Sinteza deciziilor CtEDO contra Moldovei pronun?ate în iulie 2008

26 08 2008

În iulie 2008, CtEDO a pronun?at deciziile Kireev c. Moldovei ?i Rusiei (cererea nr. 11375/05), Racu c. Moldovei ?i Rusiei (cererea nr. 13136/07) ?i Fionat c. Moldovei (cererea nr. 3934/05).

***

În cauza Kireev c. Moldovei ?i Rusiei, reclamantul, Ilja KIREEV, este un cet??ean rus care locuie?te în ora?ul Tighina/Bender (care se afl? sub controlul autoproclamatei „Republici moldovene?ti nistrene” („RMN”)).

Circumstan?ele cauzei

Începând cu anul 1962, reclamantul a depus la Banca de Economii din Tighina/Bender 16,582 ruble sovietice. Reclamantul a pretins c?, în urma reformelor economice, valoarea depunerilor sale a sc?zut semnificativ ?i c? statul nu ?i-a îndeplinit în modul cuvenit obliga?ia de a reevalua depozitele în B?ncile de Economii în scopul compens?rii pierderilor cauzate de infla?ie.

Reclamantul a depus o cerere la „Curtea Suprem? de Justi?ie a RMN”, solicitând compensa?ii pentru pierderile cauzate de infla?ie. La 26 octombrie 2004, instan?a l-a informat c? ea nu era competent? s? examineze astfel de cereri ?i c? el urma s? se adreseze „instan?elor RMN” de drept comun.

Reclamantul a depus o cerere la „Judec?toria Bender” (care este parte a „sistemului judec?toresc al RMN”; exist? o alt? Judec?torie Tighina/Bender care se afl? sub jurisdic?ia Moldovei ?i care se afl? în satul Varni?a). La 21 decembrie 2004, instan?a a l?sat cererea f?r? examinare, considerând c? aceasta era incomplet?, deoarece nu indica pârâ?ii, nu au fost prezentate probe în sus?inerea ac?iunii ?i a fost omis? alt? informa?ie necesar?. Deoarece reclamantul nu a prezentat documentele ce lipseau, la 17 ianuarie 2005, ac?iunea a fost restituit? reclamantului f?r? a fi examinat?.

Reclamantul s-a plâns Cur?ii Supreme de Justi?ie a Republicii Moldova, care, la 6 iulie 2004, l-a informat despre dreptul de a depune o ac?iune la Judec?toria Tighina/Bender care se afl? în Varni?a. La o dat? necunoscut?, reclamantul a depus o ac?iune la aceast? instan??. La 6 ianuarie 2005, instan?a l-a informat c? ac?iunea era incomplet?, în special, lipseau probele documentare ?i dovada pl??ii taxei de stat. Se pare c? reclamantul nu a prezentat ulterior documentele la Judec?toria Tighina/Bender.

Reclamantul s-a mai plâns Procuraturii Generale a Republicii Moldova despre pierderea valorii depozitelor sale. Plângerea sa a fost expediat? Procuraturii Tighina/Bender. La 29 martie 2004, Procuratura Tighina/Bender a informat reclamantul c? Moldova ?i autoproclamata „RMN” au sisteme bugetare separate ?i c? el urma s? se adreseze cu cererea de compensare „autorit??ilor RMN”, potrivit legisla?iei locale.

Reclamantul sus?ine c?, în 2005, el a încercat s? ob?in? compensa?ii pentru pierderea valorii depozitelor sale de la o banc? rus? din Kirov. Lui i s-a refuzat, deoarece legisla?ia nu prevedea acordarea compensa?iilor persoanelor care au depozitat bani în B?ncile de Economii în afara teritoriului Rusiei.

Dreptul intern pertinent

1. Legisla?ia Moldovei

În ceea ce prive?te legisla?ia Moldovei privind acordarea compensa?iilor pentru pierderile cauzate de infla?ie, la 12 decembrie 2002, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1530-XV privind indexarea depunerilor b?ne?ti ale cet??enilor în Banca de Economii („Legea Moldovei privind indexarea din 2002”).

