|
|
|||||||
| Despre noi Curtea European? Procedura în fa?a Cur?ii Executarea hot?rârilor CtEDO Cauze moldovene?ti DO în Moldova Proiecte curente Proiecte implementate | ||||||||
|
CtEDO a pronun?at hot?rârile Levin?a c. Moldovei ?i N?voloac? c. Moldovei 17 12 2008 La 16 decembrie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârile Levin?a c. Moldovei (cererea nr. 17332/03) ?i N?voloac? c. Moldovei (cererea nr. 25236/02). * * * În cauza Levin?a c. Moldovei, reclaman?ii, fra?ii Vitalie LEVINÅ¢A („primul reclamant”) ?i Pavel LEVINÅ¢A („al doilea reclamant”), au fost aresta?i în Rusia, la 30 octombrie 2000, de c?tre poli?ia local?, în urma unei cereri a autorit??ilor moldave. Ei erau suspecta?i de apartenen?a la o organiza?ie criminal? ?i de omorul sau tentativa de omor a mai multor persoane în Moldova. La 31 octombrie 2000, reclaman?ii au fost examina?i de c?tre un medic, care a constatat vân?t?i pe corpul lor. Reclaman?ii au explicat c? leziunile au fost c?p?tate pe perioada arestului. La 3 noiembrie 2000, ei au fost transmi?i poli?iei din Moldova, unde au fost de?inu?i la inspectoratul de poli?ie Chi?in?u aproximativ de la ora 3 dup?-amiaz?. Potrivit reclaman?ilor, ei au fost maltrata?i în dup?-amiaza zilei de 3 noiembrie 2000 ?i în noaptea între 3 ?i 4 noiembrie de c?tre V. Ivarlac, anchetator în cadrul Departamentului Procuraturii Generale pentru investigarea cazurilor excep?ionale, ?i de c?tre ofi?erii de poli?ie G. Stavila, V. Gusev, V. Ciob?na? ?i V. Railean de la inspectoratul de poli?ie Chi?in?u. Ofi?erii au pus reclaman?ilor m??ti de gaz pe fa?? ?i i-au suspendat pe câteva ore de o bar? metalic? având mâinile legate în spate (o metod? cunoscut? sub denumirea de „лаÑ�точка”). În aceast? pozi?ie, reclaman?ii erau lovi?i cu bâte din cauciuc pe corp ?i pe t?lpi, iar de gât le erau ag??ate greut??i. Din când în când, aerul din masca de gaz era oprit pân? reclaman?ii le?inau. Aproximativ la ora 3:30 dup?-amiaz? la 4 noiembrie 2000, a fost chemat? o ambulan?? pentru a acorda ajutor primului reclamant. Medicii au constatat contuzia ?esuturilor moi de pe cap, traum? la cap ?i o posibil? encefalopatie posttraumatic?. De asemenea, ei au notat c? poli?ia nu a autorizat spitalizarea reclamantului, deoarece aceste era deosebit de periculos. Reclamantul a solicitat s? consulte un avocat. La 4 noiembrie 2000, aproximativ la ora 3:30 dup?-amiaz?, reclaman?ilor li s-a permis s? consulte un avocat, în prezen?a anchetatorului ?i a ofi?erilor de poli?ie. Observând semne de maltratare, avocatul a solicitat examinarea medical? a clien?ilor s?i. Examinarea medical? a reclaman?ilor a avut loc în aceea?i zi. O parte din leziunile constatate în acest raport medical nu au fost constatate în cel întocmit în Rusia la 31 octombrie 2000. Reclaman?ii au întâmpinat diverse obstacole în ceea ce prive?te întâlnirile cu avoca?ii lor între 4 ?i 8 noiembrie 2000. Reclaman?ii au afirmat c?, nefiind în stare s? mai reziste maltrat?rilor, ei au semnat declara?ii de recunoa?tere a vinov??iei în comiterea tuturor infrac?iunilor de comiterea c?rora erau învinui?i la 7 ?i 8 noiembrie 2000. Doar dup? aceasta, lor li s-a permis s? aib? întrevederi cu avoca?ii lor la 8 noiembrie 2000. Ulterior, întrevederile cu avoca?ii lor au întâmpinat numeroase obstacole. La 20 decembrie 2000, cel de-al doilea reclamant a solicitat Procurorului General examinarea bra?ului s?u de c?tre un medic, pe