27 10 2009

La 27 octombrie 2009, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârea Matei ?i Tutunaru c. Moldovei (cererea nr. 19246/03).

*  *  *

În aceast? cauz?, reclaman?ii, Constantin MATEI ?i Elena TUTUNARU, împreun? cu alte câteva persoane, au creat în 1987 o asocia?ie de afaceri („asocia?ia”), pe care au transformat-o în 1992 într-un SRL, p?strându-i denumirea de „Victoria”. Pân? la crearea SRL-ului, celelalte persoane s-au retras din asocia?ie, fondatori ai SRL-ului r?mânând reclaman?ii.

În urma unor proceduri judiciare ini?iate de câ?iva fo?ti angaja?i ai asocia?iei, care pretindeau c? au fost membri ai asocia?iei ?i cereau anularea transform?rii în SRL, la 10 septembrie 1998, Curtea de Apel a Republicii Moldova a pronun?at o hot?râre definitiv? în acest caz, prin care a respins cererile fo?tilor angaja?i.

În urma recursului în anulare al Procurorului General, la 26 ianuarie 2000, Curtea Suprem? de Justi?ie („CSJ”) a anulat hot?rârea din 10 septembrie 1998 ?i a dispus rejudecarea cauzei. Procedurile s-au finisat cu decizia Cur?ii de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2002, prin care a fost men?inut? hot?rârea Judec?toriei Buiucani din 27 noiembrie 2001, prin care transformarea asocia?iei în SRL a fost recunoscut? nul?, fo?tii angaja?i au fost recunoscu?i membri ai asocia?iei ?i a fost dispus? partajarea bunurilor asocia?iei „Victoria”, situat? la adresa str. Decebal 99, men?ionându-se c? cl?direa market-ului Victoria trebuie s? r?mân? în proprietatea reclaman?ilor.

La 21 februarie 2003, executorul judec?toresc a primit titlul executor pentru hot?rârea din 27 noiembrie 2001 ?i a informat p?r?ile c? împ?r?irea bunurilor va avea loc la 26 februarie 2003. În urma unor dispute referitor la împ?r?irea bunurilor, la 18 noiembrie 2003, reclaman?ii s-au adresat la Judec?toria Buiucani pentru a fi explicat detaliat, cu referin?? la planul cl?dirii, care parte a cl?dirii trebuie s? le fie atribuit?. La 31 mai 2004, Judec?toria Buiucani a decis c? hot?rârea din 27 noiembrie 2001 urmeaz? a fi executat? dup? cum a fost formulat în hot?râre, „potrivit documentelor ?i a descrierii propriet??ii relevante dup? cum a fost înregistrat? la autorit??ile relevante”. Aceast? hot?râre a fost men?inut? prin decizia Cur?ii de Apel Chi?in?u din 18 noiembrie 2004.

La 3 august 2004, reclaman?ii au solicitat Organului Cadastral Teritorial („OCT”) înregistrarea dreptului lor de proprietate asupra cl?dirii Victoria situate în str. Decebal 99, în baza hot?rârilor din 27 noiembrie 2001 ?i a celei din 31 mai 2004. La aceea?i dat?, OCT a refuzat înregistrarea, pe motiv c? nu exista descrierea exact? a m?rimii ?i a adresei camerelor care urmau a fi înregistrate, deoarece mai multe cl?diri erau situate la adresa str. Decebal 99. Reclaman?ii au contestat decizia OCT din 3 august 2004.

La 22 decembrie 2005, Curtea de Apel Chi?in?u a ordonat efectuarea unei expertize pentru a se determina dac? au fost efectuate careva înregistr?ri ale Victoriei ?i, dac? da, în numele cui. La 21 aprilie 2008, Centrul Na?ional de Expertize Judiciare a prezentat decizia sa, potrivit c?reia era imposibil de r?spuns la întrebarea instan?ei, deoarece Victoria nu fusese înregistrat? în vreun registru, nici în numele reclaman?ilor, nici în numele altor persoane.

