24 11 2009

La 24 noiembrie 2009, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârile Ipteh SA ?i al?ii c. Moldovei (cererea nr. 35367/08) ?i Flux (nr. 7) c. Moldovei (cererea nr. 25367/05).

*  *  *

În cauza Ipteh SA ?i al?ii c. Moldovei, reclaman?ii sunt compania Ipteh SA, cu sediul în Chi?in?u („primul reclamant”); Worldway Limited („cel de-al doilea reclamant”), o companie cu sediul în Regatul Unit care de?ine 35.29% din ac?iuni ale primului reclamant; Kapital Invest SA („cel de-al treilea reclamant”), o companie cu sediul în România care de?ine 49.63% din ac?iuni ale primului reclamant ?i Ion RUSU („cel de-al patrulea reclamant”), cet??ean român, de?in?tor a 11.72% din ac?iuni ale primului reclamant.

La sfâr?itul anilor 1990, Ipteh S.A. ?i o ter?? companie, I., erau proprietarii unei cl?diri cu ?ase etaje care se afl? pe bulevardul central al municipiului Chi?in?u („cl?direa”). Ambele companii se aflau în proprietatea statului ?i unica lor proprietate consista în diferite p?r?i din cl?dire. În 1999, statul a decis s? privatizeze companiile ?i a vândut ac?iunile lor unei companii private numite U.  În 1999 ?i 2001, noul proprietar a transferat toate p?r?ile cl?dirii primului reclamant.

În 2000, fostul director al companiilor a contestat privatizarea în instan?ele judec?tore?ti. Cererea acestuia a fost respins? printr-o hot?râre definitiv? a Judec?toriei Economice a Republicii Moldova din 11 iulie 2000, instan?ele de judecat? constatând c? privatizarea a fost legal? în toate privin?ele.

În iulie 2001, cel de-al patrulea reclamant a cump?rat 141,772 ac?iuni ale primului reclamant. În august 2001, cel de-al doilea reclamant a cump?rat restul ac?iunilor ale primului reclamant. În august 2006, primul reclamant a emis 510,000 noi ac?iuni ?i le-a vândut celui de-al treilea reclamant.

În 2002, în urma unei cereri a Primului ministru de a verifica legalitatea privatiz?rii, Procuratura General? a r?spuns c? privatizarea a fost efectuat? în strict? conformitate cu legea ?i c? aceasta a fost verificat? în cadrul procedurilor judiciare care s-au finalizat cu hot?rârea definitiv? din 11 iulie 2000.

În 2003, în urma cererii pre?edintelui Moldovei privind posibilitatea de contestare în instan?a de judecat? a privatiz?rii, Procurorul General l-a informat pe pre?edintele V. Voronin c? tranzac?ia a fost legal? ?i c?, dup? adoptarea noului Cod de procedur? civil? din 12 iunie 2003, era imposibil de a contesta hot?rârea definitiv? din 11 iulie 2000.

La 19 aprilie 2007, Procuratura General? a ini?iat proceduri judiciare din numele statului, prin care a contestat legalitatea privatiz?rii din 1999 a primului reclamant ?i a companiei I. pe motiv c? pre?ul oferit ?i cerut pentru ac?iunile lor a fost prea mic ?i c? nu au fost respectate anumite prevederi. În urma pretinsei privatiz?ri ilegale, Procuratura General? a cerut, de asemenea, anularea transferurilor efectuate ulterior ?i a emiterii de noi ac?iuni, prin care cel de-al doilea, al treilea ?i al patrulea reclaman?i au devenit ac?ionari ai primului reclamant. Procurorul General s-a bazat pe prevederile art. 50 al Codului civil.

Reclaman?ii nu au recunoscut ac?iunea ?i au argumentat, inter alia, c? ea era depus? cu omiterea termenului de prescrip?ie.  Ei au indicat c? faptul c? Procurorul General era exonerat de obliga?ia de a respecta termenul de prescrip?ie de 3 ani în privin?a cererilor înaintate în interesele statului, dup? cum prevedea art. 86 al Codului civil vechi, era contrar principiului securit??ii juridice ?i. s-au referit la cauza Dacia SRL c. Moldovei (cererea nr. 3052/04, hot?râre din 18 martie 2008). Ei au mai sus?inut c? legalitatea privatiz?rii a fost confirmat? printr-o hot?râre judec?toreasc? definitiv? din 11 iulie 2000 care avea putere de res judicata. De asemenea, ei au recuzat pre?edintele completului de judecat? ?i au motivat c? în procedurile care s-au finalizat cu hot?rârea definitiv? din 11 iulie 2000, cererea lor de recuzare a fost acceptat? pe acelea?i temeiuri. Totu?i, cererea de recuzare a fost respins?.

