15 10 2008

În septembrie 2008, CtEDO a pronun?at deciziile Buimistru ?i al?i 9 c. Moldovei (cererile nr. 38666/05, 38667/05, 38668/05, 38669/05, 38670/05, 38671/05, 38672/05, 38673/05, 38674/05, 38675/05), Nana?eva ?i al?ii c. Moldovei (cererea nr. 3108/02), Salinschi c. Moldovei (cererea nr. 22617/02) ?i Perelighin ?i al?ii c. Moldovei (cererea nr. 77611/01). 

***

În cauza Buimistru ?i al?i 9 c. Moldovei, reclaman?ii, Olga BUIMISTRU, Valentina COPTU, Antonina SLABENCO, Chilina ARMAS, Raisa AMBROSII, Maria MACAROV, Valentina TACOS, Mihail FISTICAN, Valentina IONESII ?i Valentina CUCLIN, activau în cadrul unei companii de stat („compania”) administrat? de Ministerul Transportului ?i Comunica?iilor. Între 1999 ?i 2001, compania nu a achitat salariile reclaman?ilor. În 2001, reclaman?ii au ini?iat proceduri judiciare împotriva companiei, solicitând achitarea salariilor. To?i reclaman?ii au ob?inut hot?râri judec?tore?ti executorii în favoarea lor. Totu?i, hot?rârile nu au fost executate pân? la acest moment.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), în urma neexecut?rii hot?rârilor judec?tore?ti în favoarea lor.

La 13 martie 2008, Guvernul a prezentat Cur?ii o propunere de încheiere a acordului amiabil, prin care s-a angajat s? pl?teasc? reclaman?ilor, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de c?tre CtEDO în temeiul acordului amiabil, anumite sume de bani (dnei Buimistru - EUR 2,413, dnei Coptu – EUR 2,794, dnei Slabenco - EUR 6,657, dnei Armas – EUR 2,890, dnei Ambrosii – EUR 2,807, dnei Macarov – EUR 3,014, dnei Tacos – EUR 2,840, dlui Fistican – EUR 4,465, dnei Ionesii – EUR 2,560 ?i dnei Cuclin – EUR 3,004) cu titlu de compensa?ii pentru daune materiale ?i morale, iar reclaman?ii vor retrage cererile sale de pe rolul Cur?ii.  

La 13 februarie 2008, Curtea a primit o declara?ie a reprezentantului reclaman?ilor, potrivit c?reia reclaman?ii sunt de acord cu propunerile Guvernului în vederea încheierii acordului amiabil.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns p?r?ile, a notat c? el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Conven?ie ?i c? nu g?se?te niciun motiv care ar justifica continuarea examin?rii cererilor (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiindu-le de pe rolul s?u.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au fost reprezenta?i de c?tre V. Gu?u, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Nana?eva ?i al?ii c. Moldovei, reclaman?ii, Valentina NENA?EVA, Galina VIER, Tatyana ZIMOVNA ?i Valentina MALER, erau angaja?i în cadrul unei companii private („compania”). La date diferite în 1998, ei au fost concedia?i. În august 1998, reclaman?ii au ini?iat proceduri judiciare împotriva companiei, solicitând achitarea salariilor pe ultimele 6 luni de lucru. Judec?toria sectorului Botanica a dat câ?tig de cauz? reclaman?ilor la 16 octombrie 1998, 28 septembrie ?i 8 octombrie 1999 ?i a ordonat companiei s? achite reclaman?ilor urm?toarele sume: MDL 5,290 (echivalentul a EUR 926 la acea dat?) drei Maler; MDL 5,893 (EUR 514) drei Nena?eva; MDL 5,025 (EUR 429) drei Vier ?i MDL 6,143 (EUR 524) drei Zimovna. Deoarece nu au fost contestate, hot?rârile au devenit irevocabile ?i executorii peste 15 zile.

