat scrisoarea care, din punctul lor de vedere, era secret? ?i f?cea parte dintr-un dosar penal. De asemenea, Guvernul a statuat c? scrisoarea dlui Mi?in nu a pus sub o presiune necuvenit? Procurorul General. Aceasta era o comunicare normal? între organele de stat ?i nu avea nici o leg?tur? cu decizia de a înceta urm?rirea penal? împotriva ofi?erilor de poli?ie. În aceste circumstan?e, Curtea g?se?te c? este dificil de a justifica aplicarea unei sanc?iuni atât de severe.

Concluzii. Având în vedere importan?a dreptului la libertatea de exprimare în privin?a chestiunilor de interes public, dreptul func?ionarilor publici ?i a altor angaja?i de a raporta comportamentul ilegal ?i f?r?delegile de la locul de munc?, obliga?iile ?i responsabilit??ile angaja?ilor fa?? de angajatori ?i dreptul angajatorilor de a-?i administra personalul, ?i cânt?rind alte diferite interese implicate în aceast? cauz?, Curtea ajunge la concluzia c? ingerin?a în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, în particular dreptul s?u de a r?spândi informa?ii, nu a fost „necesar? într-o societate democratic?”. Prin urmare, a avut loc o violare a art. 10 al Conven?iei.

Curtea a acordat reclamantului EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu material ?i moral ?i EUR 8,413 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de c?tre Vladislav GRIBINCEA ?i Vitalie ZAMA, membri ai organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.

***

În cauza Flux (nr. 4) c. Moldovei, reclamantul, ziarul Flux, a publicat la 6 decembrie 2002 un articol intitulat „Sabatul Parveni?ilor”. În acest articol, ziarul se referea la pretinsa îmbog??ire peste noapte a Pre?edintelui Parlamentului, Eugenia OSTAPCIUC, ?i a liderului frac?iunii parlamentare a Partidului Comuni?tilor, Victor STEPANIUC. Ideea principal? a articolului era c?, înainte de a deveni persoane publice, ei erau simpli cet??eni, f?r? o avere considerabil?, îns?, dup? victoria comuni?tilor, averea lor a crescut semnificativ. Articolul con?inea, printre altele, urm?torul pasaj: „Cine era Victor Stepaniuc înainte de a prinde deput??ia? Un simplu înv???tora? de limba rus? din satul Coste?ti. Modest la intelect ?i pu?in isteric. Cine este el acum? Nu este numai un fel de Sulla al Parlamentului, adic? un dictator peste frac?iunea PCRM, f?r? aprobarea c?ruia nu zboar? nici mu?tele prin cl?direa fostului Comitet Central, ci ?i un afacerist prosper. Este dealer la combinatul de tutun din Chi?in?u, scoate profituri enorme din vânzarea ?ig?rilor, are microbuze, controleaz? ruta Chi?in?u - Ialoveni ?i în genere, arat? ca un veritabil dandy moldovean – cu cravat? de m?tase, cu straie italiene?ti, pantofi nem?e?ti ?i negru sub unghii”.

La 12 decembrie 2002, Victor Stepaniuc a înaintat o ac?iune împotriva ziarului ?i autorului articolului, prin care pretindea c? pasajul „adic? un dictator peste frac?iunea PCRM, f?r? aprobarea c?ruia nu zboar? nici mu?tele prin cl?direa fostului Comitet Central, ci ?i un afacerist prosper. Este dealer la combinatul de tutun din Chi?in?u, scoate profituri enorme din vânzarea ?ig?rilor, are microbuze, controleaz? ruta Chi?in?u - Ialoveni ?i în genere, arat? ca un veritabil dandy moldovean – cu cravat? de m?tase, cu straie italiene?ti, pantofi nem?e?ti ?i negru sub unghii” nu corespundea realit??ii ?i îi lezeaz? onoarea ?i demnitatea, solicitând dezmin?irea ei ?i compensa?ii morale pentru def?imarea sa. Dl Stepaniuc nu a achitat taxa de stat, nu s-a prezentat la nici o ?edin?? de judecat? ?i nici nu a fost reprezentat în instan?a de judecat?.

Cauza a fost repartizat? spre examinare judec?torului I.M., pre?edintele de atunci al Judec?toriei Buiucani.

