09 04 2010

La 6 aprilie 2010, Curtea European? a Drepturilor Omului a publicat hot?rârea sa în cauza Steg?rescu ?i Bahrin c. Portugaliei (cererea nr. 46194/06).

Reclaman?ii sunt cet??eni ai Republicii Moldova. Din anul 2001, ei sunt priva?i de libertate în Portugalia, pentru 21 ?i 19 ani, în urma s?vâr?irii unor infrac?iuni. La 5 mai 2006, reclaman?ii au fost transfera?i în alt? închisoare, unde au fost plasa?i solitar în celule de 8 m.p. cu un regim de securitate înalt? ?i li s-a permis plimb?ri de o or? pe zi. Circa zece zile mai târziu, reclaman?ii au fost informa?i c? transferul lor a fost efectuat la ordinul vicedirectorului administra?iei penitenciarului, îns? ordinul nu le-a fost prezentat. Reclaman?ii s-au plâns diferitor autorit??i portugheze de izolarea lor, îns? nu au primit niciun r?spuns. La mijlocul lunii octombrie, ei au fost informa?i despre un nou ordin al vicedirectorului administra?iei penitenciarului, prin care se men?inea plasarea reclaman?ilor în celule de securitate înalt?, îns? acesta nu le-a fost prezentat. La începutul lunii decembrie 2006, reclaman?ii au fost informa?i despre anularea m?surii de izolare, dar nu li s-a prezentat copia deciziei. Din acel moment, reclaman?ii beneficiaz? de un regim obi?nuit de deten?ie.

Invocând violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), a art. 5 CEDO (dreptul la libertate ?i siguran??) ?i a art. 6 §§ 1 ?i 2 CEDO (dreptul la un proces echitabil), reclaman?ii pretindeau c? nu au avut posibilitatea de a contesta împotriva plas?rii lor în celule de securitate sporit?. Reclaman?ii s-au mai plâns de violarea art. 14 CEDO (interzicerea discrimin?rii) considerând c? au fost discrimina?i din cauz? c? erau de na?ionalitate moldoveneasc?.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO.

Examinând admisibilitatea cererii, Curtea a reiterat c?, de?i aspectul penal al art. 6 § 1 nu se aplic? procedurilor referitoare la condi?iile de deten?ie, aspectul civil poate fi aplicat, în dependen?? de circumstan?ele cauzei. În aceast? cauz?, plasarea reclaman?ilor în celule de securitate înalt? a avut anumite consecin?e care au afectat „drepturile ?i obliga?iile lor civile”: restric?ionarea primirii vizitelor la o or? pe zi ?i imposibilitatea primului reclamant de a-?i continua studiile ?i de a sus?ine examene. Astfel, Curtea a declarat cererea admisibil? prin prisma aspectului civil al art. 6 § 1.

Examinând dac? a avut loc o violare a Conven?iei, Curtea a reiterat c? dreptul de acces la o instan?? de judecat? nu este absolut. Exercitarea acestui drept este organizat de c?tre state, care pot limita accesul la o instan?? dac? urm?resc un scop legitim ?i dac? este respectat? propor?ionalitatea între metodele folosite ?i scopurile urm?rite. Guvernul a sus?inut c? exista o „ac?iune administrativ? special?” care era disponibil? reclaman?ilor ?i care le permitea s? cear? m?suri interimare, anularea plas?rii în izolare sau adoptarea unor noi m?suri. Curtea a notat c? au existat în total doar dou? hot?râri judec?tore?ti adoptate ulterior perioadei relevante, care au confirmat competen?a instan?elor administrative în aceste situa?ii. În plus, reclaman?ii nu au primit niciodat? ordinele prin care au fost plasa?i în izolare. Astfel, chiar presupunând c? ar fi existat o jurisdic?ie a instan?elor administrative bine stabilit? la acea dat?, Curtea a constatat c? reclaman?ii nu au avut o oportunitate clar? ?i complet? de a contesta m?surile împotriva lor.

În ceea ce prive?te preten?iile reclaman?ilor prin prisma art. 3, 5 ?i 6 § 1 CEDO, având în vedere constatarea viol?rii art. 6 § 1, nu este necesar de a le examina separat.

Referitor la art. 14, Curtea a observat c? reclaman?ii au f?cut mai degrab? ni?te declara?ii generale ?i nu au prezentat careva probe care ar fi demonstrat preten?iile lor, respingând acest cap?t de cerere ca fiind în mod v?dit neîntemeiat.

Curtea a obligat Portugalia s? pl?teasc? fiec?rui reclamant câte EUR 4,000 cu titlu de daune morale.