10 06 2008

La 10 iunie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârea privind satisfac?ia echitabil? în cauza Boicenco c. Moldovei (cererea nr. 41088/05), hot?rârile Duca c. Moldovei (cererea nr. 1579/02) ?i Istrate (nr. 2) c. Moldovei (cererea nr. 28790/03).

*  *  *

În cauza Boicenco c. Moldovei, la 11 iulie 2006, CtEDO a pronun?at o hot?râre în care a constatat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), ca urmare a faptului c? reclamantul a fost supus de c?tre angaja?ii CCCEC unui tratament inuman ?i degradant; din cauza lipsei unui tratament medical adecvat pe perioada lipsirii de libertate, precum ?i prin omisiunea de a efectua o investiga?ie efectiv? a plângerilor reclamantului cu privire la maltratarea sa de c?tre angaja?ii CCCEC.

Curtea a mai constatat c? a avut loc o violare a art. 5 § 1 CEDO (legalitatea deten?iei) în ceea ce prive?te deten?ia reclamantului f?r? un temei legal între 23 iulie ?i 23 decembrie 2005; o violare a articolului 5 § 3 CEDO (motivarea arestului) în ceea ce prive?te insuficien?a motivelor pentru deten?ia reclamantului între 23 mai ?i 23 iulie 2005, precum ?i o violare a art. 5 § 3 CEDO, deoarece, în conformitate cu articolul 191 al Codului de procedur? penal?, nu a fost posibil pentru reclamant s? ob?in? eliberarea sa provizorie sub control judiciar.

În final, Curtea a mai constatat c? statul pârât nu ?i-a îndeplinit obliga?iile în conformitate cu art. 34 CEDO (dreptul de a sesiza Curtea), deoarece avoca?ilor reclamantului la Curte nu li s-a permis accesul la fi?a medical? a reclamantului ?i la reclamant, pe cînd acesta se afla în Spitalul Republican de Psihiatrie, fapte care au împiedicat buna reprezentare a reclamantului în fa?a Cur?ii.

La 11 iulie 2006, Curtea a acordat reclamantului EUR 40,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 6,823 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. Curtea nu s-a expus asupra prejudiciilor materiale cauzate reclamantului ?i a rezervat aceast? chestiune pentru o hot?rîre separat?. Ea a acordat p?r?ilor un termen de 3 luni pentru a prezenta obseva?ii pe marginea acestei preten?ii. Reclamantul a prezentat câteva rapoarte medicale întocmite de medicul de familie al reclamantului ?i de o institu?ie medical? din Kiev, lista cheltuielilor suportate în urma tratamentului urmat în perioada octombrie 2006 - februarie 2007, precum ?i costul tratamentului viitor. Guvernul a obiectat împotriva preten?iilor reclamantului ?i a declarat c? nu exista o leg?tur? cauzal? între maltratarea la care a fost supus reclamantul ?i starea s?n?t??ii lui dup? aceasta.

La 10 iunie 2008, Curtea a pronun?at hot?rârea cu privire la satisfac?ia echitabil? în aceast? cauz?. Curtea a notat c? în hot?rârea sa din 11 iulie 2006, ea nu a putut stabili o leg?tur? cauzal? direct? între maltratarea reaclamantului ?i starea de stupor a reclamantului care a urmat ulterior (para. 110). Noile rapoarte medicale prezentate de c?tre reclamant nu au fost suficiente pentru a ajunge la o astfel de concluzie. Prin urmare, Curtea a respins preten?ia reclamantului cu privire la prejudiciul material.

*  *  *

În cauza Duca c. Moldovei, reclamanta, Eugenia DUCA, în perioada la care se refer? cererea, era directorul unei întreprinderi private. În anul 1999, doi angaja?i ai companiei au depus o plângere penal? împotriva reclamantei, învinuind-o de comiterea sustragerii în propor?ii deosebit de mari ?i de fals în acte publice.

La 11 august 1999, a fost pornit? urm?rirea penal? împotriva reclamantei. La 1 noiembrie 2002, Judec?toria sectorului Ciocana a condamnat reclamanta la cinci ani de închisoare. La 12 decembrie 2002, Tribunalul Chi?in?u a casat în parte hot?rârea primei instan?e. Procesul s-a terminat la 18 februarie 2003, cu adoptarea de c?tre Curtea de Apel a Republicii Moldova a unei decizii irevocabile prin care reclamanta a fost achitat?. În cadrul acestui proces, reclamanta s-a aflat de dou? ori în deten?ie: prima dat?, sub arest preventiv, între 21 decembrie 2001 ?i 24 aprilie 2002, ?i a doua oar?, dup? ce a fost condamnat?, între 1 noiembrie 2002 ?i 12 decembrie 2002.