care nu-l mai putea mi?ca dup? maltrat?rile la care a fost supus de c?tre poli?ie la 4 noiembrie 2000. Deoarece el nu a primit niciun r?spuns, avocatul s?u s-a adresat, la 22 martie 2001, cu o cerere Procurorului General, solicitând r?spuns la plângerea clientului s?u din 20 decembrie 2000. La 4 aprilie 2001, el a fost informat c? reclamantului i-a fost expediat un r?spuns la 29 decembrie 2000, în care i-a fost explicat c? orice plângere urma s? fie adresat? direct instan?ei de judecat? în urma transmiterii acestei cauze în instan?? ?i c? reclamantul a primit asisten?a medical?. Avocatul a solicitat informa?ie suplimentar? despre instan?a la care a fost expediat? plângerea clientului s?u. Nu este clar dac? avocatul a primit vreun r?spuns. Reclamantul nu a primit asisten?a medical? pe care a cerut-o la 20 decembrie 2000. Pe durata examin?rii dosarului de c?tre Curtea de Apel a Republicii Moldova în 2001, reclaman?ii s-au plâns, de asemenea, de maltrat?ri. Instan?a a expediat plângerea Procuraturii Generale. Se pare c? nu a fost întreprins? nicio m?sur? în urma acestei plângeri. La 19 aprilie 2003, pe când se aflau la închisoarea nr. 29/4, reclaman?ii au fost b?tu?i de c?tre al?i de?inu?i. Ei au declarat c? leziunile erau rezultatul practic?rii artelor mar?iale ?i au refuzat s? depus? declara?ii în scris. Ambii reclaman?i au fost du?i la spital ?i apoi transfera?i la închisoarea nr. 29/15. Ulterior, la 6 septembrie 2003, ei au fost iar??i b?tu?i de c?tre al?i de?inu?i. Reclaman?ii au sus?inut c?, în ambele cazuri, personalul închisorii a disp?rut pe durata luptei dintre de?inu?i. Reclaman?ii nu au depus plângeri privind aceste atacuri ?i au refuzat s? dea declara?ii împotriva de?inu?ilor care i-au atacat. Potrivit Guvernului, în urma celui de-al doilea atac, au fost identifica?i trei organizatori, îns? investiga?iile pornite împotriva acestora au încetat pe parcursul anului 2003. La 16 aprilie 2002, Curtea de Apel, în calitate de prim? instan??, a condamnat reclaman?ii la 20 de ani de priva?iune de libertate fiecare. Instan?a a constatat c? fiecare dintre reclaman?i era implicat în 7 infrac?iuni diferite, asistarea în comiterea infrac?iunilor ?i fiecare era membru al unei grup?ri criminale. Probele pe care instan?a ?i-a întemeiat hot?rârea au fost, pentru fiecare caz în parte, declara?iile coacuza?ilor, declara?iile victimelor care au supravie?uit sau a rudelor lor, declara?iile martorilor ?i rapoartele de expertiz?. La 22 octombrie 2002, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins cererile de recurs ale reclaman?ilor ?i a constatat c? Curtea de Apel a adoptat o hot?râre legal?. În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au pretins, în temeiul art. 3 CEDO (interzicerea torturii), c? poli?ia i-a maltratat în noiembrie 2000 ?i nu a investigat plângerile de maltratare în modul adecvat; c? primului reclamant nu i-a fost acordat? asisten?? medical? la 4 noiembrie 2000 ?i c? nu a fost efectuat? nicio investiga?ie în privin?a plângerii celui de-al doilea reclamant din 20 decembrie 2000; c? ei au fost ?inu?i în condi?ii inumane ?i degradante; c? autorit??ile au permis maltratarea reclaman?ilor în 2003 ?i nu au investigat în mod adecvat plângerile lor privind maltratarea. De asemenea, reclaman?ii s-au plâns, în temeiul art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), de condamnarea lor ilegal? care s-a bazat pe probe ob?inute în