16 07 2009

La 16 iulie 2009, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârea Baroul Partner-A c. Moldovei (cererea nr. 39815/07).

*  *  *

În aceast? cauz?, compania reclamant?, Baroul Partner-A, a participat în 2000 la licita?ia de privatizare a 199,975 de ac?iuni emise de Cariera de pietri? ?i granit de la Soroca („cariera”) care apar?ineau statului (65.86%) ?i a fost desemnat c??tig?zot al licita?iei. El a pl?tit pentru ac?iuni MDL 2,498,437.5.

În 2003, Curtea de Conturi a efectuat un control al privatiz?rii carierei. În hot?rârea acesteia din 3 ianuarie 2004 Curtea de Conturi a constatat c? cariera a primit de la o companie de stat ter?? 27 de vagoane f?r? acte ?i f?r? a fi incluse în documentele contabile. În 2004, Departamentul privatiz?rii a ini?iat o ac?iune civil? privind îmbog??irea f?r? just? cauz?. Prin decizia Cur?ii Supreme e Justi?ie din 11 noiembrie 2004, cariera a fost obligat? s? pl?teasc? statului MDL 972,000, reprezentând costul celor 27 vagoane. Aceast? hot?râre a fost executat? în anul 2005.

În iulie 2006, CCCEC a ini?iat proceduri penale pe faptul privatiz?rii carierei. Activitatea carierei a fost blocat? ca urmare a sechest?rii documentelor contabile, a refuzului de a-i prelungi licen?a ?i a altor ac?iuni întreprinse împotriva carierei de c?tre stat. Se pare c? dosarul înc? nu a fost transmis în instan?a de judecat?.

La 15 decembrie 2006, Procuratura General? a ini?iat proceduri judiciare împotriva Departamentului de Privatizare ?i a companiei reclamante, solicitând anularea contractului de vânzare a ac?iunilor care apar?ineau statului, pe motiv c? vagoanele nu a fost incluse în patrimoniul privatizat, fiind diminuat astfel costul fiec?rei ac?iuni de la 13.88 la 12.5 lei. În ac?iunea sa procurorul nu a f?cut referire la hot?rârea din 11 noiembrie 2004. În sus?inerile orale procurorul a sus?inut c? ac?iunea nu este prescris?, deoarece prescrip?ia nu se extinde asupra ac?iunilor intentate de procuror. La 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Economic? a admis ac?iunea Procuraturii Generale ?i a anulat vânzarea ac?iunilor statului. Instan?a a respins obiec?ia privind tardivitatea ac?iunii, constatând totu?i c? prescrip?ia extinctiv? este aplicabil? ac?iunilor intentate de procuror, deoarece în aceast? cauz? termenul a început s? curg? din ziua hot?rârii Cur?ii de Conturi (3 ianuarie 2004). Cererea de recurs a companiei reclamante a fost respins? ca nefondat? de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie la 12 iulie 2007.

În cadrul procedurii de executare Guvernul a constatat c?, în pofida solu?iei judec?tore?ti favorabile, el nu a redobândit controlul asupra carierei, deoarece în 2002 cariera a mai emis 349,738 ac?iuni, m?rind astfel capitalul social din contul echipamentului livrat carierei. Aceast? emisie a fost înregistrat? la CNVM la 20 mai 2002. Ca urmare a acestei emisii, ac?iunile ob?inute de Guvern în urma procedurilor care au culminat cu decizia din 12 iulie 2007 reprezentau doar 30.59% din totalul ac?iunilor.

La 21 august 2007, Procuratura General?, în numele Guvernului, a solicitat Cur?ii de Apel Economice s? emit? o hot?râre suplimentar? prin care s? anuleze ?i emisia din anul 2002. În sus?inerea pozi?iei sale, procuratura a sus?inut c? prin decizia din 12 iulie 2007 s-a avut în vedere repunerea p?r?ilor în situa?ia existent? pân? în februarie 2000, când statul de?inea 65.86% din ac?iunile carierei. Reclamantul a obiectat împotriva acestei cereri, sus?inând c? aceast? chestiune nu a constituit obiectul procedurii ini?iale. În orice caz, cerin?a era prescris? deoarece emisia a fost înregistrat? în anul 2002 iar preten?ia a fost formulat? în anul 2007.

