29 07 2008

La 29 iulie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârea Flux (nr. 6) c. Moldovei (cererea nr. 22824/04).

În aceast? cauz?, reclamantul, ziarul „Flux”, a publicat, la 4 februarie 2003, un articol intitulat „Elevii liceului „Spiru Haret” se calc? în picioare”. Articolul se baza pe o scrisoare anonim? care se pretinde a fi primit? de la un grup de p?rin?i ai elevilor de la liceul Spiru Haret. Scrisoarea critica situa?ia din ?coal?, ?i anume supraaglomerarea claselor ?i lipsa de condi?ii adecvate pentru elevi. În ea se mai men?iona c? directorul liceului nu folosea fondurile ?colii în scopuri potrivite, cheltuind banii pentru amenajarea biroului s?u ?i construirea unui veceu personal, lansarea ziarului ?colii care publica doar articole despre rela?ii de dragoste ?i sex. În scrisoare se mai spunea c? directorul lua mit? în sum? de 200–500 de dolari USD pentru înscrierea elevilor la ?coal? ?i c? autorii scrisorii au refuzat s? o semneze de teama represiunilor împotriva copiilor lor.

La o dat? nespecificat?, directorul ?colii ?i echipa editoriale a ziarului ?colii au cerut ziarului Flux de a publica o replic? articolului din 4 februarie 2003, dar cererea lor a fost respins?. Aceast? replic? a fost publicat? în alt ziar, „Jurnal de Chi?in?u”. În replic? se men?iona c? articolul a fost editat f?r? a se respecta etica jurnalistic?, deoarece nu a fost cerut? ?i opinia lor. Directorul scolii a recunoscut c? clasele sunt supraaglomerate, dar aceasta se datora popularit??ii ?colii, c? a fost renovat nu doar biroul s?u, ci ?i alte p?r?i ale liceului. În ceea ce prive?te luarea de mit?, aceasta era o acuza?ie prea serioas? pentru a fi publicat? f?r? un suport probatoriu. Echipa editorial? a ziarului ?colii a subliniat c? în ziar sunt publicate multe alte articole ce ?in de sport, evenimente culturale ?i ?colare.

La 14 februarie 2003, ziarul reclamant a publicat un articol ca r?spuns la articolul din Jurnal de Chi?in?u. Acesta, printre altele, se referea la vizita echipei editoriale a ziarului ?colii, despre tentativa directorului liceului de a afla semnatarii scrisorii publicate, precum ?i despre m?rturisirile lui V.L., care se pretindea a fi fostul coleg de facultate al directorului liceului ?i care a confirmat declara?ia referitoare la luarea de mit?.

La o dat? nespecificat?, directorul a ini?iat proceduri civile de def?imare împotriva ziarului, sus?inând c? mai multe declara?ii din articolul sus-men?ionat îl def?imau. Pe parcursul procedurilor, ziarul reclamant a chemat 3 martori, inclusiv pe V.L., care au confirmat c? se lua mit? pentru înscrierea elevilor la liceul Spiru Haret.

La 18 septembrie 2003, Judec?toria Buiucani a dat câ?tig de cauz? directorului liceului, conchizând c? declara?iile celor 3 martori nu erau suficiente pentru a r?sturna principiul prezum?iei nevinov??iei directorului. Ziarul a fost obligat s? publice o dezmin?ire în termen de 15 zile ?i s? pl?teasc? directorului liceului MDL 1,350 (EUR 88 la acea dat?). În ceea ce prive?te declara?iile martorilor, instan?a a men?ionat c? ea nu are motive s? nu cread? martorii, îns?, pentru a declara pe cineva vinovat de luare de mit? este nevoie de o hot?râre judec?toreasc? de constatare a acestui fapt. În urma apelului declarat de ambele p?r?i, la 23 decembrie 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a respins cererea ziarului reclamant ca fiind neîntemeiat?, precum ?i cea a directorului liceului, statuând c? directorul era o figur? public? ?i trebuia s? fie mai tolerant la critic?. Ziarul reclamant a înaintat o cerere de recurs la Curtea Suprem? de Justi?ie, argumentând c? scopul articolului nu a fost de a-l acuza pe directorul liceului de luare de mit?, ci de a face publice zvonurile ce circulau cu privire la acest subiect ?i c? ziarul a reprodus declara?iile unor ter?e p?r?i. La 31 martie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul ziarului.

În fa?a Cur?ii, ziarul Flux pretindea violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), prin obligarea sa la plata desp?gubirilor ?i publicarea dezmin?irii în cauza în def?imare intentat? de directorul liceului Spiru Haret.

Curtea a constatat, cu 4 voturi pro ?i 3 contra, c? nu a avut loc violarea art. 10 CEDO.