urma maltrt?rilor. Reclaman?ii au mai pretins violarea art. 6 § 3 CEDO (dreptul de a fi asistat de un avocat ) combinat cu art. 13 CEDO (dreptul la un proces echitabil) în urma imposibilit??ii de a avea întrevederi cu avoca?ii lor, ?i în condi?ii de confiden?ialitate, precum ?i în urma lipsei oric?rui r?spuns sau a oric?ror m?suri întreprinse în privin?a plângerilor lor de maltratare. În ceea ce prive?te preten?ia reclaman?ilor privind omisiunea autorit??ilor de a preveni atacurile asupra reclaman?ilor de c?tre al?i de?inu?i în aprilie ?i septembrie 2003, Curtea a considerat c? nu a fost demonstrat în afara oric?rui dubiu rezonabil ?i nici nu se putea de prezumat c? autorit??ile puteau s? fie con?tiente de riscul unui atac asupra reclaman?ilor din partea altor de?inu?i. Curtea a considerat c? autorit??ile au întreprins m?suri rezonabile pentru protejarea reclaman?ilor ?i a respins acest cap?t de cerere ca fiind în mod v?dit nefundat, în conformitate cu prevederile art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO. În privin?a investig?rii atacurilor din 2003, Curtea a notat c? unii atacatori au fost identifica?i, îns? reclaman?ii nu au depus plângeri în privin?a acestora ?i nu au insistat asupra continu?rii investiga?iilor dup? încetarea acestora în 2003. Încheierile de refuz în începerea urm?ririlor penale urmau a fi atacate de c?tre reclaman?i în instan?ele de judecat?, îns? ace?tia ?i avoca?ii lor nu au f?cut-o. Prin urmare, acest cap?t de cerere urmeaz? a fi respins din cauza neepuiz?rii c?ilor de recurs interne, în conformitate cu prevederile art. 35 §§ 1 ?i 4 CEDO. Reclaman?ii s-au mai plâns, pentru prima dat?, în observa?iile lor din 5 aprilie 2007, c? au fost de?inu?i în condi?ii inumane ?i degradante între noiembrie 2000 ?i aprilie 2001. Curtea a notat c? aceast? preten?ie a fost înaintat? dup? 6 ani de la evenimentele relevante ?i, prin urmare, cu dep??irea termenului de 6 luni. Preten?ia a fost respins? ca inadmisibil? potrivit art. 35 § 4 CEDO. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în urma tortur?rii reclaman?ilor la 4 noiembrie 2000, prin omisiunea de a investiga în modul potrivit plângerile reclaman?ilor privind maltratarea ?i prin omisiunea de a asigura asisten?a medical? necesar?. a) În ceea ce prive?te maltrat?rile din noiembrie 2000, Curtea a notat c? reclaman?ii au fost examina?i de dou? ori de c?tre medici, ?i anume la 31 octombrie 2000 în Rusia ?i la 4 noiembrie 2000 în Moldova. Raportul medical întocmit în Moldova a atestat un num?r de leziuni care nu au fost men?ionate în cel întocmit în Rusia. Dup? transferul primului reclamant în Moldova la 3 noiembrie 2000, nu s-a men?ionat necesitatea asisten?ei medicale. Îns? dup? o zi de deten?ie, a fost nevoie de asisten?a medical? de urgen?? ?i medicii au constatat starea reclamantului ca fiind destul de grav?. Primul reclamant a declarat c? aceast? stare era rezultatul maltrat?rii. Guvernul nu a adus nicio prob? rezonabil? pentru a explica cauza acestei asisten?e medicale de urgen??. Guvernul nu a adus probe plauzibile cel pu?in pentru unele leziuni cauzate reclaman?ilor pe perioada afl?rii în Moldova. În special, pentru cele de pe t?lpile reclaman?ilor, care nu puteau ap?rea doar în urma unei lupte de pe perioada arestului. Astfel de leziuni demonstreaz? inten?ia clar? de a cauza durere puternic? ?i poate fi considerat? doar ca fiind tortur?. În plus, dup? maltratarea