La 10 iunie 2008, Judec?toria Economic? de circumscrip?ie Chi?in?u a admis ac?iunea Procuraturii Generale în absen?a celui de-al treilea ?i al patrulea reclaman?i, care nu au fost cita?i, respingând argumentele reclaman?ilor.

Reclaman?ii au depus o cerere de recurs pe motive asem?n?toare celor prezentate în prim? instan??. De asemenea, ei s-au plâns de faptul c? nu to?i dintre ei au avut posibilitatea de a lua parte în proceduri ?i c? judec?torul a fost impar?ial.

La 28 august 2008, Curtea Suprem? a Justi?ie a examinat recursul reclaman?ilor. Pe parcursul ?edin?ei de judecat?, reclaman?ii au recuzat din nou unul din judec?torii care f?cea parte din completul de judecat? ?i ?i-au exprimat îngrijorarea în privin?a modului de compunere a completului de judecat? de c?tre pre?edintele Cur?ii Supreme de Justi?ie, judec?torul I.M. În aceea?i zi, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclaman?ilor ?i a men?inut hot?rârea primei instan?e. Instan?a a fost de acord cu obiec?ia reclaman?ilor privind art. 86 al Codului civil vechi, îns? a considerat c?, deoarece cererea a fost depus? de Procuratur? dup? intrarea în vigoare a noului Cod civil, trebuie s? se aplice Codul civil nou. Curtea Suprem? de Justi?ie a considerat c?, deoarece cererea Procuraturii viza declararea nulit??ii absolute a privatiz?rii, potrivit art. 217 al Codului civil, ac?iunea nu era prescriptibil?, ?i a respins celelalte argumente ale reclaman?ilor.

La 3 octombrie 2008, Guvernul a decis s? privatizeze cl?direa din nou ?i, potrivit reclaman?ilor, licita?ia privind vânzarea cl?dirii urma s? aib? loc la 5 noiembrie 2008. Se pare c? cl?direa nu a fost vândut? ?i Curtea nu dispune de informa?ii referitor la desf??urarea ulterioar? a evenimentelor.

Reclaman?ii s-au plâns de faptul c? procedurile au fost inechitabile ?i contrare art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil). De asemenea, reclaman?ii au sus?inut c? dreptul lor la respectarea propriet??ii garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii) a fost violat ca rezultat al inechit??ii procedurilor civile.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO, în urma admiterii, cu înc?lcarea principiului securit??ii juridice, a cererii Procurorului General privind anularea privatiz?rii. Curtea a notat c? termenul limit? de contestare a privatiz?rii din 1999, prev?zut de Codul civil în vigoare la momentul privatiz?rii, a expirat în 2002. Aceasta a fost confirmat indirect de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie care a acceptat obiec?ia reclaman?ilor privind art. 86 al Codului civil vechi. Totu?i, Curtea Suprem? de Justi?ie a ales s? aplice prevederile noului Cod civil, care a intrat în vigoare în 2003, aproximativ peste un an dup? ce termenul limit? a expirat, în loc s? resping? cererea potrivit prevederilor Codului civil vechi.

Curtea nu contest? puterea statului de a adopta o nou? legisla?ie privind termenele limit? în procedurile civile. Totu?i, aceasta nu înseamn?, dup? cum argumenteaz? Guvernul, c? aplicarea noilor reguli care duc la perturbarea situa?iilor legale ce au r?mas definitive, datorit? aplic?rii prescrip?iei, înainte de adoptarea legisla?iei noi, poate fi compatibil? cu Conven?ia. Daca s-ar admite contrariul, am admite c? statul poate s? nu ia în considera?ie orice termen limit? ?i s? conteste o situa?ie legal? definitiv? doar prin folosirea puterii sale de a adopta o nou? legisla?ie dup? expirarea termenului-limit? respectiv. Curtea a notat c? aceast? concluzie este consistent? cu art. 6 al noului Cod civil care prevede c? el nu poate avea efect retroactiv ?i c? nu „modific? ?i nici nu suprim? condi?iile de constituire a unei situa?ii juridice constituite anterior, nici condi?iile de stingere a unei situa?ii juridice stinse anterior”.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea a men?ionat c? admiterea cererii Procurorului General a constituit o ingerin?? nejustificat? în dreptul reclamantului la protec?ia propriet??ii, deoarece nu a fost respectat? o balan?? echitabil? ?i reclaman?ii au suportat ?i suport? o sarcin? excesiv?, iar instan?ele na?ionale nu au justificat aceast? ingerin??.