Art. 1 al acestei legi prevede urm?toarele:

„Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege prevede obliga?iile statului fa?? de cet??enii Republicii Moldova care au avut depuneri b?ne?ti în Banca de Economii la situa?ia din 2 ianuarie 1992 ?i stabile?te principiile de baz? privind indexarea, cuantumul ?i modul de plat? a sumelor indexate.”

2. Legisla?ia Rusiei

În ceea ce prive?te legisla?ia Rusiei privind acordarea compensa?iilor pentru pierderile cauzate de infla?ie, la 10 mai 1995, a fost adoptat? Legea privind reevaluarea ?i protec?ia depunerilor b?ne?ti ale cet??enilor Federa?iei Ruse (Федеральный закон «О воÑ�Ñ�тановлении и защите Ñ�бережений граждан РоÑ�Ñ�ийÑ�кой Федерации») („Legea Rusiei privind indexarea din 1995”).

Art. 1 al acestei legi prevede urm?toarele:

„Articolul 1. Statul garanteaz? restituirea ?i p?strarea valorii bunurilor financiare create de c?tre cet??enii Federa?iei Ruse prin depunerea banilor la b?ncile de economii ale Federa?iei Ruse (înainte de b?ncile de economii de stat ale URSS care au activat pe teritoriul Republicii Federale Sovietice Socialiste Ruse) înainte de 20 iunie 1991; …”

Potrivit unei scrisori din partea Ministerului Finan?elor rus, din 20 aprilie 1998 (nr. 22-03-03):

„Restituirea se aplic? depozitelor care pân? [la 20 iunie 1991] au fost ?inute în b?ncile de economii ale Rusiei. Totodat?, legea sus men?ionat? [Legea Rusiei privind indexarea din 1995] nu se aplic? depozitelor deschise în b?ncile de economii din alte state care anterior au f?cut parte din URSS.”

Preten?ii

Reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), c?, în rezultatul infla?iei, depunerile acumulate în contul de depozit de la Banca de Economii ?i-au pierdut puterea de cump?rare ?i faptul c? statul nu ?i-a îndeplinit obliga?ia de a restitui valoarea depunerilor bancare constituie o lipsire de proprietate.

În drept

Curtea a notat c?, ini?ial, cererea a fost depus? împotriva autoproclamatei „Republici moldovene?ti nistrene” („RMN”) ?i c?, ulterior, reclamantul a desemnat Rusia în calitate de stat pârât. În continuare, Curtea a notat c? reclamantul a depozitat bani într-o banc? care la momentul actual se afl? pe teritoriul Republicii Moldova ?i c? el s-a adresat autorit??ilor Moldovei în vederea ob?inerii compensa?iilor. Curtea a considerat, ex officio, c? cererea trebuie s? fie examinat?, de asemenea, ?i în privin?a Moldovei.

În continuare, Curtea a examinat cererea în privin?a Moldovei ?i a Rusiei.

Curtea a considerat c?, în aceast? cauz?, nu a fost necesar de a decide dac? Moldova, Rusia sau ambele state pot fi considerate responsabile pentru ac?iunile sau inac?iunile „autorit??ilor RMN”. De asemenea, nu a fost necesar de a decide dac? reclamantul a trebuit s? epuizeze c?ile de recurs interne disponibile în „RMN” sau în una dintre cele dou? Înalte P?r?i Contractante.

Chiar admi?ând faptul c?, în circumstan?ele acestei cauze, una din sau ambele Înalte P?r?i Contractante ar putea fi responsabile pentru ac?iunile sau inac?iunile „autorit??ilor RMN”, Curtea a considerat c? cererea reclamantului este inadmisibil?.

Curtea a reiterat c? art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO nu oblig? statele de a men?ine puterea de cump?rare a sumelor depozitate în institu?ii financiare (a se vedea X. v. the Federal Republic of Germany, cererea nr. 8724/79, decizia Comisiei din 6 martie 1980; RudziÅ„ska v. Poland (dec.), nr. 45223/99; Gayduk and Others v. Ukraine (dec.), nr. 45526/99 ?i Appolonov v. Russia (dec.), nr. 67578/01, 29 August 2002).

Totu?i, Curtea a notat c? atât Moldova, cât ?i Rusia au adoptat legisla?ii prin care au decis acordarea par?ial? a compensa?iilor pentru efectele infla?iei, în anumite condi?ii.