În ap?rarea sa, ziarul a prezentat instan?ei de judecat? copia unor scrisori deschise adresate Pre?edintelui Republicii Moldova de c?tre o companie de transport, în care dl Stepaniuc era acuzat de comiterea mai multor iregularit??i. La 17 februarie 2003, ziarul a solicitat amânarea examin?rii cauzei pân? la data când va putea ob?ine de la Serviciul de Informa?ie ?i Securitate copia actului de control efectuat la Combinatul de tutun, care demonstra implicarea dlui Stepaniuc în afacerile ilegale în business-ul cu tutun. Instan?a de judecat? a respins aceast? cerere, f?r? a motiva ac?iunea sa. ?edin?e de judecat? în aceast? cauz? au mai avut loc la 24 ?i 26 martie 2003 ?i la 15 aprilie 2003.

La 30 aprilie 2003, judec?torul I.M. a examinat cauza în absen?a p?r?ilor ?i a admis integral cererea de chemare în judecat?. Instan?a a obligat ziarul ?i autorul articolului s? pl?teasc? dlui Stepaniuc MDL 3,600 (EUR 228 la acea dat?) ?i, respectiv, MDL 1,800 (EUR 114 la acea dat?), precum ?i s? publice o dezmin?ire a pasajului de mai sus în termen de 15 zile.

Instan?a de judecat? inter alia a conchis c? „denumirea, textul ?i sensul informa?iei publicate despre reclamant se impun a fi calificate ca def?im?toare, deoarece pârâ?ii f?r? a invoca careva probe au r?spândit informa?ii cu caracter factologic. … Pe parcursul judec?rii cauzei instan?a a acordat pârâ?ilor posibilitatea de a prezenta dovezi plauzibile în confirmarea faptelor publicate despre Victor Stepaniuc, îns? nici redac?ia ziarului, nici autorul articolului nu au adus nici o dovad? care ar confirma veridicitatea informa?iei r?spândite. … În cazul dat informa?ia r?spândit? de pârâ?i nu poate fi încadrat? ?i tratat? ca o afirma?ie de opinie ?i prin urmare nu poate fi protejat? prin prisma Conven?iei”. La stabilirea cuantumului daunei morale, instan?a a ?inut cont de „atacul vehement” întreprins de pârâ?i ?i tirajul sporit al ziarului.

În cererea de apel împotriva hot?rârii din 30 aprilie 2003, ziarul Flux a sus?inut c? declara?iile publicate constituiau judec??i de valoare, care se bazau pe fapte. În plus, ziarul sus?inea c? judec?torul I.M. nu a fost independent ?i impar?ial din cauza leg?turilor sale apropriate cu dl Stepaniuc ?i Partidul Comunist, precum ?i din cauza comportamentului s?u în toate dosarele între dl Stepaniuc ?i Flux. La 26 iunie 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a respins apelul reclamantului ca neîntemeiat.

În cererea sa de recurs, ziarul a reiterat acuza?iile sale de lips? a independen?ei ?i impar?ialit??ii judec?torului I.M., precum ?i a anexat copia actului de control efectuat de Serviciul de Informa?ie ?i Securitate la Combinatul de tutun, care demonstra implicarea ilegal? a dlui Stepaniuc în afacerile cu tutun. La 5 noiembrie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a redus compensa?ia care urma a fi achitat? dlui Stepaniuc de c?tre ziar ?i autorul articolului pân? la MDL 1,350 ?i, respectiv, MDL 180. Instan?a nu s-a pronun?at asupra probelor suplimentare anexate la dosar.

În fa?a Cur?ii, ziarul Flux  pretindea violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), prin obligarea sa la plata desp?gubirilor ?i publicarea dezmin?irilor în cauza în def?imare intentat? de dl Stepaniuc.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 CEDO. Ea a notat c?, în aceast? cauz?, a existat o ingerin?? în libertatea de exprimare a ziarului reclamant, care era „prev?zut? de lege” ?i urm?rea „un scop legitim” de protec?ie a reputa?iei dlui Stepaniuc, îns? care nu era „necesar? într-o societate democratic?”.