Curtea a rezervat chestiunea aplic?rii art. 41 CEDO pentru o hot?râre separat?.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au fost reprezenta?i de c?tre Janeta HANGANU, avocat din Chi?in?u.

*  *  *

În cauza Flux (nr. 7) c. Moldovei, reclamantul, ziarul Flux, a publicat la 9 aprilie 2004 un articol întitulat „Înc? patru comuni?ti s-au pricopsit cu case din banii no?tri”. În acest articol, ziarul se referea la faptul c? un depozit al Parlamentului a fost transformat în patru apartamente, în care repara?ia era aproape finisat?, dup? cum a constatat jurnalistul care a vizitat apartamentele. Înainte de apari?ia acestui articol, Vlad Cubreacov, deputat în Parlament a solicitat acces la informa?ia privind modul în care deputa?ii din cele patru parlamente alese de la declararea independen?ei au primit locuin?e, îns? nu a primit niciun r?spuns.

Articolul con?inea, printre altele, urm?torul pasaj: „Potrivit unor surse din Parlament, care au solicitat anonimatul, printre viitorii proprietari ai respectivelor apartamente se num?r? pre?edintele grupului parlamentar al Partidului Comuni?tilor, Victor Stepaniuc, ?eful aparatului Parlamentului, Corneliu Gurin, ?i pre?edintele raionului Flore?ti, ex-deputatul comunist Mihai Rusu”.

În articol se men?iona c? ziarul a încercat s?-i contacteze pe Victor Stepaniuc, pe pre?edintele parlamentului ?i alte persoane care ar fi putut oferi informa?ii, dar f?r? succes. Dl ?tefan Sec?reanu, deputat, a informat ziarul c? Corneliu Gurin ?i Mihail Camerzan, deputat, i-au spus c? Parlamentul a pl?tit pentru acele apartamente. Articolul a mai descris eforturile dlui Sec?reanu de a afla cui vor fi repartizate acele apartamente, care au e?uat. În final, articolul s-a referit la încercarea dlui Cubreacov în 2002 de a ob?ine informa?ie similar? ?i cuprindea 2 fotografii ale apartamentelor.

La 5 mai 2004, Victor Stepaniuc a înaintat o ac?iune judiciar? civil? împotriva ziarului, prin care pretindea c? pasajul men?ionat mai sus leza onoarea ?i demnitatea, solicitând dezmin?irea acestuia ?i compensa?ii morale pentru def?imarea sa.

Ziarul reclamant a argumentat c? el a publicat opinia ter?ilor p?r?i privind o chestiune de interes general, opinii sub care el nu a subscris. El s-a referit la încerc?rile de a verifica informa?ia, telefonându-l pe Victor Stepaniuc ?i pe al?i oficiali, precum ?i refuzul conducerii Parlamentului de a face public? informa?ia privind proprietarii apartamentului. El a mai notat c? Victor Stepaniuc a ini?iat 15 ac?iuni împotriva ziarului, demonstrând lipsa de toleran?? ?i criticism, în pofida rolului s?u de politician.

La 7 iunie 2004, Judec?toria Buiucani a admis integral cererea de chemare în judecat?, constatând c? pasajul relevant nu corespundea realit??ii ?i era def?im?tor. Instan?a a obligat ziarul s? pl?teasc? dlui Stepaniuc MDL 30,000 (EUR 2,046 la acea dat?), precum ?i s? publice o dezmin?ire.

În cererea de apel, ziarul Flux s-a bazat pe argumente similare celor formulate anterior. Totodat?, el a depus cerere de recuzare a judec?torului C., care era responsabil de caz la Curtea de Apel Chi?in?u, pe motiv c? acesta din urm? examinase deja cauze ini?iate de c?tre politicieni sau figuri publice împotriva ziarului reclamant, cu acela?i rezultat, ?i c? el era rud? cu un membru al frac?iunii comuniste în Parlament. Cererea de recuzare a fost respins?, pe motiv c? nu a fost demonstrat c? C. era rud? cu un membru al frac?iunii comuniste.  La 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Chi?in?u a casat hot?rârea primei instan?e în partea ce se referea la m?rimea compensa?iei, reducând-o la MDL 15,000. Instan?a a constatat c? ziarul Flux a publicat o informa?ie a c?rei veridicitate nu a fost probat? ?i care a fost def?im?toare pentru Victor Stepaniuc.

La 19 noiembrie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului constatând c? decizia instan?ei inferioare a fost legal?

Ziarul reclamant a prezentat Cur?ii o înregistrare a ?edin?elor de judecat? la nivel na?ional în primele dou? instan?e de judecat?, care demonstrau c? instan?ele nu puneau întreb?ri referitoare la fondul cauzei, limitându-se la respectarea procedurii ?i nu încercau s? clarifice sau s? verifice careva argumente sau probe prezentate de c?tre ziarul reclamant..

