10.04.2007

Potrivit art. 35 alin. 1 al Conven?iei,

„Curtea nu poate fi sesizat? decât ... într-un termen de ?ase luni, începând cu data deciziei interne definitive.”

Conform acestei reguli, reclamantul este chemat s? depun? o cerere la Curte în termen de 6 luni. Acest termen are scopul de a asigura un minim de securitate juridic? ?i de a împiedica contestarea unor situa?ii juridice consumate într-un trecut nedeterminat.

Termenul pentru adresarea la Curte se calculeaz? în luni calendaristice, indiferent de durata lor efectiv? (a se vedea Istituto di Vigilanza c. Italiei, hot. 22.09.1993, para. 14). Ziua deciziei interne definitive nu se ia în considera?ie la calcularea termenului de 6 luni (a se vedea K.C.M. c. Olandei, dec. 09.01.1995).

Termenul de 6 luni curge pentru fiecare preten?ie în mod separat (a se vedea Mihalachi c. Moldovei, hot. 09.01.2007, para. 21).

A. Momentul de la care începe s? curg? termenul de 6 luni

Conven?ia leag? curgerea termenului de 6 luni de „data deciziei interne definitive”. Conceptul de „decizie intern? definitiv?” are un sens autonom. Termenul de adresare la Curte curge de la decizia intern? irevocabil? (în sensul legisla?iei Republicii Moldova) în procesul de epuizare a c?ilor de recurs interne. Prin urmare, accesarea unei c?i de recurs inefective (ex. revizuirea în procedura civil? conform art. 449 al CPC al RM, când nu exist? temeiuri de revizuire) nu suspend? curgerea termenului de 6 luni.

Dac? o cale de recurs este “dubioas?” ?i reclamantul risc? s? nu aib? succes, se recomand? de a sesiza Curtea f?r? a a?tepta rezultatul recursului pentru a evita dep??irea termenului de 6 luni.

Conform regulii generale, termenul curge din momentul în care reclamantul a aflat sau trebuia s? afle despre „decizia intern? definitiv?”. Astfel, acest moment este ziua la care decizia a fost pronun?at? în mod public (a se vedea Loveridge c. Regatului Unit, dec. 23.10.2001).

În cazul în care decizia nu a fost pronun?at? în public, la calcularea termenului de 6 luni se ia în considera?ie data la care reclamantul sau avocatul s?u a luat cuno?tin?? de con?inutul „deciziei interne definitive”. Totu?i, data inform?rii reclamantului va fi considerat? data inform?rii avocatului, chiar dac? reclamantul a fost informat mai târziu (a se vedea Keskin ?i al?ii c. Turciei, dec. 07.09.1999).

În cazul în care conform legisla?iei na?ionale autorit??ile sunt obligate s? transmit? o copie a „deciziei interne definitive”, la calcularea termenului de 6 luni se ia în considera?ie ziua primirii acestei copii (a se vedea Worm c. Austriei, hot. 29.08.1997, para. 33).

În cazul în care motivativul „deciziei interne definitive” este crucial pentru preten?iile invocate la Curte, termenul va începe s? curg? din ziua în care hot?rârea redactat? integral a fost primit? (a se vedea P. c. Elve?iei, dec. 13.03.1984)

Dac? nu exist? recursuri interne eficace, termenul de 6 luni începe s? curg? de la data adopt?rii actului sau de la data producerii faptului contestat (a se vedea Hilton c. Regatului Unit, dec. 06.07.1988) sau din momentul în care reclamantul afl? despre actul sau faptul sau despre efectele defavorabile lui (a se vedea Dennis ?i al?ii c. Regatului Unit, dec. 02.07.2002).

Termenul de 6 luni nu se aplic? pe durata situa?iilor continue (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 23.03.2005). În cazul viol?rilor continue contra c?rora nu exist? c?i de recurs interne, termenul de 6 luni începe a curge din momentul în care situa?ia continu? ia sfâr?it (a se vedea Demir c. Turciei, dec. 09.01.1995).

Exist? o distinc?ie esen?ial? între efectele continue ?i faptele continue. Actele juridice, prin natura lor, genereaz? efecte continue, îns? existen?a efectelor continue nu duce la suspendarea termenului de 6 luni. O fapt? ilegal? poate fi calificat? ca fiind continu? dac? ea se extinde pe întreaga perioad? în care comportamentul respectiv continu? ?i este în contradic?ie cu obliga?iile interna?ionale. În cazul comiterii unui ansamblu de ac?iuni sau omisiuni ilegale, violarea se extinde pe întreaga perioad? începând cu prima ac?iune ?i continu? atât timp cât ac?iunile sau omisiunile se repet? ?i r?mân în contradic?ie cu obliga?ia interna?ional? respectiv? (a se vedea Ila?cu ?i al?ii c. Moldovei ?i Rusiei, hot. 08.07.2004, para. 321).

B. Suspendarea termenului de 6 luni

Curgerea termenului de 6 luni se suspend? prin depunerea cererii la Curte.

Cererea nu trebuie s? aib? o form? strict?. Ea poate fi expediat? prin po?t? sau prin fax. Se consider? cerere prima comunicare a reclamantului c?tre Curte, în care este expus, chiar ?i sumar, obiectul cererii.

Data depunerii cererii se consider? data la care cererea a fost depus? la po?t? (data la care plicul a fost ?tampilat), fie data la care cererea a fost expediat? prin fax, dac? cererea a fost ulterior expediat? prin po?t? în termen de 5 zile (p. 5 al Instruc?iunilor practice cu privire la instituirea procedurii la Curte). Dac? data de pe plic aplicat? de po?t? nu este lizibil?, data depunerii cererii se va considera data parvenirii cererii la Curte.

Cererea depus? la Curte suspend? termenul de 6 luni doar în partea preten?iilor invocate în ea. Depunerea anterioar? a cererii este irelevant? pentru suspendarea termenului de 6 luni cu privire la preten?iile cu care cererea este completat? ulterior (a se vedea Daniliuc c. Moldovei, hot. 18.10.2005, para. 23-25).

Suspendarea termenului prin depunerea unei cereri sumare este recomandabil? când reclamantul nu reu?e?te s? redacteze integral cererea pân? la expirarea termenului de 6 luni. Pentru aceasta el poate expedia prin po?t? sau fax o scrisoare din care s? reias? esen?a tuturor învinuirilor ?i a faptelor de care el se plânge la Curte.

Termenul de 6 luni nu poate fi restabilit, îns? Curtea poate lua în calcul cazurile fortuite în situa?ii foarte limitate. Astfel, Curtea:

a) nu a acceptat niciodat? motivele de boal? pentru suspendarea termenului (a se vedea Peters c. Germaniei, dec. 20.02.1995) deoarece, în orice caz, reclamantul, indiferent de capacitatea sa de exerci?iu, sau curatorul reclamantului pot depune o cerere la Curte;

b) a decis c? deten?ia în sine nu constituie un temei pentru restabilirea termenului de 6 luni, decât dac? reclamantul a fost izolat totalmente de lumea exterioar? ?i i-a fost interzis? expedierea cererii. Totu?i, termenul de 6 luni va fi restabilit pe perioada în care administra?ia închisorii refuz? expedierea cererii la Curte iar de?inutul nu a reu?it s? expedieze cererea la Curte prin alte mijloace (a se vedea Moisejevs c. Letoniei, hot. 15.06.2006).