15 03 2010

La 5 martie 2010, CtEDO a declarat inadmisibile cererile Demopoulos ?i alte 7 cereri c. Turciei (cererile nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 14163/04, 10200/04, 19993/04 ? 21819/04).

Reclaman?ii sunt 17 ciprio?i de origine ciprioto-greac? care pretind c? au fost împiedica?i s? foloseasc? propriet??ile lor ?i/sau s? aib? acces la casele lor din Ciprul de nord, care era sub controlul „Republicii Turce a Ciprului de Nord” („RTCN”). Proprietatea lor includea diferite loturi de p?mânt, unele dintre acestea erau cultivate, iar pe altele erau construite case sau cl?diri.

Aceste cereri î?i au sorgintea în opera?iunile militare turce?ti în Ciprul de nord în iulie ?i august 1974 ?i în divizarea continu? a teritoriului Ciprului, care a dus la proclamarea „RTCN” în 1983. Aceast? proclamare a fost declarat? nevalabil? din punct de vedere juridic de c?tre ONU ?i Consiliul Europei a decis c? guvernul Republicii Cipru va continua s? fie considerat în calitate de unicul guvern al ??rii.

Potrivit noilor prevederi legale care au intrat în vigoare în decembrie 2005 (Legea 67/2005), toate persoanele fizice sau juridice care pretind a avea drepturi asupra propriet??ilor mobile sau imobile urmeaz? s? depun? o cerere la Comisia de Proprietate Imobiliar? („CPI”), achitând o tax? de 100 lire turce?ti ?i prezentând dovada faptului c? sunt proprietari.

În noiembrie 2009, num?rul cererilor depuse la CPI se ridica la 433. Dintre acestea, în 85 de cereri au fost rezolvate, în marea lor majoritate, prin încheierea acordurilor amiabile. În mai mult de 70 de cazuri, au fost acordate compensa?ii. Aproximativ 361,493 de metri p?tra?i de proprietate au fost restitui?i ?i circa 47 de milioane de euro au fost pl?ti?i în calitate de compensa?ii.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au pretins violarea art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), a art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vie?ii private ?i de familie) ?i, în cauza Christosomou, a art. 14 CEDO (interzicerea discrimin?rii), pe motiv c? ei au fost împiedica?i s? beneficieze de propriet??ile ?i casele lor în urma invaziei Turciei în Ciprul de nord în 1974. Reclaman?ii în cauzele Sotiriou and Moushoutta ?i Stylas s-au plâns, de asemenea, de violarea art. 13 CEDO, din cauza lipsei unui recurs efectiv în privin?a preten?iilor prin prisma art. 8 CEDO ?i a art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO.

Cererile au fost depuse la CtEDO între ianuarie 1999 ?i martie 2004. La 19 mai 2009, Camera c?reia i-au fost repartizate cererile spre examinare s-a desesizat în favoarea Marii Camere (art. 30 CEDO). La 18 noiembrie 2009, au avut loc audieri în fa?a Marii Camere.

Art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO. Curtea a notat c? aceste 8 cereri sunt primele a c?ror admisibilitate este examinat? dup? adoptarea procedurii hot?rârii pilot în cauza Xenides-Arestis c. Turciei. De?i în aceast? hot?râre Camera a conchis asupra caracterului aparent adecvat al recursului, hot?rârea sa nu includea o analiz? detaliat? a principiilor ?i a interpret?rii CEDO ?i nu leag? Marea Camer?.

Referitor la faptul dac? cerin?a de a epuiza c?ile de recurs interne se aplic? situa?iei ciprio?ilor greci proprietari de bunuri aflate sub controlul „RTCN”

Curtea ?i-a men?inut punctul s?u de vedere, potrivit c?ruia, a?teptând solu?ionarea ocupa?iei ilegale a Ciprului de nord, este crucial ca indivizii s? continue s? beneficieze de protec?ia drepturilor lor în fiecare zi. Chiar dac? reclaman?ii nu locuiesc ca atare sub controlul „RTCN”, Curtea a considerat c?, dac? acolo exist? un recurs efectiv pentru preten?iile lor, se aplic? regula epuiz?rii c?ilor de recurs interne. Aceast? concluzie nu pune la îndoial? faptul c? guvernul Republicii Cipru r?mâne unicul guvern legitim al Ciprului. Curtea a reiterat c? un organ intern adecvat, care are acces la informa?iile relevante, este evident cel mai potrivit pentru a statua asupra unor chestiuni complexe de proprietate ?i de evaluare ?i pentru a fixa o compensa?ie, f?r? a afecta timpul ?i efortul necesar reclaman?ilor pentru a epuiza c?ile de recurs interne.

Prin prisma art. 35 § 1 CEDO, recursurile existente în „RTCN”, în special procedura CPI, pot fi considerate ca „recursuri interne” ale statului pârât. Nu a fost stabilit nici un temei pentru scutirea de la aplicarea art. 35 § 1 CEDO.