La 13 iunie 2008, Curtea de Apel Chi?in?u a anulat decizia OCT din 3 august ?i a dispus înregistrarea market-ului Victoria pe numele reclaman?ilor. La 26 noiembrie 2008, CSJ a casat aceast? decizie ?i a constatat c? drepturile unei persoane, S., la aceast? cl?dire au fost înregistrate în registrul bunurilor imobile.

La 18 iulie 2005, N. Mardari a devenit reprezentanta reclaman?ilor în fa?a Cur?ii ?i, în aceea?i zi, ea a încercat s? ob?in? dosarul, dar nu l-a g?sit la Judec?toria Buiucani. Avocata a avut acces la dosar la 19 octombrie 2005.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durat? excesiv? a procedurilor judiciare ?i în urma cas?rii unei hot?râri judec?tore?ti definitive, violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire ?i asociere), pe motiv c? au fost for?a?i s? se asocieze cu persoane cu care ei nu doreau s? se asocieze, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (respectarea propriet??ii), deoarece în urma hot?rârilor judec?tore?ti ei au fost lipsi?i de proprietatea lor, precum ?i violarea art. 1 CEDO (obliga?ia de a respecta drepturile omului) ?i a art. 34 CEDO (cereri individuale), pe motiv c? avocatul reclaman?ilor nu a putut avea acces la dosar timp de 3 luni.

Curtea a examinat preten?ia reclaman?ilor, în temeiul art. 6 CEDO, privind casarea hot?rârii judec?tore?ti definitive, care a avut loc la 26 ianuarie 2000, ?i a respins-o ca tardiv? ?i inadmisibil? potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO, deoarece cererea la Curte a fost depus? la 7 martie 2003 ?i termenul de 6 luni expirase deja pân? la acea dat?.

Curtea a examinat preten?ia reclaman?ilor, în temeiul art. 11 CEDO, precum c? ei au fost for?a?i s? devin? coproprietari ai companiei cu persoane cu care ei nu doreau s? se asocieze. Curtea a respins aceast? preten?ie ca neîntemeiat? ?i inadmisibil? potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO, deoarece instan?ele na?ionale nu au dispus ca reclaman?ii s? fie parteneri cu fo?tii angaja?i, dar au indicat partajarea bunurilor companiei, în orice caz, reclaman?ii puteau s? p?r?seasc? compania oricând.

Curtea a examinat preten?ia reclaman?ilor, în temeiul art. 1 CEDO ?i a art. 34 CEDO, pe motiv c? avocatul reclaman?ilor nu a putut avea acces la dosar timp de 3 luni. Curtea a notat c? cererea avocatului de a avea acces la dosar era datat? din 18 iulie 2005. De?i procedurile judiciare au finisat la 12 septembrie 2002, procedurile de executate a hot?rârii erau în proces de desf??urare. Mai mult, dou? hot?râri judec?tore?ti au fost adoptat chiar înainte ?i dup? cererea de acces la dosar, ceea ce indic? clar c? dosarul era folosit activ de c?tre diferite instan?e de judecat? în acea perioad?. Este p?cat c? sistemele de înregistrare a dosarelor în diferite instan?e judec?tore?ti este atât de confuz, încât angaja?ii nu au putut determina repede locul afl?rii dosarului. Totu?i, Curtea a notat c? reclaman?ii au participat la o ?edin?a din 21 septembrie 2005 la CSJ unde a fost examinat dosarul ?i, prin urmare, la acea dat?, ei cuno?teau despre locul afl?rii dosarului, iar Curtea nu dispune de informa?ii care s? confirme c? reclaman?ii au cerut acces la dosar la CSL la acea dat?. Prin urmare, Curtea nu a fost convins? c? statul a ac?ionat într-un mod incompatibil cu obliga?iile lor potrivit art. 34 CEDO ?i a respins aceste preten?ii ca neîntemeiate ?i inadmisibile potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