În urma achit?rii sale la 18 februarie 2003, reclamanta a intentat o ac?iune civil? în conformitate cu Legea nr. 1545, solicitând desp?gubiri în m?rime de EUR 461,800 pentru ac?iunile ilicite ale organelor de urm?rire penal?, ale procuraturii ?i ale instan?elor judec?tore?ti. La 1 septembrie 2004, Judec?toria Rî?cani a decis în favoarea reclamantei ?i i-a acordat MDL 150,000 (EUR 10,289 la acea dat?) pentru înc?lcarea drepturilor sale garantate de articolele 3 ?i 5 ale Conven?iei. La 1 decembrie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut aceast? hot?râre.

Prin cererea depus? Cur?ii, reclamantul a pretins pretindea violarea art. 3 al Conven?iei (condi?iile de deten?ie); a art. 5 § 3 al Conven?iei (motivarea insuficient? a de?inerii sub arest garan?iile); a art. 6 § 2 al Conven?iei (prin posibilitatea de a interpreta o decizie de autorizare a arestului ca o recunoa?tere implicit? a vinov??iei reclamantului în comiterea infrac?iunii) ?i a art. 8 al Conven?iei (prin cenzurarea coresponden?ei pe durata deten?iei). Printr-o decizie din 11 aprilie 2006, Curtea a declarat preten?ia cu privire la violarea art. 3 al Conven?iei inadmisibil? pentru pierderea „calit??ii de victim?”, deoarece compensa?iile acordate reclamantului prin hot?rârea din 1 septembrie 2004 acopereau preten?iile acestuia în temeiul art. 3 al Conven?iei, iar cuantumul prejudiciilor era suficient pentru a acoperi atât deten?ia ilegal? cât ?i deten?ia în condi?ii inumane a reclamantului. Totu?i, Curtea a constatat c?, prin hot?rârea din 1 septembrie 2004, reclamantului nu i-au fost acordate prejudicii pentru pretinsa violare a articolului 8 al Conven?iei ?i a declarat aceast? preten?ie admisibil?. 

La 29 ianuarie 2008, reclamanta a informat Curtea c? ea nu mai dore?te s? men?in? cererea pe rolul Cur?ii. Fiind întrebat? de Curte despre motivele acestei decizii, la 22 aprilie 2008, reclamanta a declarat c? instan?ele de judecat? i-au oferit o compensa?ie suficient? la nivel na?ional.

Curtea a luat act de lipsa inten?iei reclamantei de a men?ine cererea ?i de cererea reclamantei de radiere a cauzei sale de pe rolul Cur?ii (art. 37 § 1 (a) CEDO). Ea a considerat c? respectarea drepturilor omului garantate de Conven?ie nu necesit? continuarea examin?rii acestei cauze, radiind cererea de pe rolul s?u (art. 37 § 1 in fine CEDO).

*  *  *

În cauza Istrate c. Moldovei (nr. 2) , reclamantul, Andrei ISTRATE, a intentat proceduri judiciare civile împotriva Consiliului local Str??eni, solicitând compensa?ii de MDL 195,500 (aproximativ EUR 14,000 la acea dat?) pentru o pretins? confiscare ilegal? a casei p?rin?ilor s?i de c?tre autorit??ile sovietice.

Primele dou? instan?e de judecat?, Judec?toria sectorului Str??eni ?i Tribunalul Chi?in?u, l-au scutit pe reclamant de la plata taxei de stat ?i, dup? examinarea fondului cauzei, la 26 decembrie 2002 ?i, respectiv, 7 mai 2003, au respins preten?ia reclamantului ca fiind neîntemeiat?.

Reclamantul a depus recurs la Curtea Suprem? de Justi?ie, solicitând ?i scutirea de la plata taxei de stat. El a prezentat probe care dovedeau c?, dup? achitarea facturilor de între?inere, din pensia lunar? îi mai r?mâneau doar MDL 2.

La 12 august 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a refuzat examinarea recursului reclamantului pe motiv c? aceasta nu a achitat taxa de stat, notând c? scutirea de la plata taxei de stat era imposibil? la etapa examin?rii recursului.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns c? dreptul s?u de acces la o instan?? de judecat? garantat de art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) a fost înc?lcat în urma refuzului Cur?ii Supreme de Justi?ie de a-i examina recursul pe motiv de neplat? a taxei de stat.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea 6 § 1 CEDO. Ea a notat c? a constatat o violare identic? în cauza Clionov c. Moldovei (cererea n. 13229/04, hot?râre din 9 octombrie 2007, § 41). În acea cauz?, Curtea a statuat, printre altele, c? prevederea Codului de procedur? civil? care instituia o interdic?ie de blanchet? de scutire de la plata taxei de stat la examinarea cererii de recurs, f?r? a se examina situa?ia financiar? particular? a fiec?rui reclamant, constituie prin sine o problem? prin prisma art. 6  § 1 CEDO.

Å¢inând cont de faptul c? aceea?i prevedere a CPC a fost aplicat? ?i în prezenta cauz? de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie, care a refuzat examinarea recursului reclamantului, Curtea nu a g?sit nici un motiv de a ajunge la o concluzie diferit? în aceast? cauz?. 

Curtea a acordat reclamantului EUR 1,000 cu titlu de prejudicii morale ?i EUR 100 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.