Reclaman?ii au ob?inut titluri executorii pe care le-au expediat executorului judec?toresc la 11 ?i 30 noiembrie 1999. Deoarece executorul nu executa titlurile executorii, reclaman?ii s-au plâns de aceasta diferitor autorit??i. La 28 mai 2001, executorul judec?toresc a adoptat o încheiere de încetare a procedurii de executare pe motiv c? compania era insolvabil? ?i a restituit titlurile executorii reclaman?ilor. Reclaman?ii nu au contestat încheierea ?i nici nu au depus repetat titlurile executorii la oficiul de executare. Hot?rârile în favoarea reclaman?ilor nu au fost executate pân? la acest moment.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), în urma neexecut?rii hot?rârilor judec?tore?ti în favoarea lor, precum ?i a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) prin lipsa remediilor na?ionale de a ob?ine executarea hot?rârilor.

Curtea a reamintit c?, potrivit art. 35 § 1 CEDO, ea poate s? examineze doar cererile depuse în termen de 6 luni de la data ultimei decizii interne „definitive”. Curtea a observat c? litigiul reclaman?ilor cu compania s-a sfâr?it cu hot?rârile Judec?toriei sectorului Botanica din 16 octombrie 1998, 28 septembrie ?i 8 octombrie 1999. Procedurile de executare ini?iate în urma acestor hot?râri au fost încetate prin încheierea executorului judec?toresc la 28 mai 2001. Este adev?rat c? „o persoan? care a ob?inut un titlu executoriu împotriva statului în rezultatul unui litigiu nu poate fi impus? de a ini?ia proceduri judiciare în vederea execut?rii acestuia” (a se vedea Koltsov v. Russia, nr. 41304/02, § 16, 24 februarie 2005; Petrushko v. Russia, nr. 36494/02, § 18, 24 februarie 2005 ?i Metaxas v. Greece, nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004). Totu?i, deoarece debitor în aceast? cauz? a fost o companie privat?, ?i nu un organ de stat, reclaman?ii au fost obliga?i s? conteste încheierea executorului judec?toresc de încetare a procedurii de executare, ceea ce ei nu au f?cut ?i, astfel, încheierea din 28 mai 2001 a devenit definitiv? (a se vedea Sitkov v. Russia (dec.), nr. 55531/00, 9 noiembrie 2004). Curtea a notat c? aceast? cerere a fost depus? la 28 decembrie 2001, adic? peste mai mult de 6 luni de la momentul când ultima decizie intern? definitiv? a fost adoptat?. Prin urmare, cererea a fost depus? cu dep??irea termenului ?i este respins? ca inadmisibil? în conformitate cu prevederile art. 35 §§ 1 ?i 4 CEDO.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au fost reprezenta?i de c?tre ?tefan URÎTU, pre?edintele organiza?iei ob?te?ti „Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova”.

***

În cauza Salinschi c. Moldovei, reclamantul, Victor SALINSCHI, a cump?rat, la 2 iunie 1999, de la Inspectoratul Fiscal de Stat („IFS”) o cl?dire industrial?, în cadrul unei licita?ii.

Anterior, în ianuarie 1999, aceast? cl?dire a fost sechestrat? de c?tre IFS de la o companie privat? („T.”) în contul datoriilor acesteia c?tre stat. Reclamantul a pl?tit pre?ul cl?dirii în sum? de MDL 212,000 (EUR 17,274 la acea dat?) ?i, la 2 septembrie 1999, a semnat contractul de cump?rare a bunurilor în cadrul licita?iei. Potrivit acestui contract, dreptul de proprietate asupra obiectului vândut urma s? fie transferat cump?r?torului la momentul semn?rii actului de transfer al bunurilor. De asemenea, p?r?ile au semnat un proces-verbal, care prevedea obliga?ia cump?r?torului de a înregistra contractul de vânzare la Biroul de Inventariere Tehnic? (care, ulterior, a devenit Organul Cadastral Teritorial („OCT”)).

Potrivit reclamantului, el ?i reprezentantul IFS s-au prezentat la un notar în vederea autentific?rii contractului. Totu?i, notarul a refuzat s? autentifice contractul pe motiv c? IFS nu a prezentat documentele care s? confirme c? cl?direa a apar?inut lui T. ?i c? IFS a avut dreptul de a o confisca. Cur?ii nu i-au fost prezentate probe care ar confirma aceste declara?ii.

