CtEDO a pronun?at hot?rârile P?dure? c. Moldovei, Railean c. Moldovei ?i Bucuria c. Moldovei

05 01 2010

La 5 ianuarie 2010, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârile P?dure? c. Moldovei (cererea nr. 33134/03), Railean c. Moldovei (cererea nr. 23401/04) ?i Bucuria c. Moldovei (cererea nr. 10758/05).

*  *  *

În cauza P?dure? c. Moldovei, reclamantul, Aurel PÄ‚DUREÈš, la momentul evenimentelor, era student la Universitatea din Tiraspol cu sediul în Chi?in?u. În diminea?a zilei de 31 martie 2000, reclamantul a fost luat de la domiciliul s?u de c?tre A.P. ?i A.R., studen?i ai Academiei de Poli?ie. El a fost dus la sec?ia de poli?ie sectorul Centru, fiind b?nuit de comiterea unui furt. Reclamantul sus?ine c? a fost dus în biroul nr. 508 ?i c? a fost maltratat de c?tre A.P. ?i A.R. ?i înc? de o persoan? ter??, în scopul ob?inerii confesiunii precum c? el a comis furtul. În special, mâinile ?i picioarele sale au fost legate la spate ?i el a fost suspendat de o bar? metalic? (лаÑ�точка). Apoi el a primit lovituri pe t?lpile picioarelor ?i a fost b?tut pe tot corpul. O masc? de gaz i-a fost pus? pe cap ?i o ?igar? aprins? era introdus? în tubul de aer cu scopul de a-l sufoca. Acest tub a fost ulterior ata?at de penisul s?u. De asemenea, o sticl? i-a fost introdus? în anus de trei ori, o dat? reclamantul pierzându-?i cuno?tin?a.

Mai târziu, în aceea?i zi, reclamantul a fost dus în fa?a procurorului, care v?zând semne clare de maltratare, a dispus efectuarea unei expertize medicale. La 3 aprilie 2000, reclamantul a fost examinat de c?tre un grup de medici care au stabilit c? avea un ochi vân?t, o vân?taie pe piept 10 x 7 cm, c? avea o traum? cerebral? ?i c? anusul s?u era traumat. Medicii au exclus posibilitatea ca reclamantul s?-?i fi cauzat de sine-st?t?tor aceste traume. În aceea?i zi, el a fost internat cu diagnoza de traum? cerebral?. În aceea?i zi, urm?rirea penal? împotriva lui a fost încetat?, reclamantul fiind anun?at despre aceasta mult mai târziu.

La 15 iunie 2000, au fost ini?iate proceduri penale împotriva lui A.P. ?i A.R. La 28 iunie ?i 24 iulie 2000, reclamantul a mai efectuat dou? expertize medico-legale, care au confirmat constat?rile primei expertize.

La 21 septembrie 2000, un anchetator a decis s? înceteze urm?rirea panal? împotriva lui A.P. ?i A.R. din lips? de probe. La 1 decembrie 2000, în urma plângerii reclamantului, procurorul a anulat încheirea de încetare a urm?ririi penale. La 30 decembrie 2000, un procuror a decis încetarea urm?ririi penale împotriva lui A.P. ?i A.R. pe cap?tul de acuzare privind art. 185 (2) Cod penal (exces de putere) din cauza lipsei de probe ?i a ini?iat urm?rirea penal? pe alt cap?t de acuzare privind comiterea infrac?iunii prev?zut? de art. 116 (2) CP (priva?iunea ilegal? pe libertate). La 20 februarie 2001, un procuror a decis încetarea urm?ririi penale privind comiterea infrac?iunii prev?zut? de art. 116 (2) CP ?i ini?ierea procedurilor administrative împotriva lui A.P. ?i A.R. pentru cauzarea unor v?t?m?ri neînsemnate reclamantului. La 23 martie 2001, Judec?toria sectorului Centru a anulat aceast? încheiere ?i a transmis dosarul procurorului pentru recalificarea actelor comise de c?tre A.P. ?i A.R. prin prisma Codului penal. La 28 aprilie 2001, procurorul a decis recalificarea actelor comise de A.P. ?i A.R. prin prisma art. 101 ?i 207 CP (b?taia ?i uzurparea puterii).