Curtea a notat c? ziarul Flux a fost obligat la plata desp?gubirilor, deoarece nu a putut demonstra veridicitatea pasajului publicat despre dl Stepaniuc. În opinia Cur?ii, pasajul urmeaz? a fi divizat în trei grupe de declara?ii: prima viza implicarea dlui Stepaniuc în afacerile de transport, a doua – în afacerile de tutun ?i a treia - din descrierea dlui Stepaniuc la începutul ?i sfâr?itul pasajului.

În ceea ce prive?te prima grup? de declara?ii, este clar c? ea reprezint? fapte ?i c? ziarul trebuia s?-i demonstreze veridicitatea. Totu?i, ziarul a prezentat instan?elor na?ionale copii ale unor scrisori deschise adresate Pre?edintelui de c?tre o companie de transport, care îl acuza pe dl Stepaniuc de abuz de putere. Cu toate acesta, instan?ele na?ionale nu au acordat nici o importan?? aceste dovezi ?i se pare c? le-au tratat ca irelevante.

Referitor la cea de-a doua grup? de declara?ii, Curtea consider? c? ea, de asemenea, reprezint? fapte ?i noteaz? c? reclamantul a cerut de câteva ori amânarea ?edin?elor de judecat? în vederea prezent?rii actului serviciului secret privind pretinsa implicare a dlui Stepaniuc în activit??i ilegale în afaceri cu tutun. În pofida acestui fapt, instan?ele de judecat? nu numai c? au respins cererile reclamantului f?r? a da careva motive, dar chiar dup? primirea copiei actului serviciului secret, Curtea Suprem? de Justi?ie nu a men?ionat în hot?rârea sa dac? îl accept? sau îl respinge.

Curtea reitereaz? c?, cerând reclamantului s? dovedeasc? adev?rul declara?iilor sale, iar în acela?i timp privându-l de o posibilitate efectiv? de a aduce probe în sus?inerea declara?iilor sale sau ignorând probele prezentate, constituie o ingerin?? dispropor?ionat? în dreptul la libertatea de exprimare (a se vedea, spre exemplu, Busuioc v. Moldova, nr. 61513/00, § 88, 21 decembrie 2004 ?i Savitchi v. Moldova, nr. 11039/02, § 59, 11 octombrie 2005).

În ceea ce prive?te cea de-a treia grup? de declara?ii, ea constituie judec??i de valoare. Curtea a reamintit c? existen?a faptelor poate fi demonstrat?, pe când cerin?a de a demonstra c? judec??ile de valoare corespund adev?rului este irealizabil? ?i afecteaz? libertatea de opinie, care este un element fundamental garantat de art. 10 CEDO.

Curtea observ? anumite straniet??i în modul în care s-au derulat procedurile în fa?a instan?elor na?ionale. Astfel, Curtea noteaz? o serie de elemente care, fiind examinate cumulativ, au dus la o asemenea concluzie. În particular, ac?iunea dlui Stepaniuc a fost examinat? în pofida faptului c? el nu a achitat taxa de stat. Mai mult, el nu numai c? nu a ap?rut în fa?a instan?ei de judecat?, dar nici m?car nu a fost reprezentat. În acela?i timp, cererea reclamantului de amânare a ?edin?ei a fost respins? f?r? nici un motiv. Curtea de Apel Chi?in?u ?i Curtea Suprem? de Justi?ie nu s-au expus asupra preten?iilor reclamantului cu privire la pretinsa lips? de independen?? ?i impar?ialitate a judec?torului I.M.

Luând în considera?ie circumstan?ele de mai sus, faptul c? pasajul contestat a fost publicat de un jurnalist în contextul dezbaterii unei probleme de interes public ?i c? reclamantul în procedurile na?ionale era un politician de rang înalt, Curtea a conchis c? ingerin?a în libertatea de exprimare a ziarului nu a fost „necesar? într-o societate democratic?”.

Curtea a acordat ziarului Flux EUR 100 (echivalentul în euro la ziua pronun??rii hot?rârii na?ionale a compensa?iilor acordate dlui Stepaniuc ?i a taxei de stat) cu titlu de daune materiale, EUR 3,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 1,800 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. 

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre Vladislav GRIBINCEA, membru al organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.