Reclamantul a cerut IFS s? prezinte documentele relevante în vederea autentific?rii contractului. La 15 septembrie 1999, reclamantul ?i reprezentantul IFS au semnat un act de transfer al bunurilor.

Reclamantul a cerut OCT s? înregistreze dreptul s?u asupra cl?dirii în temeiul contractului de vânzare. La 19 ianuarie 2000, OCT a refuzat înregistrarea, deoarece contractul nu era autentificat de c?tre un notar, dup? cum era prev?zut de legisla?ia civil?. La 9 iunie 2000, IFS a expediat repetat în adresa OCT o copie a ordinului de aplicare a sechestrului asupra cl?dirii care apar?inea lui T. la acea dat?. OCT a informat reclamantul c?, la acea dat?, pe numele lui T. nu era înregistrat? nicio proprietate imobiliar?.

La 26 septembrie 2000, IFS a refuzat s? elibereze reclamantului careva documente adi?ionale sau s? participe la autentificarea contractului pe motiv c?, potrivit contractului, Hot?rârii Guvernului nr. 685 din 23 iunie 1997 ?i a Legii nr. 633-XIII din 10 noiembrie 1995, reclamantul a devenit proprietar al cl?dirii la momentul semn?rii actului de transfer al bunurilor, adic? la 15 septembrie 1999.

Reclamantul a ini?iat proceduri judiciare de contencios administrativ împotriva IFS. Printr-o decizie irevocabil? a Cur?ii de Apel a Republicii Moldova din 14 noiembrie 2001, cererea reclamantului a fost respins? ca neîntemeiat?, stabilindu-se c? IFS a ac?ionat potrivit legii ?i a transmis reclamantului dreptul de proprietate asupra cl?dirii în mod potrivit atunci când ei au semnat actul de transfer al bunurilor la 15 septembrie 1999. Instan?ele de judecat? na?ionale au constatat c?, potrivit legii, proprietatea reclamantului putea fi înregistrat? în baza rezultatelor licita?iei ?i a contractului încheiat cu IFS ?i c? nu era necesar de a autentifica contractul la notar. Ele au considerat c? refuzul OCT de a înregistra dreptul reclamantului nu constituia obiect al examin?rii în cadrul acelui litigiu ?i c? el putea fi examinat în cadrul altei proceduri judiciare, pe care reclamantul a refuzat s? o ini?ieze.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii) pe motiv c? instan?ele de judecat? au ajuns la concluzii gre?ite ?i aceasta a dus la violarea dreptului s?u la protec?ia propriet??ii, precum ?i în urma refuzului IFS de a-i elibera anumite documente ?i de a participa la autentificarea contractului la notar. Reclamantul a mai ad?ugat c? 80% din cl?direa cump?rat? de el apar?ineau, de fapt, unui fond de investi?ii (D-H) ?i, deoarece D-H nu avea datorii fa?? de stat, IFS a pus sechestru ?i a vândut o cl?dire f?r? a avea dreptul de a o face.

Guvernul a sus?inut c? reclamantul nu a epuizat c?ile de recurs interne, în pofida explic?rii date de c?tre instan?ele de judecat? na?ionale.

Curtea nu a g?sit nicio prob? care ar fi demonstrat c? IFS a vândut o cl?dire pe care nu avea dreptul s? o vând?. În dosar nu este niciun document care ar proba c? cineva ar fi contestat rezultatele licita?iei din 1999.

Curtea a luat în considera?ie interpretarea instan?elor de judecat? na?ionale, potrivit c?reia regula general? precum c? contractele de vânzare a propriet??ii imobiliare trebuiau s? fie autentificate la notar nu se aplic? propriet??ii imobiliare vândute de c?tre IFS în cadrul unei licita?ii. Potrivit instan?elor de judecat?, refuzul OCT de a înregistra contractul încheiat între reclamant ?i IFS trebuia s? constituie obiectul de examinare în cadrul unei proceduri judiciare distincte. Totu?i, reclamantul a refuzat ini?ierea acestei proceduri, de?i a fost aten?ionat asupra pozi?iei gre?ite a reprezentantului s?u în acest caz.