Reclamantul a solicitat Procurorului General ?i procurorului care instrumenta cazul recalificarea actelor din b?taie în tortur?, dup? cum era prev?zut de art. 101/1 CP. Reclamantul a solicitat recalificarea ?i în ?edin?a de judecat? din 4 iunie 2001, îns? cererea sa a fost respins?, deoarece numai procurorul era responsabil de recalificare.

La 8 octombrie 2001, reclamantul a depus o ac?iune civil? împotriva lui A.P. ?i A.R.  în cadrul examin?rii dosarului penal. Dup? ?edin?a de judecat? din 26 septembrie 2001, reclamantul a fost arestat de c?tre ofi?erii de poli?ie la ordinul poli?istului Adajii. Reclamantul a depus o cerere separat? la Curte privind acest arest. Reclamantul a sus?inut c? a fost insultat ?i intimidat în mod deschis de c?tre A.P. ?i A.R., care deseori veneau la ?edin?ele de judecat? înarma?i, ?i de c?tre al?i poli?i?ti.

La 27 noiembrie 2001, în cadrul audierii lui R.B. în calitate de martor, reclamantul l-a recunoscut ca fiind cea de-a treia persoan? care l-a torturat împreun? cu A.P. ?i A.R. Reclamantul ?i, ulterior, avocatul s?u, au solicitat procurorului ?i instan?ei de judecat? s? ini?ieze proceduri judiciare împotriva lui R.Pb., dar f?r? niciun rezultat.

La 22 aprilie 2002, A.P. ?i A.R. au fost condamna?i de c?tre Judec?toria sectorului Centru la doi ani priva?iune de libertate cu suspendarea pedepsei timp de un an. Reclamantului i s-au acordat MDL 1,235 (EUR 102), care urmau a fi achita?i de c?tre A.P. ?i A.R. Potrivit unui r?spuns al Ministerului Afacerilor Interne, A.P. ?i A.R. nu au fost suspenda?i de la exercitarea func?iilor de serviciuu pe perioada urm?ririi penale. În urma apelului reclamantului, la 29 octombrie 2002, Tribunalul Chi?in?u i-a acordat MDL 11,058 (EUR 826) în vederea compens?rii prejudiciului material ?i moral. La 6 februarie 2003, Curtea de Apel a Republicii Moldova a anulat hot?rârile instan?elor inferioare ?i a dispus reexaminarea cauzei, indicând c? acuza?ii nu urmau a fi atra?i la r?spundere pentru uzurparea puterii.

Ședin?ele de judecat? au fost amânate de nenum?rate ori fie din cauza absen?ei procurorului, fie a avocatului ap?r?rii. La 26 martie 2003, Judec?toria Centru a restituit dosarul procurorului pentru recalificarea actelor comise de c?tre coacuza?i. Potrivit reclamantului, el nu a fost informat despre evolu?ia procedurilor dup? aceast? dat?. Avocatul reclamantului a solicitat procurorului recalificarea actelor comise în tortur?, dar nu a primit niciun r?spuns. În urma aceleia?i solicit?ri, Judec?toria Centru a obligat procurorul s? dea un r?spuns. În august 2004, A.R. a decedat.

Al doilea set de proceduri s-a finalizat cu decizia irevocabil? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 30 mai 2006, care a men?inut decizia Cur?ii de Apel Chi?in?u din 8 decembrie 2005, prin care A.P. a fost g?sit vinovat de comiterea infrac?iunii prev?zute de art. 101 CP, cu eliberarea de r?spundere penal? datorit? expir?rii termenului de prescrip?ie de 5 ani aplicabil în aceast? situa?ie. Reclamantului i s-au oferit MDL 15,000 (EUR 997).

La 10 mai 2006, a fost adoptat Codul de etic? ?i deontologie al poli?iei, care interzice maltratarea ?i tolerarea sau încurajarea maltrat?rii ?i a tratamentelor inimane ?i degradante indiferent de situa?ie.

În raportul ini?ial al Guvernului c?tre Comitetul împotriva torturii al ONU (document CAT/C/32/Add.4 din 30 august 2002), în paragraful 72, Guvernul a recunoscut c? reclamantul a fost torturat de c?tre ofi?erii de poli?ie. Într-un r?spuns din 26 iunie 2002 la raportul CPT din 2001, Guvernul men?iona c?, din p?cate nu se înregistrase niciun progres la adoptarea unui cod de etic? al poli?i?tilor.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), deoarece a fost maltratat de c?tre ofi?eri de poli?ie în timp ce era de?inut ?i pe motiv de omisiune a autorit??ilor de a duce o anchet? efectiv? ?i de a-i pedepsi pe cei vinova?i de maltratare.

