09 12 2008

La 9 decembrie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârile Unistar Ventures GmbH c. Moldovei (cererea nr. 19245/03), Tudor-Auto S.R.L. (nr. 1), Triplu-Tudor S.R.L. ?i Tudor-Auto S.R.L. (nr. 2) c. Moldovei (cererile nr. 36344/03, 36341/03 ?i 30346/05) ?i Avram c. Moldovei (cererea nr. 2886/05).

*  *  *

În cauza Unistar Ventures GmbH c. Moldovei, reclamantul, Unistar Ventures GmbH („UV”),  este o companie cu sediul în Germania.

La 3 martie 2000, UV a semnat un contract cu Administra?ia de Stat a Avia?iei Civile („ASAC”), în temeiul c?ruia compania aerian? de stat Air Moldova urma s? fie reorganizat? într-o companie aerian? moldo-german? cu r?spundere limitat? cu denumirea Air Moldova S.R.L. („compania”). Guvernul Moldovei, reprezentat de ASAC, urma s? contribuie cu MDL 31,025,504, reprezentând 51% din capitalul statutar, iar UV urma s? contribuie cu USD 2,384,705 dolari SUA, reprezentând 49% din capitalul statutar. Compania nou-creat? a fost declarat? succesor de drept al companiei aeriene de stat Air Moldova.

La 12 iunie 2000 ?i 13 iunie 2001, compania a primit de la UV ?i/sau de la directorul s?u, prin intermediul Dresdner Bank, în trei tran?e, suma de USD 2,384,705.

La o dat? nespecificat?, compania a încheiat un contract cu produc?torul brazilian de aeronave Embraer - Empresa Brasileira de Aeronáutica S.A. - pentru cump?rarea a dou? aeronave Embraer 145. Pre?ul aeronavelor era de aproximativ USD 39 milioane, din care 15% urmau s? fie pl?tite de companie, iar restul urma s? fie finan?at de c?tre Dresdner Bank ?i Banca European? pentru Reconstruc?ie ?i Dezvoltare („BERD”) prin intermediul unui credit acordat pe un termen de zece ani. La o dat? nespecificat?, compania a pl?tit un avans nerambursabil de aproximativ USD 3.7 milioane produc?torului brazilian de aeronave.

Dup? ce Partidul Comuni?tilor din Republica Moldova a câ?tigat alegerile parlamentare, compania a început s? întâmpine presiuni din partea diferitor organe de stat. Astfel, la întrunirea ac?ionarilor din 19 iunie 2002, folosind cele 51% din voturile sale, ASAC, în mod unilateral, a eliberat din func?ie directorul companiei Air Moldova.

La 26 iunie 2002, UV a intentat o ac?iune civil? împotriva ASAC, sus?inând c? schimbarea directorului a fost contrar? statutului companiei.

La 10 iulie 2002, ASAC a intentat ac?iunea proprie împotriva lui UV, solicitând declararea nul? a contractului din 3 martie 2000, prin care a fost creat? compania.

Judec?toria Economic? a Republicii Moldova a conexat cele dou? ac?iuni ?i, la 6 august 2002, a hot?rât în favoarea lui ASAC, ordonând rezilierea contractului prin care a fost creat? compania. În dispozitivul hot?rârii, Judec?toria Economic? a indicat urm?toarele:

„Readucerea p?r?ilor la situa?ia ini?ial? se va efectua dup? o verificare de audit contabil? ?i stabilirea cuantumului investi?iilor efectuate. Alineatul dat al hot?rârii judec?tore?ti se va executa de c?tre Guvernul RM, Ministerul Finan?elor, Administra?ia de Stat a Avia?iei Civile, cu participarea ÎCS „Unistar Ventures GmbH.”

Recursul lui UV a fost respins de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie la 18 septembrie 2002. Hot?rârea Judec?toriei Economice din 6 august 2002 a devenit irevocabil? ?i, la scurt timp dup? aceasta, compania a fost reorganizat? ?i înregistrat? din nou ca companie aerian? de stat, cu denumirea Air Moldova.

UV a solicitat de la Judec?toria Economic? eliberarea titlului executoriu în baza hot?rârii din 6 august 2002. La 21 noiembrie 2002, Judec?toria Economic? a r?spuns c? niciun titlu de executare nu poate fi eliberat, deoarece executarea urma a fi efectuat? doar în baza hot?rârii din 6 august 2002.

