Calitatea reclamantului

29.03.2007

 

Curtea poate fi sesizată în temeiul art. 34 al Convenției (cereri individuale) de:

  • o persoană fizică sau
  • o organizație neguvernamentală sau
  • un grup de particulari.

Curtea poate fi sesizată în temeiul art. 33 al Convenției și de către un stat parte la Convenție cu o cerere împotriva unui alt stat parte la Convenție cu privire la pretinsa violare a Convenției (cereri interstatale).

1) „Persoana fizică”

Prin persoană fizică Curtea înțelege, de obicei, persoana care s-a născut vie, indiferent de durata vieții. Curtea nu s-a pronunțat definitiv dacă fătul nenăscut (ex. în cazul avortului) beneficiază de protecția acordată de Convenție. În cauza Vo c. Franței (hot. 08.07.2004)  Curtea a examinat dacă legislația Franței acorda protecție fătului nenăscut, legând interpretarea Convenției de prevederile legislației naționale a statului pârât. Soluționarea acestei chestiuni în legislațiile naționale ale statelor părți la Convenție nu este univocă.

Convenția nu impune nici o condiție referitoare la naționalitate, domiciliu, stare civilă sau capacitatea juridică a persoanei. Protecția Convenției poate fi invocată împotriva unui stat parte nu doar de cetățenii săi, dar și de către resortisanții altui stat, parte sau nu la Convenție, sau apatrizi.

Persoanele considerate incapabile sau cu capacitate de exercițiu limitată în dreptul intern pot să se adreseze la Curte fără a fi reprezentate de către un tutore sau curator. Formalitățile de acest gen instituite de legislațiile naționale sunt irelevante pentru Curte. Pentru Curte contează doar dacă persoana dorește să depună o cerere.

În cazul decesului reclamantului, moștenitorii sau alte persoane apropiate reclamantului, pot urma procedura dacă dreptul de a cere repararea prejudiciului cauzat prin pretinsa violare a Convenției poate fi succedat conform dreptului național (ex. neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile), dacă rudele se plâng în numele reclamantului de moartea acestuia (ex. omorârea reclamantului) sau de circumstanțele legate de moartea reclamantului (ex. anchetarea inadecvată a morții), dacă rudele au un interes legitim nepatrimonial de a stabili violarea CEDO (ex. Dalban c. României, hot. 28.09.1999, para. 39) sau dacă respectarea drepturilor omului impune continuarea procedurii (ex. Karner c. Austriei, hot. 24.07.2003 para. 20-28).

2) „Organizație neguvernamentală”

Au fost considerate „organizații neguvernamentale” cu dreptul de a sesiza organul de control persoanele juridice cu scop lucrativ sau nelucrativ:

  • societăți comerciale (Autronic c. Elveției, hot. 22.05.1990);
  • sindicatele (Associated Society of Locomotive Engineers & Firemen (ASLEF) c. Regatului Unit, hot. 27.02.2007);
  • organizațiile religioase (Mitropolia Basarabiei c. Moldovei, hot. 13.12.2001);
  • partidele politice (Partidul Popular Creștin Democrat c. Moldovei, hot. 14.02.2006); etc.

Convenția protejează atât „organizațiile neguvernamentale” oficial recunoscute, cât și cele nerecunoscute oficial (ex. refuzul de înregistrare a organizației neguvernamentale). Organizațiile neguvernamentale beneficiază de aceleași drepturi ca și persoanele fizice (cu anumite rezerve, de exemplu dreptul de a se căsători).

Fondatorii unei companii pot depune o cerere la Curte în nume propriu pentru prejudiciile cauzate companiei dacă sunt unicii proprietari ai companiei sau dacă, conform actelor constitutive, pot decide singuri soarta companiei (ex. Nosov c. Rusiei, dec. 20.10.2005).

Fosta administrație a companiei poate depune o cerere la Curte în numele companiei cu privire la modul de destituire a sa și care afectează un drept al companiei (ex. inițierea procedurii de insolvabilitate), chiar dacă actuala administrație este împotriva cererii (ex. Capital Bank AD c. Bulgariei, hot. 24.11.2005).

3) Un „grup de particulari” este o asociație constituită din două sau mai multe persoane ce urmăresc interese comune și se pretind victime ale violării Convenției (ex. cererea depusă de mai multe persoane fizice cu privire la dreptul de a studia în limba maternă în cauza Affaire linguistique belge c. Belgiei, hot. 23.07.1968).

Se pare că distincția dintre conceptele de „organizație neguvernamentală” și „grup de particulari” se face în dependență de recunoașterea entității în dreptul intern. „Grupurile de particulari” sunt și organizațiile neguvernamentale non-formale (neînregistrate oficial), în cazul în care ele nu contestă la Curte refuzul de a fi înregistrate oficial.

„Organizațiile neguvernamentale” sau „grupurile de particulari” pot să-și apere doar propriile drepturi, dar nu și un interes comun care ar decurge din scopurile sale, sau drepturile asociaților săi (ex. Manole ș.a c. Moldovei, dec. 15.06.2004).

Curtea nu are competențe de a examina disputele dintre stat și subdiviziunile administrative al unui stat care exercită prerogative ale puterii publice (ex. comune), sau organele centrale de stat (ex. Guvern, ministere, departamente, etc.). Prin urmare, Curtea va declara inadmisibile cererile depuse de aceste entități (ex. Ayuntamiento de Mula c. Spaniei, dec. 01.02.2001).