La 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Economic? a admis cererea procuraturii ?i a emis o hot?râre suplimentar? prin care a anulat emisia din 2002. Instan?a a conchis c? cerin?a de anulare a emisiei reie?ea implicit din cerin?a ini?ial? de repunere a statul în situa?ia în care el de?inea 65.86% din ac?iunile carierei. Instan?a nu s-a expus asupra obiec?iei privind tardivitatea cerin?ei. La 18 octombrie 2008, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului pe motiv c? solu?ia primei instan?e este corect?, deoarece vânzarea din anul 2000 a fost declarat? nul?.

La 24 decembrie 2007, reclamantul a solicitat Cur?ii de Apel Economice s? explice cu urmeaz? a fi executate prevederile hot?rârii din 6 septembrie 2007 privind repunerea p?r?ilor în situa?ia ini?ial? în ceea ce prive?te anularea emisiei din 2002. La 3 martie 2008, Curtea de Apel Economic? a emis o hot?râre prin care a explicat c? Guvernul trebuie s? pl?teasc? reclamantului MDL 3,147,642, reprezentând valoarea ac?iunilor emise în anul 2002. La 3 aprilie 2008, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul Guvernului, a casat hot?rârea din 3 martie 2008 ?i a trimis cererea la rejudecare. La 7 iulie 2008, Curtea de Apel Economic? a rejudecat cererea ?i dispus restituirea c?tre reclamant a echipamentului de extragere livrat ?i nu a costului acestuia din anul 2002. Recursul reclamantului, prin care acesta pretindea c? solu?ia dat? contravine legii, a fost respins de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie la 4 septembrie 2008. Deoarece echipamentul era folosit, el nu putea fi de vreun folos pentru reclamant ?i nu a fost ridicat de la carier?.

Cererea a fost depus? la Curte la 30 august 2007. În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv c? ac?iunea Procuraturii Generale a fost admis? cu înc?lcarea termenului general de prescrip?ie, precum ?i violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii).

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c? la îndeplinirea ac?iunilor procedurale, respectarea cerin?elor cu privire la admisibilitate constituie un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Rolul jucat de termenele de prescrip?ie este de o importan?? major? atunci când este interpretat în lumina Preambulului Conven?iei, care, în partea sa relevant?, declar? preeminen?a dreptului o parte a mo?tenirii comune a Statelor Contractante. Curtea a mai notat c?, în aceast? cauz?, a?a cum a fost interpretat de instan?ele judec?tore?ti na?ionale, termenul de prescrip?ie a început s? curg? din ziua în care Guvernul a aflat sau trebuia s? afle c? dreptul s?u a fost înc?lcat. Aceast? interpretare pare s? se bazeze pe art. 79 Cod civil.

Instan?ele judec?tore?ti na?ionale au calculat termenul de prescri?ie de la 3 ianuarie 2004, când Curtea de Conturi a emis hot?rârea sa. Reclamantul a sus?inut c? nimic nu a împiedicat Guvernul pân? la acea dat? s? stabileasc? c? vagoanele nu figurau în documentele contabile, îns? instan?ele judec?tore?ti na?ionale au respins acest argument f?r? a aduce vreun motiv. Curtea nu a fost convins? c? Guvernul, care era proprietarul pachetului majoritar de ac?iuni ale carierei pân? în 2000, nu cuno?tea despre problema vagoanelor înainte ?i dup? vânzarea ac?iunilor c?tre reclamant. Întradev?r, este de neimaginat ca Guvernul s? nu fi avut acces la toate documentele contabile ale carierei înainte ?i dup? 2000. Chiar presupunând c? Curtea de Conturi era unica autoritate de stat competent? s? examineze documentele contabile, fapt care nu a fost demonstrat în aceast? cauz?, Guvernul nu a sus?inut c? existau piedici ca instan?ele judec?tore?ti s? calculeze termenul de trei ani de la vînzarea ac?iunilor carierei.      