În 2002, UV s-a adresat c?tre ASAC ?i Compania de Stat Air Moldova, Guvernului Republicii Moldova ?i Ministerului Finan?elor, solicitându-le s? se conformeze hot?rârii judec?tore?ti din 6 august 2002 ?i s? readuc? p?r?ile la situa?ia în care s-au aflat înainte de încheierea contractului de asociere. Ministerul Finan?elor a r?spuns la scrisoarea lui UV, indicând c?, deoarece el nu era beneficiarul investi?iei, el nu putea s? pl?teasc?.

La 18 mai 2004, Curtea de Apel Economic? a sus?inut c?, în ceea ce prive?te restituirea investi?iilor f?cute de UV, dispozitivul hot?rârii din 6 august 2002 era suficient de clar ?i c?, deoarece instan?ei de judecat? nu i-au fost prezentate [în cadrul procedurilor] probele care ar stabili cuantumul exact al investi?iilor, o verificare de audit a fost dispus? pentru ca cuantumul lor s? poat? fi stabilit ?i pl?tit înapoi lui UV.

La 28 decembrie 2005, ASAC a depus o cerere la Curtea de Apel Economic?, solicitând modificarea textului hot?rârii din 6 august 2002, sus?inând c? dispozitivul hot?rârii difer? de cel pronun?at oral la 6 august 2002. La 30 decembrie 2005, Curtea de Apel Economic? a admis cererea ASAC ?i a modificat dispozitivul hot?rârii, dup? cum a sugerat ASAC, excluzând cuvintele „audit” ?i „cu participarea lui”.

La 6 aprilie 2006, Centrul Na?ional de Expertize Judiciare a întocmit un raport „tehnic-?tiin?ific”. Concluzia raportului a fost inter alia c? UV a investit USD 2,384,705 în compania Air Moldova, dar, deoarece ace?ti bani au fost pl?ti?i ca avans produc?torului brazilian de aeronave, ei ar putea fi rambursa?i lui UV doar dup? ce Air Moldova îi va recupera sau când aeronavele Embraer vor fi livrate c?tre Air Moldova. Mai mult, raportul constata c? banii investi?i de UV nu au fost folosi?i de c?tre Air Moldova în activitatea sa comercial? ?i c?, prin urmare, UV nu putea pretinde la nicio parte din profitul realizat în perioada anilor 2000-2002 ?i nu putea fi responsabil? de pierderile suportate.

În aprilie 2007, dup? ce cererea reclamantului a fost declarat? admisibil? de c?tre Curte, reclamantul ?i Guvernul au hot?rât s? angajeze o companie de audit str?in? în vederea determin?rii sumei datorate companiei reclamante. La 21 septembrie 2007, Guvernul ?i compania reclamant? au încheiat un contract cu compania Deloitte & Touche. La 23 aprilie 2008, Deloitte & Touche a emis un raport potrivit c?ruia investi?iile companiei reclamante constituiau USD 2,384,705 ?i partea de profit a companiei reclamante la data de 25 septembrie 2002 constituia MDL 13,055,376 (EUR 984,108).

Reclamantul nu a fost desp?gubit nici pân? în prezent.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins c?, prin neexecutarea hot?rârii judec?tore?ti definitive din 6 august 2002, a fost înc?lcat dreptul s?u la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 CEDO ?i dreptul de a beneficia de bunurile sale, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Curtea a observat c? neexecutarea hot?rârii judec?tore?ti din 6 august 2002 s-a datorat, într-o mare m?sur?, faptului c? Judec?toria Economic? nu a indicat în hot?rârea sa suma de bani care urma a fi pl?tit? companiei reclamante, în pofida prevederilor art. 198 Cod civil. Curtea a men?ionat c? suma investi?iei ini?iale ?i suma profitului companiei puteau fi u?or calculate ?i precizate.

Hot?rârea Judec?toriei Economice a fost redactat? în a?a un mod încât executarea s? depind? în întregime de dorin?a unei p?r?i la proceduri, ?i anume a Guvernului. Guvernul nu putea fi obligat în niciun mod de c?tre reclamant s? execute hot?rârea din 6 august 2002 prin simplul fapt c? Judec?toria Economic? a refuzat s? elibereze titlul executoriu f?r? a oferi motivele legale ale refuzului s?u. Prin urmare, unicul mod de executare a hot?rârii era executarea voluntar? a acesteia de c?tre Guvern.