În ceea ce prive?te Rusia, Curtea a notat c?:

(a) este clar din Legea Rusiei privind indexarea din 1995 ?i din scrisoarea explicativ? din partea Ministerului Finan?elor, c? legisla?ia rus? prevedea acordarea compensa?iilor doar pentru depozitele deschise în b?ncile de economii care activau pe teritoriul fostei Republici Federale Sovietice Socialiste Ruse. Reclamantul, care a depus bani într-o banc? de economii din fosta Republic? Sovietic? Socialist? Moldoveneasc?, prin urmare, în temeiul legii, nu era eligibil de a ob?ine compensa?ii de la autorit??ile Rusiei;

(b)  chiar admi?ând faptul c? Rusia ar putea fi considerat? responsabil? pentru ac?iunile sau inac?iunile „autorit??ilor RMN”, ea nu este obligat?, în temeiul Conven?iei, de a adopta o lege de acordare a compensa?iilor pentru banii depu?i în b?ncile de pe teritoriul „RMN”, dup? cum ea nu era obligat? s? adopte o astfel de lege privind depunerile b?ne?ti din b?ncile de pe teritoriul Rusiei.

În ceea ce prive?te Moldova, Curtea a notat c? legisla?ia aplicabil? prevede clar c? compensa?ia este acordat? doar cet??enilor Republicii Moldova. Reclamantul a sus?inut c? el posed? doar cet??enia Rusiei. Prin urmare, el nu poate solicita compensa?ii potrivit legisla?iei Moldovei.

Rezult? c?, potrivit legisla?iei atât a Moldovei, cât ?i a Rusiei, reclamantul nu avea dreptul la o „speran?? legitim?” de a ob?ine compensa?ii. Prin urmare, potrivit art. 35 § 3 CEDO, cererea sa este în mod v?dit nefondat? ?i Curtea a respins-o în conformitate cu prevederile art. 35 § 4 CEDO.

***

În cauza Racu c. Moldovei ?i Rusiei, reclamantul, Simion RACU, dup? 1992, a fugit din Transnistria ?i s-a stabilit cu traiul în Chi?in?u.

La 21 octombrie 1993, Guvernul Moldovei a adoptat Hot?rârea nr. 658 „privind asigurarea cu spa?iu locativ a cet??enilor for?a?i s? p?r?seasc? locul de trai din raioanele de est al Republicii Moldova”.

La o dat? nespecificat?, reclamantul a ini?iat proceduri judiciare împotriva Guvernului ?i a autorit??ilor locale din Chi?in?u, solicitând acordarea unei locuin?e. Printr-o decizie irevocabil? din 7 iunie 2006, Curtea Suprem? de Justi?ie a ordonat Guvernului ?i Consiliului municipal Chi?in?u s? asigure reclamantul cu un apartament.

Se pare c? procedura de executare a fost îndreptat? împotriva Consiliului municipal Chi?in?u. Pân? la moment, hot?rârea nu a fost executat?.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii) în urma neexecut?rii hot?rârii judec?tore?ti în favoarea sa din 7 iunie 2006.

Curtea a notat c? cererea a fost îndreptat? împotriva Federa?iei Ruse. Potrivit reclamantului, el a fost for?at s? p?r?seasc? casa sa din Transnistria în urma ac?iunilor Federa?iei Ruse care a contribuit militar, economic ?i politic la crearea ?i consolidarea regimului separatist din Transnistria.

Curtea a notat c? preten?ia din cerere se refer? la neexecutarea de c?tre autorit??ile Moldovei a unei hot?râri judec?tore?ti irevocabile prin care Guvernul ?i Consiliul municipal Chi?in?u au fost obliga?i s? acorde reclamantului un apartament. Rezult? c? în m?sura în care cererea este îndreptat? împotriva Federa?iei Ruse, ea este incompatibil? ratione personae cu prevederile Conven?iei ?i urmeaz? a fi respins? potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

În ceea ce prive?te partea din cerere care este îndreptat? împotriva Moldovei, Curtea a considerat c? nu este capabil? de a determina admisibilitatea acesteia doar în baza materialelor dosarului ?i a decis, în conformitate cu art. 54 § 2 (b) al Regulamentului Cur?ii, de a comunica cererea Guvernului pârât.

