12 05 2009

La 12 mai 2009, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârea Masaev c. Moldovei (cererea nr. 6303/05).

Reclamantul, Talgat MASAEV, este musulman. La 30 ianuarie 2004, reclamantul ?i un grup de al?i musulmani au fost dispersa?i de poli?ie în timp ce se rugau într-o înc?pere închiriat? de o organiza?ie neguvernamental? condus? de reclamant.

La 17 februarie 2004, Judec?toria Centru l-a g?sit vinovat pe reclamant de comiterea contraven?iei administrative prev?zute de art. 200 alin. 3 al Codului cu privire la contrave?iile administrative (CCA)  (practicarea unei religii nerecunoscute de stat) ?i l-a obligat s? pl?teasc? o amend? de MDL 360. La 9 martie 2004, Curtea de Apel Chi?in?u a respins apelul reclamantului, care nu a fost citat pentru ?edin?a de judecat?.

La 31 mai 2009, actualul Cod cu privire la contrave?iile administrative va fi înlocuit cu alt cod, care în art. 54 con?ine prevederi similare celor din art. 200 alin. 3 al codului actualmente în vigoare.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 9 CEDO (libertatea de gândire, de con?tiin?? ?i de religie), pe motiv c? a fost amendat pentru practicarea religiei musulmane; violarea art. 6 §§ 1 ?i 3 CEDO (dreptul la un proces echitabil), deoarece nu a fost citat pentru ?edin?a de judecat? ?i violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv c? nu a dispus de un recurs efectiv în privin?a plângerii sale privind violarea art. 9 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO.

Reclamantul a notat c? pentru ?edin?a de judecat? care a avut loc la 9 martie 2004, cita?ia i-a fost expediat? la 5 martie 2004, iar el a primit-o la 16 martie 2004. În observa?iile cu privire la fondul cauzei, Guvernul a recunoscut c? reclamantului i-a fost înc?lcat dreptul garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Curtea s-a referit la cauzele Ziliberberg v. Moldova (cererea nr. 61821/00, §§ 7-36, 1 februarie 2005), Gu?u v. Moldova (cererea nr. 20289/02, §§ 51-54, 7 iunie 2007) ?i Russu v. Moldova (cererea nr. 7413/05, §§ 22-28, 13 noiembrie 2008) în care ea a constatat violarea art. 6 § 1 CEDO în circumstan?e similare. În lumina acestei jurispruden?e ?i în urma recunoa?terii de c?tre Guvern c? dreptul la un proces echitabil nu a fost respectat, Curtea a constatat violarea art. 6 § 1 CEDO. În lumina acestei constat?ri, nu este nevoie de a examina separat preten?ia reclamantului privind violarea art. 6 § 3 CEDO.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 9 CEDO.

Guvernul a admis c? a avut loc o ingerin?? în dreptul reclamantului la libertatea religiei, îns? aceasta era prev?zut? de lege, ?i anume de art. 14 al Legii despre culte ?i art. 200 alin. 3 CCA, ?i c? a urm?rit un interes legitim. Guvernul a mai men?ionat c? exista un interes legitim de a cere cultelor s? se înregistreze înainte de a-?i începe activitatea ?i c? m?rimea amenzii era propor?ional? scopului urm?rit.

Curtea a examinat dac? ingerin?a a fost necesar? într-o societate democratic?. Curtea a notat c? orice persoan? care practic? o religie care nu este recunoscut? de stat este supus? imediat riscului de a fi sanc?ionat? potrivit art. 200 alin. 3 CCA. Guvernul a afirmat c?, deoarece înregistrarea obligatorie a cultelor religioase nu este considerat? dispropor?ionat?, nu trebuie s? fie considerat? dispropor?ionat? nici sanc?ionarea persoanelor care practic? idei religioase care nu sunt formal constituite ?i înregistrate în calitate de cult religios.

Curtea a notat c? ea nu contest? competen?a statului de a adopta reguli cu privire la înregistrarea cultelor religioase, care s? fie compatibile cu art. 9 ?i 11 CEDO. Totu?i, din aceasta nu rezult?, dup? cum a argumentat Guvernul, c? sanc?ionarea membrilor individuali ai cultelor religioase neînregistrate, pentru practicarea religiei prin rugaciuni sau prin alte metode, este compatibil? cu Conven?ia. În caz contrar, aceasta ar duce la excluderea minorit??ilor religioase care nu sunt formal înregistrate ?i la faptul c? statul poate dicta unei persoane ce trebuie ea s? cread?. Curtea nu a fost de acord cu o asemenea atitudine ?i a considerat c? limitarea dreptului la libertatea de con?tiin?? ?i de religie prev?zut? de art. 200 alin. 3 CCA constituie o ingerin?? care nu corespunde unei necesit??i sociale imperiose ?i, prin urmare, nu este necesar? într-o societate democratic?.

În lumina constat?rilor privind violarea art. 9 CEDO, Curtea nu a considerat necesar? examinarea separat? a preten?iei reclamantului privind violarea art. 13 CEDO.

Curtea a acordat reclamantului EUR 26 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 1,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre N. Mardari, avocat din Chi?in?u.