În fa?a Cur?ii, ziarul Flux a pretins violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), prin obligarea sa la plata desp?gubirilor ?i publicarea dezmin?irii în cauza în def?imare intentat? de Victor Stepaniuc.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 CEDO. Ea a notat c?, în aceast? cauz?, a existat o ingerin?? în libertatea de exprimare a ziarului reclamant, care era „prev?zut? de lege” ?i urm?rea „un scop legitim”, îns? care nu era „necesar? într-o societate democratic?”.

Curtea a notat c? principiile generale au fost rezumate în cauzele Busuioc v. Moldova (cererea nr. 61513/00, §§ 56-62, 21 decembrie 2004); Timpul Info-Magazin and Anghel v. Moldova, cererea nr. 42864/05, §§ 29-30, 27 noiembrie 2007; ?i Flux v. Moldova (no. 6), cererea nr. 22824/04, § 24-26, 29 iulie 2008).

Curtea a notat c?, la momentul evenimentelor, reclamantul în procedurile na?ionale era un politician ?i pre?edintele frac?iunii comuni?tilor în Parlament. Prin urmare, acesta în mod inevitabil, trebuia s? dea dovad? de un grad înalt de toleran??, iar instan?ele trebuiau s? constate o „necesitate social? presant?” pentru a condamna ziarul.

Curtea a observat c? articolul avea mai degrab? scopul de a critica Parlamentul pentru lipsa de transparen??, care constituie o chestiune de interes general, decât de a-l critica pe Victor Stepaniuc, al c?rui nume apare în articol de 2 ori.

Curtea a considerat c? pasajul din articol, pe baza c?ruia instan?ele na?ionale au sanc?ionat ziarul reclamant, poate fi considerat ca fapte sau cel pu?in c? 4 membri ai Partidului Comuni?tilor, inclusiv Victor Stepaniuc, urmau s? ob?in? apartamentele respective. În acest context, Curtea reitereaz? c?, ca parte a rolului s?u de „câine de paz? public”, raportarea de c?tre media despre „„pove?ti” sau „zvonuri” – care provin de la alte persoane decât reclamantul – sau despre „opinia public?”” urmeaz? a fi protejat? dac? acestea nu sunt complet lipsite de temei (a se vedea Thorgeir Thorgeirson v. Iceland, hot?râre din 25 iunie 1992, Seria A nr. 239, § 65 ?i Timpul Info-Magazin and Anghel, § 36). Curtea va examina dac? jurnalistul care a scris articolul contestat a ac?ionat cu bun?-credin?? ?i în conformitate cu etica profesiei de jurnalist (a se vedea Flux v. Moldova (no. 6) § 26 ?i urm.).

Curtea a notat c? articolul includea anumite afirma?ii de fapt, care nu au fost contestate în instan??. Mai mult, jurnalistul nu doar a publicat ce i-a relatat sursa sa, dar a vizitat personal apartamentele respective. El a încercat s? afle opinia persoanelor implicate pentru a verifica faptele. Curtea a notat c? noutatea este un material perisabil ?i de aceea, orice cerere de acces la informa?ii, dup? cum a fost sugerat de Guvern, nu era dorit?, deoarece r?spunsul avea s? ajung? prea târziu. Mai mult ca atât, nu se ?tie dac? o cerere din partea unui ziar putea s? aib? succes, atunci când deputa?ii în Parlament nu au reu?it s? ob?in? astfel de informa?ii. În plus, lipsa oric?rei informa?ii detaliate despre chestiunea în cauz?, în pofida încerc?rilor ziarului reclamant de a ob?ine astfel de detalii, ?i celelalte fapte, care nu au fost contestate ?i care au trezit suspiciuni legitime despre legalitatea distribuirii apartamentelor, ar fi putut, în mod rezonabil, s?-l încurajeze pe jurnalist s? raporteze cu privire la orice era disponibil, inclusiv zvonuri care nu au fost confirmate ( Timpul Info-Magazin and Anghel, § 36).

Având în vedere buna-credin?? a ziarului reclamant în raportarea chestiunilor de interes public, faptele relevante ?i lipsa de detalii despre modul în care banii publici au fost cheltui?i de Guvern, Curtea a considerat c? ingerin?a în dreptul ziarului reclamant la libertatea de exprimare nu a fost „necesar? într-o societate democratic?”.

Curtea a acordat ziarului Flux EUR 12.25 (taxa de stat) cu titlu de daune materiale, EUR 3,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 1,800 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. 

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Vladislav GRIBINCEA ?i Lilian CAZAN, avoca?i din Chi?in?u.