Curtea nu are motive de a pune la îndoial? aceast? interpretare a legii f?cut? de instan?ele na?ionale, mai ales c? reclamantul nu a prezentat niciun exemplu de jurispruden?? na?ional? contradictorie. Rezult? c? unicul motiv pentru care proprietatea reclamantului nu a fost înregistrat? este omisiunea lui de a contesta în instan?a de judecat? corespunz?toare refuzul OCT de înregistrare a contractului.

În aceste circumstan?e, Curtea a considerat c? reclamantul nu a epuizat c?ile de recurs interne, dup? cum este prev?zut de art. 35 § 1 CEDO ?i cererea trebuie s? fie respins? ca inadmisibil? potrivit art. 35 § 4 CEDO.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre G. Voicu, avocat din D?nceni.

***

În cauza Perelighin ?i al?ii c. Moldovei, reclaman?ii, Dmitrii PERELIGHIN ?i surorile sale Maria LUNEVA ?i Aksenia LOPUHOVA, erau beneficiarii unei hot?râri judec?tore?ti irevocabile din 26 iulie 1999, prin care Judec?toria Anenii Noi a obligat consiliul local s? aloce 2 ha de p?mânt primului reclamant ?i câte 1.5 ha fiec?rei dintre surorile lui, cu titlu de compensa?ii pentru averea confiscat? de c?tre autorit??ile sovietice.

În urma recursului în anulare a adjunctului Procurorului General, la 30 august 2000, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat hot?rârea din 26 iulie 1999 ?i a respins preten?iile reclaman?ilor.

Dup? comunicarea cererii reclaman?ilor de c?tre Curte, Agentul Guvernamental a cerut Procurorului General s? depun? o cerere de revizuire la Curtea Suprem? de Justi?ie privind casarea hot?rârii din 30 august 2000. În urma cererii de revizuire depus? de adjunctul Procurorului General în temeiul art. 449 § 1 (j) CPC, la 12 septembrie 2007, Curtea Suprem? de Justi?ie a constatat c?, în urma cas?rii hot?rârii irevocabile a Judec?toriei Anenii Noi din 26 iulie 1999, a avut loc violarea drepturilor prev?zute de art. 6 § 1 CEDO ?i de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, a confirmat hot?rârea din 26 iulie 1999 ?i a acordat reclaman?ilor MDL 17,205 (EUR 1,052 la acea dat?) cu titlu de daune materiale cauzate de imposibilitatea folosirii p?mântului (MDL 6,805 în beneficiul dlui Perelighin ?i MDL 5,200 în beneficiul surorilor sale), al?i EUR 3,500 cu titlu de daune morale (EUR 1,500 în beneficiul dlui Perelighin ?i EUR 1,000 în beneficiul surorilor sale) ?i EUR 60 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

La 30 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea c?, la 27 iunie 2008, reclaman?ilor le-au fost eliberate titluri de de?in?tori de teren ?i c?, la 6 mai 2008, ei au primit sumele acordate prin hot?rârea din 12 septembrie 2007. Guvernul a sus?inut c? reclaman?ii nu se mai pot pretinde „victime” ale viol?rilor Conven?iei ?i a cerut Cur?ii s? resping? cererea reclaman?ilor ca fiind în mod v?dit nefondat? în conformitate cu prevederile art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

La 29 iulie 2008, reclaman?ii, de asemenea, au informat Curtea c? lor le-au fost eliberate titluri de de?in?tori de teren ?i au cerut Cur?ii s? scoat? cererea lor de pe rol.

Curtea a luat act de faptul c? reclaman?ii au primit o redresare adecvat?, a notat c? ei nu inten?ioneaz? s? men?in? cererea ?i c? ea nu g?se?te niciun motiv care ar justifica continuarea examin?rii cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul s?u.