Guvernul a sus?inut c? cererea reclamantului era abuziv?, deoarece reclamantul nu a informat Curtea despre hot?rârea judec?toreasc? din 8 decembrie 2005, prin care lui i-au fost acorda?i MDL 15,000. Guvernul a considerat c? reclamantul nu mai putea pretinde c? era în continuare victim? a înc?lc?rii drepturilor sale ?i a solicitat respingerea cererii. Reclamantul nu a fost de acord, indicând c? înc? nu ob?inuse suma acordat?, deoarece executorul judec?toresc a dispus ca A.P. s?-i transfere 25 % din salariul lunar al acestuia, iar prima tran?? a sumei a fost primit? de reclamant abia în octombrie 2007, adic? dup? un an ?i jum?tate de la adoptarea hot?rârii irevocabile. Curtea a notat c? reclamantul a informat-o privind deciziile judec?tore?ti din 8 decembrie 2005 ?i a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 30 mai 2006 ?i a respins cererea Guvernului.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO atât în privin?a maltrat?rii, cât ?i referitor la lipsa unei achete efective din partea autorit??ilor.

Curtea a notat c? nu a fost disputat între p?r?i c? reclamantul a fost maltratat de c?tre poli?i?tii A.R. ?i A.P. la 31 martie 2000. Procedurile penale ini?iate împotriva acestora au fost încetate din cauza decesului lui A.R. ?i expirarea termenului de prescrip?ie pentru A.P. Având în vederea natura ac?iunilor aplicate reclamantului ?i gradul de suferin?? provocat acestuia, maltratarea nu poate fi considerat? altceva decât tortur?.

(a) Investigarea maltrat?rii reclamantului

Curtea a remarcat c?, de?i procurorul a dispus examinarea medical? a reclamantului în ziua maltrat?rii, 31 martie 2000, acesta a fost examinat doar la 3 aprilie 2000, iar autorit??ile na?ionale ?i Guvernul nu au explicat aceast? întârziere. În plus, chiar dac? maltratarea reclamantului a fost confirmat? prin expertiza din 3 aprilie 2000, procedurile penale împotriva lui A.R. ?i A.P. au fost ini?iate doar la 15 iunie 2000. Nu au fost oferite explica?ii pentru acest termen de mai mare de 2 luni. Autorit??ile nu au întreprins nicio ac?iune împotriva lui R.B., care a participat la maltratare. Mai mult ca atât, reclamantul nu a fost ?inut la curent în privin?a urm?ririi penale împotriva lui A.R. ?i A.P. În sfâr?it, Curtea a notat c? urm?rirea penal? ?i procesul penal împotriva lui A.R. ?i A.P. au durat circa 6 ani între 15 iunie 2000 ?i 26 martie 2006.

(b) Efectul de prevenire a interzicerii torturii

Curtea a notat c? niciuna din cele 3 persoane acuzate de maltratarea reclamantului nu au fost atrase la r?spundere pentru actele comise. În timp ce A.R. a decedat, R.B. nici nu a fost pus sub acuzare, iar A.P. a fost eliberat de r?spundere prin aplicarea termenului de prescrip?ie. Neini?ierea procedurilor penale prin prisma art. 101/1 CP (tortura) ?i alegerea unei alte infrac?iuni mai pu?in grave (art. 101 - b?taia), f?r? nicio explica?ie privind aceast? alegere, este insuficient? pentru asigurarea efectului preventiv al legisla?iei ce vizeaz? tortura. În plus. A.P. nu a fost niciodat? suspendat din func?ia sa ?i a fost sanc?ionat doar cu achitarea unei sume de bani foarte mici. Urm?rirea penal? ?i procesul penal au durat o lung? durat? de timp, care a fost unicul temei pentru aplicarea termenului de prescrip?ie. Art. 101 ?i 101/1 CP prev?d termene de prescrip?ie de 5 ?i, respectiv, 10 ani. Astfel, refuzând aplicarea art. 101/1 CP, autorit??ile na?ionale i-au permis lui A.P. s? evite r?spunderea penal?. În orice caz, nicio prescrip?ie nu trebuie s? fie aplicat? cazurilor de tortur? din partea agen?ilor statului. Curtea a mai subliniat procesul greoi de adoptare al Codului de etic? al poli?i?tilor, care a fost adoptat cu 4 ani mai târziu din momentul în care CPT întreba de acesta.