ini?ial?, reclaman?ilor nu li s-a permis s? aib? întrevederi cu avoca?ii lor timp de câteva zile, ceea ce i-a f?cut s? se simt? ?i mai vulnerabili fa?? de orice abuz, iar autorit??ile ?tiau despre acest lucru. Curtea a considerat revolt?tor faptul c? reclaman?ii au fost lipsi?i de accesul la avoca?i pe parcursul primelor zile care sunt cruciale ?i c? nu li s-a permis ulterior s? beneficieze pe deplin de asisten?a legal?. b) Referitor la investiga?iile privind maltratarea din noiembrie 2000, reclaman?ii s-au referit la refuzul autorit??ilor de a ini?ia urm?riri penale în urma plângerilor de maltratare ?i omisiunea de a r?spunde celui de-al doilea reclamant la plângerea acestuia din 20 decembrie 2000. Guvernul a prezentat o scrisoare din partea Procuraturii Generale din 9 ianuarie 2007, potrivit c?reia, în urma verific?rii preten?iilor reclaman?ilor, s-a constatat c? pretinsa maltratare nu a avut loc ?i c? reclaman?ii nu s-au plâns personal de maltratare. Scrisoarea nu specifica data la care a avut loc verificarea ?i nu se referea la vreun alt detaliu. Guvernul nu a anexat copia vreunei decizii care ar fi fost adoptat? în urma acestei verific?ri. Curtea a notat c? examinarea medical? din 4 noiembrie 2000 a avut loc la cererea avoca?ilor, ?i nu a reclaman?ilor. Aceasta contrazice argumentul Guvernului precum c?, în absen?a unei plângeri personale a unui învinuit, autorit??ile nu pot ac?iona. Curtea a mai notat c?, în r?spuns la plângerea celui de-al doilea reclamant din 20 decembrie 2000, procuratura l-a informat despre dreptul de a se adresa la instan?a de judecat?, ceea ce înseamn?, în practic?, c? plângerea nu a fost examinat? deloc. Curtea a conchis c?, chiar admi?ând faptul c? o „verificare” în urma plângerilor reclaman?ilor privind maltratarea a avut loc, aceste m?suri, precum ?i examinarea plângerii din 20 decembrie 2000 a celui de-al doilea reclamant, nu satisfac cerin?ele privind investiga?iile prin prisma art. 3 CEDO. c) În ceea ce prive?te asisten?a medical? prestat? în 2000, primul reclamant s-a plâns c? lui nu i s-a permis s? fie spitalizat la 4 noiembrie 2000, în pofida recomand?rilor medicilor, iar cel de-al doilea reclamant a invocat c? nu a primit niciun r?spuns la scrisoarea sa din 20 decembrie 2000, prin care solicita asisten?? medical?, ?i nu a primit nici asisten?a medical? solicitat?. Curtea a observat c?, la 4 noiembrie 2000, medicii de la spitalul de urgen?? l-au examinat pe primul reclamant ?i au recomandat spitalizarea acestuia. Astfel, de?i în inspectoratul de poli?ie Chi?in?u era disponibil? asisten?a medical?, medicii au considerat-o insuficient? pentru starea primului reclamant. Curtea a considerat c?, de?i trebuie luate în considera?ie anumite m?suri de securitate la acordarea asisten?ei medicale a de?inu?ilor, aceste m?suri nu trebuie în?elese ca scutirea autorit??ilor de la acordarea asisten?ei medicale potrivite de?inu?ilor. Autorit??ile puteau g?si solu?ii alternative, cum ar fi plasarea reclamantului sub supraveghere într-un spital sau trasferarea lui la spitalul închisorii din Cricova. Totu?i, autorit??ile au ales s?-l ?in? în inspectoratul de poli?ie, de?i erau con?tiente c? nivelul asisten?ei medicale nu era suficient. Nici cel de-al doilea reclamant nu a fost examinat de un medic în urma cererii sale de solicitare a examin?rii medicale a bra?ului s?u, în pofida faptului c? a pretins c? ?i-a pierdut func?iile în urma maltrat?rii. Prin urmare, Curtea a conchis c? ambii reclaman?i au fost lipsi?i de asisten?a medical? necesar? în timp ce se aflau în deten?ie. Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c? reclaman?ii au f?cut declara?ii de recunoa?tere a vinov??iei la 7 ?i 8 noiembrie 2000, prin care ei ?i-au recunoscut vinov??ia în comiterea tuturor infrac?iunilor de comiterea c?rora erau învinui?i. Reclaman?ii nu au avut contacte cu avoca?ii lor între 4 ?i 8 noiembrie 2000 ?i ei au dat aceste declara?ii f?r? a beneficia de asisten?? legal?. Curtea a considerat c? declara?iile ob?inute de la reclaman?i în aceste circumstan?e, în urma tortur?rii lor ?i fiind priva?i de orice suport din partea avoca?ilor lor (cu excep?ia interven?iei acestora din 4 noiembrie 2000), urmate de o lips? total? de reac?ie la plângerile avoca?ilor, cad în categoria de declara?ii care ar trebui s? nu fie niciodat? declarate admisibile în cadrul procedurilor penale, deoarece folosirea unor astfel de probe ar duce la inechitatea procedurilor în întregime, indiferent de faptul dac? instan?a invoc? ?i alte probe. Luând în considera?ie faptul c? reclaman?ii au fost supu?i torturii, Curtea nu consider? necesar s? determine m?sura în care instan?ele de judecat? na?ionale s-au bazat pe probele ob?inute în rezultatul torturii ?i dac? aceste probe au fost determinante la condamnarea reclaman?ilor. Însu?i faptul c? instan?ele na?ionale s-au bazat pe probe ob?inute în rezultatul torturii duc la inechitatea întregului proces. Având în vedere constat?rile viol?rii art. 3 ?i a art. 6 § 1 CEDO, Curtea nu a considerat necesar examinarea separat? a preten?iilor prin prisma art. 6 § 3 ?i 13 CEDO. Curtea a acordat EUR 8,000 fiec?rui din reclaman?i cu titlu de prejudicii morale ?i suma total? de EUR 2,000 (minus EUR 850 acorda?i cu titlu de asisten?? judiciar?) cu titlu de consturi ?i cheltuieli. Reclaman?ii au fost reprezenta?i în fa?a Cur?ii de c?tre dl T. Ungureanu, avocat din Chi?in?u. * * * În cauza N?voloac? c. Moldovei, reclamantul, ?tefan NÄ‚VOLOACÄ‚, a fost condamnat pentru furt ?i jaf, fiind ulterior eliberat condi?ionat la 7 aprilie 1999. La 20 aprilie 2000, el a fost arestat de c?tre poli?i?ti pentru opunerea de rezisten?? ?i dus la sec?ia de poli?ie Ialoveni. O instan?? de judecat? a constatat c? reclamantul nu a comis vreo infrac?iune ?i a ordonat eliberarea acestuia. Dup? ce a fost eliberat, reclamantul a fost imediat arestat din nou. Ulterior, el a fost învinuit de omorul lui P., directorul unei companii private. La 30 mai 2001, Tribunalul Chi?in?u a achitat reclamantul, statuând c? nu existau probe care ar fi demonstrat c? reclamantul ar fi comis infrac?iunea de care era acuzat. La 22 octombrie 2001, Curtea de Apel a Republicii Moldova a men?inut hot?rârea din 30 mai 2001. Instan?a a constatat c? procuratura s-a bazat pe presupuneri ?i probe ob?inute cu înc?lcarea grav? a Codului de procedur? penal?. La 15 ianuarie 2002, Curtea Suprem? a de Justi?ie a examinat recursul în absen?a reclamantului, care a fost reprezentat de c?tre avocatul s?u, ?i la care nu a fost audiat vreun martor. Instan?a a casat hot?rârea Cur?ii de Apel ?i a adoptat o nou? hot?râre de condamnare a reclamantului. Instan?a nu a examinat vreo prob? în mod direct ?i s-a bazat pe dosarul penal dup? cum acesta a fost stabilit de c?tre instan?ele inferioare. Instan?a a constatat c? existau suficiente probe pentru a demonstra