În asemenea circumstan?e, Curtea a conchis c? interpretarea dat? de instan?ele judec?tore?ti na?ionale prevederilor privind prescrip?ia extinctiv? au avut un efect incompatibil cu principiul securit??ii raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 al Conven?iei. Сu adev?rat, interpretarea dat? de instan?ele judec?tore?ti na?ionale a avut ca efect persiunea Guvernului, reprezentat de procuratur?, de a intenta ac?iuni judiciare f?r? a ?ine cont de termenului general de prescrip?ie.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea a men?ionat c?, atunci când utilitatea public? este în joc, autorit??ile publice trebuie s? ac?ioneze la timpul potrivit, într-un mod corespunz?tor ?i cu maxim? consecven?? (Beyeler v. Italy [GC], nr. 33202/96, § 120, ECHR 2000‑I)). Ea a considerat necesar s? noteze c? autorit??ile de stat au stabilit regulile licita?iei iar reclamantul a oferit cel mai bun pre? pentru ac?iuni. Dup? cum reiese clar din documentele contabile, omisiunea de a reflecta vagoanele în documentele contabile se tr?gea înc? din anul 1996, iar privatizarea a avut loc f?r? men?ionarea vagoanelor în documentele contabile. Prin ac?iunea privind îmbog??irea f?r? just? cauz? a fost încasat? suplimentar suma de MDL 972,000, confirmând astfel c? reclamantul nu era responsabil de pretinsa reducere, în timpul procesului de privatizare, a pre?ului ac?iunilor.

Doi ani mai târziu ?i ?ase ani dup? privatizare, Guvernul ?i-a rev?zut decizia de a privatiza cariera, tot pe motivul c? vagoanele nu au fost incluse în valoarea ac?iunilor, f?r? a prezenta vreo prob? c? reducerea pre?ului ac?iunilor putea fi imputat reclamantului. De?i autorit??ile trebuia s? fi cunoscut temeiurile pentru declararea nulit??ii de la bun început, nu a fost adus? vreo explica?ie întârzierii de 6 ani la intentarea ac?iunii de declarare a nulit??ii vânz?rii ac?iunilor. 

În pofida rezultatului procedurilor privind îmbog??irea f?r? just? cauz?, Guvernul a solicitat cu succes anularea emisiei de ac?iuni din 2002. Instan?ele judec?tore?ti au respins preten?iile reclamantului privind plata valorii ac?iunilor anulate ?i au dispus restituire c?tre reclamant a echipamentului, care nu era de vreo folosin?? pentru acesta ?i care a fost abandonat de c?tre reclamant în carier?. 

Curtea a men?ionat c? nu constat? vreun element de rea-credin?? în comportamentul companiei reclamante pe durata privatiz?rii ?i ulterior. Ea noteaz? c? diferan?a de pre? a fost compensat? Guvernului în 2004 ?i c? nu a primit vreo explica?ie de ce, doi ani mai târziu, Guvernul, care pretindea c? este de bun? credin??, a decis s?-l exproprieze pe reclamant. Din contra, Curtea vede suficiente temeiuri pentru a crede c? Guvernul este cel care a ac?ionat cu rea credin?? ?i a urm?rit scopul de expropriere a reclamantului într-un mod care este greu de reconciliat cu principiul respect?rii suprema?iei legii într-o societate democratic?. Mai mult, Curtea este frapat? de conduita autorit??ilor na?ionale în aceast? cauz? ?i consider? c? acestea au fost departe în a se conforma cu principiile stabilite în hot?rârea Beyeler. 

În continuare, Curtea a notat c? ea a constatat violarea art. 6 CEDO, în urma admiterii ac?iunii Procuraturii Generale, dup? expirarea termenului de prescrip?ie ?i în absen?a oric?ror motive conving?toare, ceea ce constituie în sine un temei separat pentru constatarea înc?lc?rii dreptului la proprietatea privat? a companiei. Astfel, Curtea a considerat c? admiterea ac?iunii Procuraturii Generale constituie o ingerin?? nejustificat? în dreptul de proprietate al reclamantului, deoarece nu a fost respectat? o balan?? echitabil?, iar reclamantul continu? s? suporte o povar? individual? excesiv?. Curtea a mai notat c?, ca ?i în cauza Dacia c. Moldovei, instan?ele de judecat? nu adus vreo justificare pentru aceast? ingerin??.

Compania reclamant? a solicitat cu titlu de prejudiciu material - EUR 4,952,382.49 plus EUR 43.24 pentru fiecare zi pân? la executarea final? a hot?rârii; cu titlu de prejudiciu moral – EUR 50,000, iar cu titlu de costuri ?i cheltuieli – EUR 8,940. Curtea nu s-a expus asupra satisfac?iei echitabile, rezervând aceast? chestiune pentru o hot?râre separat?. Guvernul Moldovei ?i compania reclamant? au fost chema?i s? prezinte Cur?ii observa?iile scrise privind satisfac?ia echitabil? în temen de trei luni sau, eventual, s? încheie un acord de reglementare amiabil?.

*  *  *

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre dl Vitalie NAGACEVSCHI ?i dl Victor CONSTANTINOV, avoca?i din Chi?in?u.