***

În cauza Fionat c. Moldovei, reclamantul, Iurie FIONAT, era beneficiarul unei hot?râri judec?tore?ti irevocabile din 30 iunie 2003, prin care Judec?toria sectorului Centru a obligat Consiliul municipal Chi?in?u s? asigure reclamantul ?i familia acestuia cu spa?iu locativ, în conformitate cu prevederile legale.

Departamentul de Executare a Deciziilor Judec?tore?ti al Ministerului Justi?iei („Departamentul”) a stabilit de câteva ori termene-limit? pentru executarea hot?rârii, îns? aceasta a r?mas neexecutat? din cauza lipsei spa?iului locativ.

Reclamantul s-a stabilit într-un apartament din Chi?in?u care era vacant ?i a cerut Departamentului s? execute hot?rârea prin sechestrarea acelui apartament. La 8 august 2003, Departamentul a sechestrat apartamentul ?i a interzis Prim?riei s? dispun? de apartament în orice fel. De asemenea, el a ordonat Prim?riei s? elibereze reclamantului bonul de reparti?ie.

Potrivit reclamantului, el ?i familia sa s-au mutat în apartament cu acordul Departamentului. Nu este clar dac? el a primit bonul de reparti?ie de la Prim?rie. Dup? ce s-au mutat în apartament, reclamantul ?i familia sa au efectuat careva lucr?ri de repara?ie.

La 30 octombrie 2003, reclamantul a fost informat de c?tre procurorul A.G. c?, la 20 octombrie 2003, el a primit permisiunea din partea Prim?riei de a reconstrui un apartament în apartamentul în care locuia reclamantul.

În urma refuzului reclamantului de a p?r?si apartamentul, el ?i familia sa au fost evacua?i for?at la 3 noiembrie 2003 de c?tre Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice ?i a Corup?iei.

Reclamantul s-a plâns Procurorului General c? împotriva familiei sale au fost întreprinse ac?iuni ilegale, dar plângerea sa a fost respins?, deoarece apartamentul disputat a fost alocat procurorului A.G. ca urmare a cererii Procuraturii Generale din 15 aprilie 2004 privind asigurarea lui A.G. cu spa?iu locativ. Reclamantul nu a contestat refuzul Procuraturii în instan?a de judecat?.

La 3 decembrie 2003, Departamentul ?i-a anulat ordinul s?u din 8 august 2003 privind aplicarea sechestrului asupra apartamentului.

La cererea reclamantului, care s-a stabilit într-un alt apartament vacant din Chi?in?u, la 28 aprilie 2004, Departamentul a aplicat sechestrul pe acest apartament. De asemenea, el a ordonat Prim?riei s? elibereze reclamantului bonul de reparti?ie al acelui apartament.

La 7 iulie 2004, Prim?ria a informat Departamentul ?i reclamantul c? apartamentul pe care a fost aplicat sechestrul nu era proprietatea sa ?i c?, mai mult decât atât, acesta era avariat ?i nelocuibil ?i, prin urmare, el nu putea fi alocat reclamantului.

Cererea repetat? a reclamantului privind alocarea apartamentului avariat a fost respins? din acelea?i motive.

Hot?rârea din 30 iunie 2003 a fost executat? la 13 octombrie 2005.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), în urma neexecut?rii hot?rârii judec?tore?ti în favoarea sa din 30 iunie 2003.

La 29 ?i 30 ianuarie 2008, Guvernul ?i reclamantul au prezentat Cur?ii un acord de reglementare amiabil?. Potrivit acordului, p?r?ile au convenit c? Guvernul va pl?ti reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de c?tre CtEDO în temeiul acordului amiabil, suma de EUR 2,000, cu titlu de daune morale ?i materiale, iar reclamantul va retrage cererea sa de pe rolul Cur?ii.  

Curtea a luat act de acordul semnat de p?r?i, a notat c? el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Conven?ie ?i c? nu g?se?te nici un motiv care ar justifica continuarea examin?rii cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind cererea de pe rolul s?u.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Ion MANOLE, avocat din Chi?in?u.