vinov??ia reclamantului ?i c? instan?ele inferioare au ajuns la o concluzie gre?it? în urma examin?rii dosarului. În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 5 CEDO (dreptul la liberatate ?i siguran??), sus?inând c? deten?ia sa a fost arbitrar?, violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), invocând inechitatea procedurilor penale îndreptate împotriva sa, precum ?i violarea art. 7 CEDO (nicio pedeaps? f?r? lege). Curtea a notat c?, la 30 mai 2001, prima instan?? a achitat reclamantul, dup? care el a fost eliberat. Totu?i, reclamantul a despus cererea sa la Curte doar la 13 iunie 2002, cu dep??irea termenului de 6 luni. Prin urmare, preten?ia privind violarea art. 5 CEDO a fost respins? ca inadmisibil? potrivit art. 35 § 4 CEDO. Curtea a mai notat c?, în cererea sa ini?ial?, reclamantul s-a plâns de violarea art. 7 CEDO. Deoarece ulterior reclamantul nu a prezentat niciun argument în observa?iile sale cu privire la aceast cap?t de cerere, Curtea l-a respins ca fiind în mod v?dit nefondat, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1. Curtea a constatat c?, prin prisma circumstan?elor de fapt ?i a garan?iilor art. 6 CEDO, aceast? cauz? este similar? cauzei Popovici c. Moldovei (hot?râre din 27 noiembrie 2007). În cauza Popovici, Curtea a notat c? împuternicirile Cur?ii Supreme de Justi?ie sunt stabilite de Codul de procedur? penal?, care prevede c? Curtea Suprem? de Justi?ie poate, ca instan?? de recurs, pronun?a o nou? hot?râre în fond, ceea ce ea a ?i f?cut. La pronun?area unei noi hot?râri, Curtea Suprem? urma s? examineze în fond cauza penal? conform regulilor generale pentru examinarea ei. Totu?i, casând hot?rârea de achitare a reclamantului, Curtea Suprem? l-a condamnat pe acesta f?r? a lua declara?ii de la el ?i f?r? a examina probele în prezen?a sa, în cadrul unei ?edin?e publice, pentru a asigura o argumentare contradictorie. Curtea a considerat c? casarea sentin?ei primei instan?e ?i condamnarea reclamantului nu putea avea loc f?r? aprecierea direct? a declara?iilor f?cute de reclamant ?i de unii martori. Curtea a considerat c?, în aceast? cauz?, dosarul îndreptat împotriva reclamantului era aproape în întregime bazat pe declara?iile martorilor. Alte probe, cum ar fi diverse rapoarte tehnice, ar?tau doar modul în care a fost comis? infrac?iunea, ?i nu implicara reclamantului în comiterea infrac?iunii. Atunci când a casat hot?rârile instan?elor inferioare, Curtea Suprem? de Justi?ie s-a bazat pe declara?iile martorilor. Ea a constatat c? mai multe m?rturii, care demonstrau c? reclamantul avea un alibi, nu erau suficient de coerente ?i credibile pentru a fi acceptate. Ea nu s-a referit la constat?rile instan?elor inferioare, potrivit c?rora martorii acuz?rii au dat declara?ii inconsecvente care erau par?ial contrazise prin probe obiective. În aceste circumstan?e ?i având în vedere ceea ce era important pentru reclamant, Curtea a considerat c? casarea hot?rârilor instan?elor inferioare ?i condamnarea reclamantului nu putea avea loc f?r? aprecierea direct? a declara?iilor f?cute de reclamant ?i de martori. Curtea a acordat reclamantului EUR 5,000 cu titlu de daune morale. Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de c?tre dl B. Dru??, avocat din Chi?in?u.
|
|||||||
|
Toate drepturile rezervate Copyright "Juriştii pentru Drepturile Omului" © 2006-2017 |
e-mail: info@lhr.md, design de UseMouse | |||||||