În concluzie, Curtea a constatat c? reclamantul nu numai c? a fost supus torturii în timp ce se afla în custodia poli?iei, dar autorit??ile nici nu i-au oferit o redresare suficient?, deoarece nu au investigat în modul potrivit ?i în termene rezonabile alega?iile sale de maltratare.

Reclamantul a solicitat Cur?ii acordarea EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 3,150 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului întreaga sum? solicitat? pentru compensarea prejudiciului moral – EUR 20,000, precum ?i EUR 1,650 cu titlu de costuri ?i cheltuieli (EUR 850 i-au fost acorda?i anterior de Consiliul Europei pentru asisten?? judiciar?).

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Ștefan URÎTU, Andrei BRICEAG ?i Doina STRÄ‚ISTEANU, care la acel moment erau membri ai Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova.

*  *  *

În cauza Railean c. Moldovei, reclamantul, Mihail RAILEAN, este cet??ean ucrainian. La 2 ianuarie 2001, feciorul reclamantului a fost lovit de un automobil ?i a decedat la spital câteva ore mai târziu. Șoferul a p?r?sit locul accidentului. O urm?rire penal? a fost ini?iat? cu privire la acest caz, dar a fost încetat? la 14 noiembrie 2001, pe motiv c? era imposibil de a determina identitatea ?oferului. Automobilul apar?inea lui S., ofi?er de poli?ie din Chi?in?u. În aceea?i zi, procurorul a expediat reclamantului o scrisoare, informându-l despre decizia luat?. Potrivit unei scrisori a Ministerului Afacerilor Interne din 29 noiembrie 2002, urm?rirea penal? a început la 11 ianuarie 2001, a fost stabilit? identitatea ?oferului ?i dosarul a fost transmis procurorului pentru investiga?ii suplimentare.

La 8 septembrie 2003, un procuror a decis s? redeschid? dosarul privind moartea fiului reclamantului. El a constatat c? încheierea de încetare a urm?ririi penale din 14 noiembrie 2001 a fost adoptat? ilegal, investigarea fiind în mod evident unilateral? ?i superficial?. El a notat c?, pe parcursul anchetei, a fost audiat? R.H., care a declarat c?, la momentul accidentului, la volanul automobilului se afla B.H., fiul s?u de 13 ani, care, prin urmare, nu avea vârsta necesar? pentru a fi tras la r?spundere penal?. B.H. a confirmat acest fapt. Ulterior, ambii ?i-au retras declara?iile. Mai târziu, a fost stabilit c? B.H. nu putea conduce automobilul. Nu a fost audiat ?oferul taxiului care a dus-o la domiciliu pe R.H. de la locul accidentului în acea noapte. Un martor ocular al accidentului, P.O., l-a recunoscut ulterior pe S. ca fiind ?oferul acelui automobil.

Reclamantul s-a adresat cu numeroase cereri c?tre Procuratur? pentru a fi informat despre evolu?ia cazului, subliniind c? nu are surse financiare pentru a angaja un avocat sau de a veni în Moldova pentru a studia dosarul ?i a solicitat s?-i fie expediat? în Ucraina copia încheierii de încetare a urm?ririi penale. La 10 octombrie 2004, Procuratura General? a comunicat reclamantului c? încheierea de încetare a urm?ririi penale a fost anulat? ?i c? investiga?iile continu?.

S. a fost acuzat si i s-a intentat dosar penal. La 23 mai 2007, Judec?toria Buiucani l-a achitat din lips? de probe. A fost stabilit c? el a vândut automobilul cu câteva s?pt?mâni îniante de producerea accidentului. Hot?rârea a fost men?inut? la 26 septembrie 2007 de Curtea de Apel. La 9 decembrie 2008, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut hot?rârile instan?elor inferioare, considerând c? nu a fost stabilit dac? S. se afla în automobil la momentul accidentului.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns de violarea art. 2 CEDO (dreptul la via??), pe motiv c? nu a fost dus? o anchet? adecvat? privind circumstan?ele accidentului în urma c?ruia a decedat fiul s?u.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 2 CEDO pe motivul lipsei unei anchete efective privind circumstan?ele accidentului în urma c?ruia a decedat fiul reclamantului.