Guvernul a decis s? execute hot?rârea ?i s? dispun? un control de audit doar dup? ce cererea reclamantului i-a fost comunicat? de c?tre Curte. Totu?i, doar dup? ce cererea a fost declarat? admisibil?, în februarie 2007, Guvernul a început s? întreprind? ac?iuni mai serioase în vederea execut?rii hot?rârii din 6 august 2002 ?i a ajuns la un acord cu reclamantul de a angaja compania de audit Deloitte & Touche.

Curtea a men?ionat c? circumstan?ele cauzei indic? f?r? echivoc c? ini?iativa de executare a procedurii stabilite în hot?rârea din 6 august era în sarcina Guvernului, iar Guvernul a omis s? o execute. Prin urmare, ingerin?a în drepturile reclamantului la protec?ia propriet??ii sale a fost dispropor?ionat? ?i a avut loc violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Având în vedere constatarea sa privind violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, Curtea nu a considerat necesar de a examina separat preten?ia reclamantului în temeiul art. 6 § 1 CEDO.

Curtea a acordat reclamantului:

• EUR 6,700,000 cu titlu de prejudiciu material;
• EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i
• EUR 9,855 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de c?tre dl Vitalie NAGACEVSCHI ?i Andrei NÄ‚STASE, avoca?i din Chi?in?u.

*  *  *

În cauza Tudor-Auto S.R.L. (nr. 1), Triplu-Tudor S.R.L. ?i Tudor-Auto S.R.L. (nr. 2) c. Moldovei, reclaman?ii, Triplu-Tudor S.R.L. ?i Tudor-Auto S.R.L., sunt 2 companii de asigurare din Republica Moldova.

La 10 iunie 1997, Guvernul a adoptat hot?rârea nr. 533, potrivit c?reia companiile de asigurare urmau s? se conformeze unor formalit??i ?i s? ob?in? noi certificate de înregistrare înainte de 1 august 1997. La 31 iulie 1997, companiile reclamante au depus cereri la Serviciul de Stat pentru supravegherea asigur?rilor pe lâng? Ministerul Finan?elor („Serviciul”), împreun? cu documente ce probau cre?terea capitalului statutar, solicitând eliberarea noilor certificate pentru activitatea de asigurare. În urma refuzului Serviciului de a elibera noile certificate, companiile reclamante au ini?iat proceduri judiciare.

La 31 martie 1998, Judec?toria Economic? a admis preten?iile reclaman?ilor ?i a obligat Serviciul s? le elibereze noile certificate. La 15 aprilie 1998, companiilor reclamante le-au fost eliberate titluri executorii în care era indicat c? acestea urmau a fi executate imediat. Cererea de apel a Serviciului a fost respins? de c?tre Curtea de Apel Economic? la 24 iunie 1998.

La 24 ianuarie 2001, Serviciul a eliberat reclaman?ilor certificate noi, îns? acestea nu au fost semnate de c?tre ministrul Finan?elor ?i, din acest motiv, ele nu aveau putere juridic?.

Hot?rârile din 31 martie 1998 nu au fost executate pân? în prezent.

Concomitent cu aceste proceduri, în aprilie 2000, o persoan?, T.P., care pretindea a fi de?in?tor a 50% de ac?iuni ale companiei reclamante, a depus o cerere de participare în calitate de intervenient la procedurile care s-au finalizat cu hot?rârea definitiv? din 31 martie 1998. Printr-o hot?râre definitiv? din 20 septembrie 2000, Curtea de Apel Economic? a respins preten?iile lui T.P. ca nefondate.