În ceea ce prive?te preten?ia reclaman?ilor prin prisma art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, Curtea a notat c?, dac? titlul de proprietar al lui S., în privin?a cl?dirii disputate, e valid, atunci reclaman?ii nu pot s? se plâng? de violarea drepturilor lor de proprietate. Curtea a notat c?, în absen?a detaliilor privind circumstan?ele în care S. a devenit proprietar, ea nu va determina cine este adev?ratul proprietar al acestei cl?diri, deoarece aceasta ?ine de competen?a instan?elor na?ionale. Reclaman?ii nu au prezentat dovezi c? ei au contestat titlul de proprietar al lui S. Prin urmare, preten?ia reclaman?ilor în baza art. 1 al Protocolului nr. 1 este prematur? ?i trebuie s? fie respins? potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO pentru neepuizarea c?ilor de recurs interne.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO în ceea ce prive?te durata excesiv? a procedurilor.

Curtea a notat c? durata procedurilor este examinat? prin prisma urm?toarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului ?i al autorit??ilor ?i ce era important pentru reclamant. Curtea a notat c? perioada total? a procedurilor a fost calculat? din 12 septembrie 1997 ?i constituie aproximativ 10 ani ?i 8 luni.

În ceea ce prive?te complexitatea cauzei, Curtea a men?ionat c? instan?ele na?ionale au considerat potrivit de a ordona câteva expertize pentru a determina cui apar?inea partea disputat? din cl?dire. Primul expert a avut nevoie de un an ?i jum?tate pentru a ajunge la concluzia c? era imposibil de a întocmi un asemenea raport, iar dup? ce instan?a a ordonat a doua expertiz?, expertul a avut nevoie de 10 luni pentru a da acela?i r?spuns. În aceast? situa?ie, Curtea a notat c? principalul responsabil de asemenea termene pentru a?teptarea expertizei este statul.

Referitor la comportamentul reclaman?ilor, Curtea a notat c? reclaman?ii au cerut de 3 ori amânarea ?edin?elor de judecat?, pe motiv de boal?, confirmate prin certificate medicale, iar aceste amân?ri au fost prea pu?ine pentru a explica întreaga durat? a procedurilor. Curtea a mai indicat c? refuzul reclaman?ilor de a primi anumite obiecte repartizate lor de c?tre executor în 2003 nu schimb? faptul c? obiectul litigios – cl?direa – a continuat s? fie examinat mul?i ani dup? aceasta ?i nu extinde durata total? a procedurilor.

În privin?a comportamentului autorit??ilor, Curtea a notat c? au existat perioade foarte lungi inexplicabile de inactivitate ale instan?elor judec?tore?ti în aceast? cauz?. De asemenea, ea a notat c?, mai întâi, cauza a fost decis? printr-o hot?râre definitiv? din 10 septembrie 1998. Ulterior, procedurile au fost redeschide prin intermediul unei proceduri extraordinare care, prin sine, este contrar? art. 6 CEDO. Reclaman?ii au depus cererea lor dup? expirarea termenului de 6 luni stabilit de art. 35 CEDO. Totu?i, dup? redeschiderea unui dosar, autorit??ile judec?tore?ti trebuie s? fie precaute de a pronun?a rapid o concluzie pe marginea unui dosar redeschis. Curtea presupune c?, deoarece o hot?râre definitiv? fusese adoptat? în aceast? cauz?, circumstan?ele de fapt ?i de drept fuseser? stabilite deja. Astfel, instan?ele nu ar trebui s? examineze subiecte complicate în procedurile redeschise, decât dac? nu sunt descoperite noi fapte. Totu?i, în aceast? cauz?, cea mai mare parte a termenilor s-au scurs dup? casarea hot?rârii definitive.

Prin prisma aspectului ce era important pentru reclaman?i, Curtea a notat c?, la începutul procedurilor, Victoria era activitatea cea mai important? a reclaman?ilor. Deoarece ei nu au putu s?-?i continue activitatea, au fost lipsi?i de venitul lor. Prin urmare, subiectul era foarte important pentru reclaman?i.

Curtea a acordat reclaman?ilor câte EUR 2,000 fiecare cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 556 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au fost reprezenta?i de c?tre dra Natalia MARDARI, avocat din Chi?in?u.