Curtea a men?ionat c?, prin prisma art, 2 CEDO, statul are obliga?ia pozitiv? de a întreprinde m?surile necesare ?i rezonabile pentru a asigura probele accidentului care a dus la moartea unei persoane, inclusiv m?rturiile oculare, probe medico-legale, autopsii, iar aceast? obliga?ie este una de metode, ?i nu de rezultat.

Din scrisoarea MAI rezult? c? urm?rirea penal? a început abia la 11 ianuarie 2001, adic? 9 zile mai târziu. Curtea a notat c? în conformitate cu articolele 93, 96 ?i 109 ale Codului de procedur? penal? în vigoare la acel moment, nicio m?sur? de investiga?ie nu putea fi luat? în ceea ce prive?te abaterea care se pretinde c? a fost comis? ..., decât dac? ar fi fost pornit? formal urm?rirea penal? (a se vedea Gu?u c. Moldovei, cererea nr. 20289/02, § 61, 7 iunie 2007). Aceasta sugereaz? c? omisiunea de a ini?ia urm?rirea penal? îndat? ce a devenit clar c? a fost comis? infrac?iunea de lovire a pietonului ?i de p?r?sire a locului accidentului, care a rezultat cu moartea fiului reclamantului, putea s? limiteze abilit??ile autorit??ilor de a întreprinde m?suri de investigare în vederea descoperirii identit??ii ?oferului responsabil de moartea filui reclamantului. Guvernul nu a motivat aceast? întârziere.

Curtea a observat c?, în 2003, un procuror a stabilit c? investigarea a fost în mod evident unilateral? ?i superficial?. Din cauza numeroaselor deficien?e ale investiga?iei din 2001, încheierea de încetare a urm?ririi penale a fost anulat?. Curtea a notat c?, dac? se considera c? B.H. conducea automobilul, din materialele dosarului rezult? c? nimeni nu a fost sanc?ionat pentru c? a permis unei persoane f?r? permis s? conduc? automobilul. În mod similar, proprietarul automobilului la momentul evenimentelor a fost audiat ca martor ?i nu a fost pus sub acuza?ie. La fel, nu era clar cine conducea automobilul la momentul accidentului, care o anumit? perioad? a apar?inut ?i lui R.H.

În continuare, Curtea a men?ionat c? urm?rirea penal? a durat mai mult de 5 ani (ianuarie 2001 – 20 aprilie 2006). Curtea a considerat c? o durat? atât de îndelungat? a investiga?iei, în absen?a unor factori complica?i (cu excep?ia dispari?iei f?pta?ului) nu satisface cerin?a promptitudinii aferent? obliga?iei procedurale prin prisma art. 2 CEDO.

Reclamantul nu a solicitat nicio sum? cu titlu de satisfac?ie echitabil?.

*  *  *

În cauza Bucuria c. Moldovei, compania reclamant?, Bucuria Inc., a pretins în fa?a Cur?ii c? nu a fost citat? la o ?edin?? de judecat? în cadrul unei proceduri ini?iate de un fost angajat privind concedierea ilegal?.

La 25 noiembrie 2002, compania reclamant? l-a concediat pe M. În decembrie 2002, M. a ini?iat proceduri judiciare împotriva companiei privind concedierea ilegal?. La 5 februarie 2004, Judec?toria Buiucani a adoptat o hot?râre prin care a admis cererea lui M. La 22 aprilie 2004, Curtea de Apel Chi?in?u a casat hot?rârea instan?ei inferioare ?i a respins preten?iile lui M. Cererea de recurs a lui M. urma a fi examinat? de Curtea Suprem? de Justi?ie la 23 iunie 2004, dar la 18 iunie 2004, compania reclamant? a solicitat amânarea ?edin?ei de judecat?. Potrivit companiei reclamant?, de la aceast? dat? ea nu a ?tiut nimic despre urm?toarea dat? când urma s? aib? loc ?edin?a de judecat? ?i la 15 iulie ea s-a interesat despre noua dat? de examinare. Ea a fost informat? c? cererea de recurs a lui M. a fost examinat? la 7 iulie 2004 ?i c? a fost admis? în întregime.