Referitor la faptul dac? guvernul a pus în practic?, prin intermediul Comisiei de Proprietate Imobiliar?, un recurs capabil s? ofere o redresare efectiv? în aceste cauze

Chiar dac? comunitatea interna?ional? consider? c? Turcia ocup? ilegal partea de nord a Ciprului, aceasta nu presupune c?, examinând cereri individuale depuse în temeiul CEDO ?i care se refer? la ingerin?a în dreptul la protec?ia propriet??ii, puterea de apreciere a Turciei privind executarea unei hot?râri nu trebuie s? fie respectat?. Având în vedere numeroasele schimb?ri care au avut loc în decurs de 35 de ani dup? ce propriet??ile au fost p?r?site de reclaman?i, Curtea ar risca s? fie arbitrar? ?i lipsit? de discern?mânt dac? ar impune o obliga?ie de restituire în toate cazurile, deoarece aceasta ar duce la expulzarea for?at? a unui num?r important de persoane, chiar dac? aceasta ar fi efectuat în scopul respect?rii drepturilor victimelor înc?lc?rii CEDO. Prin urmare, nu apare nicio problem? referitor la caracterul pretins discre?ionar al puterii de restituire prin prisma Legii 67/2005, care remediaz? absen?a dispozi?iilor privind restituirea, relevate de CtEDO în cauza Xenides_Arestis.

Curtea nu a fost convins? de argumentele precum c? membrilor CPI le lipse?te impar?ialitate subiectiv?, pe motiv, printre altele, de prezen?? a militarilor turci în cadrul comisiei sau din cauz? c? membrii comisiei sunt desemna?i de c?tre pre?edintele „RTCN”. Mai mult ca atât, Curtea nu a considerat c? sumele alocate cu titlu de compensa?ie la aplicarea Legii 67/2005 ar fi mai mici decât sumele ce ar putea fi considerate o compensa?ie rezonabil?.

În ceea ce prive?te sarcina probei impus? de Legea 67/2005, Curtea a reamintit c? cererile introduse în temeiul CEDO trebuie s? fie înso?ite de probe, în aceste cauze – de titluri de proprietate sau proba propriet??ii, indiferent de dificult??ile care le presupune prezentarea acestora.

De asemenea, Curtea a luat act de prevederile din legea amendat? privind plata compensa?iei ?i garan?iile date peti?ionarilor ?i reprezentan?ilor lor privind intrarea ?i ie?irea din regiunea de nord a Ciprului. Curtea nu a fost convins? de argumentele reclaman?ilor, potrivit c?rora procedura este în mod nejustificat oneroas? ?i inaccesibil?, reclaman?ii invocând probleme de reprezentare legal?, traducere, lipsa de transparen??, presiune nejustificat?.

În plus, niciunul dintre reclaman?i, de?i au avut posibilitate, nu a sesizat Înalta Curte Administrativ? invocând sumele acordate sau pentru a se plânge de lipsa de echitate material? sau o iregularitate procedural?.

Prin urmare, Curtea a conchis c?, în situa?ia actual? de ocupa?ie pe care Curtea nu are competen?? s? o rezolve, Legea 67/2005 ofer? un cadrul accesibil ?i efectiv de redresare a preten?iilor privind ingerin?ele în drepturile la respectarea propriet??ii ale ciprio?ilor greci. Reclaman?ii nu s-ai prevalat de acest drept ?i preten?iile lor în temeiul art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO trebuie s? fie respinse pentru neepuizarea c?ilor de recurs interne.

Curtea a subliniat c? aceast? decizie nu trebuie s? fie interpretat? ca impunând obliga?ia de a sesiza Comisia; peti?ionarii pot s? a?tepte o solu?ionare politic?. Dac?, totu?i, reclaman?ii doresc s? depun? cereri la CtEDO, admisibilitatea acestora va fi decis? în conformitate cu principiile enun?ate în aceast? decizie.

Art. 8 CEDO. Preten?iile reclaman?ilor proprietari de bunuri privind ingerin?a continu? în dreptul lor la respectarea domiciliului, de asemenea, decad din cauza neepuiz?rii c?ilor de recurs interne, deoarece reclaman?ii nu au sesizat Comisia Propriet??ii Imobiliare.

Totu?i, Curtea a examinat în fond cererea dnei Ariana Lordou Anastasiadou (cerere nr. 13751/02), pe motiv c? existau dubii c? ea ar fi avut vreo ?ans? realist?, ca neproprietar?, de a introduce vreo cerere fie la CPI, fie la instan?ele „RTCN”. Curtea a conchis c? faptele cauzei acestei reclamante nu relev? nicio ingerin?? în dreptul s?u la respectarea domiciliului, deoarece aceasta a locuit în afara domiciliului familial aproape toat? via?a sa. Perspectiva de a mo?teni vreo parte din aceast? proprietate este ipotetic? ?i speculativ?. Prin urmare, aceast? parte a cererii este în mod v?dit neîntemeiat?.

Celelalte preten?ii. Curtea a conchis c?, având în vedere constat?rile sale privind art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO ?i art. 8 CEDO, celelalte preten?ii ale reclaman?ilor nu vor fi examinate.