La 6 octombrie 2003, T.P. a depus la Curtea de Apel Economic? o cerere de revizuire a hot?rârii judec?tore?ti din 31 martie 1998. Preten?iile sale au fost respinse la 8 decembrie 2004. La 31 martie 2005, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul lui T.P. ?i a dispus reexaminarea cauzei. Rezultatul redeschiderii procedurilor nu este cunoscut.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO în urma neexecut?rii hot?rârii judec?tore?ti din 31 martie 1998, precum ?i violarea art. 13 CEDO prin lipsa recursurilor efective privind neexecutarea hot?rârilor judec?tore?ti definitive. De asemenea, Tudor-Auto S.R.L. s-a plâns, în temeiul art. 6 § 1 CEDO, de casarea abuziv?, la 31 martie 2005, a hot?rârii din 31 martie 1998.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO în privin?a lui Triplu-Tudor S.R.L. în ceea ce prive?te neexecutarea hot?rârii judec?tore?ti definitive din 31 martie 1998.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO în privin?a lui Tudor-Auto S.R.L. în ceea ce prive?te neexecutarea hot?rârii judec?tore?ti definitive din 31 martie 1998, precum ?i privind casarea ulterioar? a acestei hot?râri la 31 martie 2005.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea a notat c? imposibilitatea companiilor reclamante de a avea certificate de înregistrare a constituit o ingerin?? în dreptul lor la protec?ia propriet??ii, iar aceast? ingerin?? a înc?lcat balan?a echitabil? între interesele companiilor reclamante ?i alte interese implicate.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO combinat cu art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c?, în ceea ce prive?te art. 426 al fostului CPC, „chiar dac? presupunem c? reclamantul ar fi depus recurs împotriva actelor executorului judec?toresc ?i ar fi ob?inut o hot?râre care s? confirme c? neexecutarea a fost ilegal? conform dreptului na?ional, o astfel de ac?iune nu ar fi ob?inut nimic nou, singura consecin?? fiind eliberarea unui alt titlu executoriu care ar permite executorului judec?toresc s? continue executarea hot?rârii” (a se vedea Popov v. Moldova (nr. 1), cererea nr. 74153/01, § 32, 18 ianuarie 2005). Pentru acelea?i motive, Curtea a considerat c? art. 20 din Constitu?ia Republicii Moldova, care prevede un drept general de acces la justi?ie, nu ofer? reclaman?ilor un recurs efectiv.

În ceea ce prive?te satisfac?ia echitabil?, companiile reclamante Tudor-Auto S.R.L. ?i Triplu-Tudor S.R.L. au solicitat MDL 119,840,000 (EUR 7,531,186) ?i, respectiv, MDL 291,039,000 (EUR 18,289,961) cu titlu de prejudicii materiale suferite în urma neexecut?rii hot?rârilor judec?tore?ti în favoarea lor. Curtea a considerat c? aceast? chestiune nu este gata pentru a fi decis? ?i a rezervat-o pentru o hot?râre separat?.

Reclaman?ii au fost reprezenta?i în fa?a Cur?ii de c?tre dl Vitalie NAGACEVSCHI, avocat din Chi?in?u.

*  *  *

În cauza Avram c. Moldovei, reclamanta, Natalia AVRAM, în 1996, a primit de la autorit??ile locale din satul Alexandreni un lot de p?mânt pe care ea îl folose?te pân? în prezent.

Deoarece ei nu i s-a eliberat un titlu de autentificare a dreptului de de?in?tor al lotului de teren, în decembrie 2003, ea s-a adresat autorit??ilor cu o cerere în acest sens. În februarie 2004, cererea sa a fost respins?. Ulterior, reclamanta a ini?iat proceduri judiciare. La 9 iunie 2004, Judec?toria Sîngerei a admis preten?iile reclamantei ?i a dispus ca autorit??ile locale sa elibereze reclamantei titlul de autentificare a dreptului de?in?torului de teren. Hot?rârea nu a fost contestat? ?i a devenit irevocabil?. Reclamanta a ob?inut titlul executoriu ?i, la 19 iulie 2004, l-a depus la Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare („DEDJ”).

La 27 iulie 2004, autorit??ile locale ?i-au anulat propria decizie din 20 februarie 2004, îns? reclamanta nu a fost informat? despre aceasta. Reclamanta a ob?inut înregistrarea titlului s?u de de?in?tor de terenuri la 30 mai 2006.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO în urma neexecut?rii hot?rârii judec?tore?ti din 9 iunie 2004.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a considerat c? decizia din 27 iulie 2004 a constituit o conformare formal? cu hot?rârea din 9 iunie 2004. Curtea a notat c? reclamanta nu a fost informat? în modul potrivit despre decizia din 27 iulie 2004. Curtea a considerat c? hot?rârea din 9 iunie 2004 nu a fost executat? pe deplin timp de aproximativ 18 luni. Ea a concluzionat c? nu au existat motive rezonabile pentru termenul de informare a reclamantei despre decizia din 27 iulie 2004 ?i c? unica cauz? a acestei întârzieri o constituie omisiunile diferitor organe de stat de a-?i executa obliga?iile în modul potrivit.

Reclamanta a prezentat cererea sa cu privire la satisfac?ia echitabil? în afara termenului stabilit de Curte. Din acest motiv, ?i având în vedere faptul c? reclamanta s-a folosit de teren în aceast? perioad?, Curtea nu a acordat nicio sum? cu titlu de satisfac?ie echitabil?.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a fost reprezentat? de c?tre N. Malanciuc, avocat din Sîngerei.