Cererea de revizuire a companiei reclamante a fost respins? de Curtea Suprem? de Justi?ie la 27 octombrie 2004, pe motiv c? cita?ia a fost expediat? la adresa companiei la 24 iunie 2004 ?i c? instan?a nu a v?zut niciun motiv de a crede c? compania reclamant? nu a primit cita?ia, deoarece nu existau dovezi c? cita?ia nu a ajuns la destinatar. Curtea Suprem? de Justi?ie a ad?ugat c?, potrivit art. 444 alin. (2) CPC, absen?a unei p?r?i la ?edin?a de judecat? nu împiedic? instan?a de a examina pricina ?i c?, conform art. 449 CPC, examinarea unei cauze în absen?a unei p?r?i nu constituie un temei de revizuire a hot?rârilor judec?tore?ti.

La 12 decembrie 2005, Plenul Cur?ii Supreme de Justi?ie a adoptat o hot?râre explicativ? „privind aplicarea normelor Codului de procedur? civil? la examinarea pricinilor în prim? instan??”, care în punctul 5 prevede c? „examinarea pricinii în lipsa participan?ilor, care nu au fost în?tiin?a?i despre data, locul ?i ora ?edin?ei de judecat?, reprezint? o înc?lcare a normelor procedurale ?i constituie temei pentru casarea hot?rârii judiciare. … Potrivit art.105 alin.(5) din Cod, participan?ii la proces se vor considera legal cita?i doar atunci când cita?ia le-a fost înmânat? personal contra semn?tur? pe cotor sau avizul po?tal cu privire la primirea cita?iei.”.

În fa?a Cur?ii compania reclamant? a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv c? nu a avut acces la instan?a de judecat?, deoarece nu a fost citat? pentru ?edin?a de judecat?, precum ?i violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), deoarece ea a suportat pierderi financiare în rezultatul adopt?rii deciziei Cur?ii Supreme de Justi?ie în absen?a sa.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c?, în hot?rârea Russu c. Moldovei (cererea nr. 7413/05, §§ 23-28, 13 noiembrie 2008), ea deja a constatat c?, „în practic?, instan?ele judec?tore?ti na?ionale nu accept? în calitate de prob? suficient? proba ce confirm? faptul expedierii unei scrisori de c?tre instan?a judec?toreasc? ?i cer dovada livr?rii”. În plus, Curtea a subliniat c? Curtea Suprem? de Justi?ie nu a confirmat pur si simplu constat?rile instan?elor inferioare, dar a casat o hot?râre în favoarea companiei reclamante. Prin urmare, era important ca reprezentantul companiei s? fie prezent la ?edin?a de judecat?. Astfel, Curtea a concluzionat, în baza motivelor indicate în hot?rârea Russu (§ 27) c? a existat violarea art. 6 § 1 CEDO.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, c? nu a avut loc violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea a notat c? ea nu poate specula care ar fi fost rezultatul procedurii dac? Curtea Suprem? de Justi?ie ar fi audiat reprezentantul companiei reclamante. Aceast? cauz? trebuie s? fie distins? de alte cauze în care instan?ele nu au respectat reguli clare care nu las? loc pentru discre?ie (cum ar fi termenul-limit? pentru diverse acte procedurale, Dacia SRL c. Moldovei, cererea nr. 3052/04, §§ 75 ?i urm., 18 martie 2008).

Compania reclamant? a solicitat, cu titlu de satisfac?ie echitabil?, acordarea a MDL 38,798 (EUR 2,482) pentru compensarea daunei materiale ?i EUR 10,000 cu titlu de prejudicii morale.

Curtea a acordat companiei reclamante EUR 1,000 cu titlu de daune morale. Preten?iile privind acordarea sumelor cu titlu de daune materiale au fost respinse, având în vedere constatarea Cur?ii c? nu exist? o leg?tur? cauzal? între violarea constatat? ?i preten?iile de compensare a prejudiciului material ale companiei. 

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? a fost reprezentat? de c?tre O. Dorogan, avocat din Chi?in?u.