Curtea a examinat dac? jurnalistul ce a scris articolul a ac?ionat cu bun?-credin?? ?i potrivit eticii profesionale prin prisma urm?torilor factori: natura ?i gradul def?im?rii, modul în care articolul în litigiu a fost scris ?i m?sura în care ziarul reclamant putea, în mod rezonabil, s? considere sursele sale ca fiind de încredere.

Curtea a notat c?, pe parcursul procedurilor judiciare na?ionale, ziarul reclamant a f?cut tentative de a prezenta declara?iile litigioase nu ca o acuzare direct? a directorului liceului de luare de mit?, ci ca o încercare de a aduce în aten?ia publicului fenomenul lu?rii de mit? în ?coli. Curtea a g?sit acest argument nesatisf?c?tor ?i a considerat c? în ambele articole declara?iile au fost suficient de explicite pentru a sugera cititorilor c? directorul liceului era vinovat de luare de mit?.

În ceea ce prive?te comportamentul ziarului reclamant, Curtea a notat c?, în pofida acuza?iilor serioase împotriva directorului con?inute în scrisoarea publicat? la 4 februarie 2003, jurnalistul nu a încercat s?-l contacteze ?i s?-l întrebe opinia sa. Din textul articolului, nu rezult? c? jurnalistul ar fi dus vreo investiga?ie cu privire la subiectele men?ionate în scrisoarea anonim?. Mai mult ca atât, atunci când directorul liceului ?i echipa editorial? a ziarului liceului au solicitat dreptul de a publica o replic?, ei au fost refuza?i pe motiv c? replica lor era considerat? ofensatoare. Având în vedere termenii replicii publicate în Jurnal de Chi?in?u, Curtea nu a g?sit limbajul folosit ca fiind ofensator. Directorul a acuzat ziarul de comportament neprofesionist, îns? aceast? reac?ie era normal? ?i propor?ional? con?inutului primului articol.

Ziarul reclamant a declarat c? scopul articolului din 14 februarie 2003 a fost de a discuta chestiuni de interes public. Totu?i, în lumina repet?rii unor acuza?ii împotriva directorului preluate din articolul din 4 februarie 2003 ?i a limbajului utilizat, Curtea a privit acest articol mai degrab? ca o form? de represiune împotriva persoanelor care au pus în discu?ie profesionalismul ziarului. Mai mult, tonul articolului este batjocoritor ?i articolul con?ine o insinuare referitor la o pretins? rela?ie între director ?i o profesoar?, f?r? nicio prob?, precum ?i în pofida principiului autorit??ii pe care profesorii trebuie s? o aib? în ochii elevilor s?i.

Ziarul reclamant s-a str?duit s? repare omisiunea pe care a comis-o în primul articol când a citat zvonuri din culoare precum c? directorul ar lua mit?. Doar în cadrul procedurilor civile el a mai chemat doi martori suplimentari în încercarea de a aduce suport probatoriu acuza?iilor de luare de mit?. Curtea a subliniat c? nu accept? motivarea primei instan?e, conform c?reia declara?iile privind comportamentul ilegal al unei persoane trebuie s? fie probate mai întâi în procedurile penale. Cu toate acestea, trebuie de accentuat faptul c? dreptul la libertatea de exprimare nu poate oferi ziarelor un drept absolut de a ac?iona într-un mod iresponsabil, învinuind persoanele de comiterea ilegalit??ilor, în absen?a bazei de fapt la momentul public?rii (a se vedea Bladet Tromsø and Stensaas v. Norway [GC], no. 21980/93, § 66, ECHR 1999‑III) ?i f?r? a le oferi posibilitatea de a se opune acuza?iilor. Exist? limite la dreptul lor de a r?spândi informa?ii publicului ?i trebuie s? fie instituit? o balan?? între acest drept ?i drepturile celor afecta?i.

Mai mult, Curtea a avut în vedere ?i comportamentul neprofesionist al ziarului reclamant ?i suma relativ modest? a daunelor care au fost achitate în cadrul procedurilor civile de def?imare.

Având în vedere toate circumstan?ele acestei cauze, Curtea a considerat c? solu?ia instan?elor na?ionale a stabilit o balan?? just? între interesele peti?ionarului în procedurile na?ionale ?i cele ale ziarului reclamant.

În lumina celor expuse mai sus ?i a faptului c? ziarul reclamant a ac?ionat în flagrant, înc?lcând obliga?iile unui jurnalism responsabil, ingerin?a în exercitarea dreptului s?u la libera exprimare a fost justificat?. Prin urmare, nu a avut loc violarea art. 10 CEDO.

Judec?torii Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson ?i Ján Šikuta au avut o opinie separat?.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre Vladislav GRIBINCEA, membru al organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.