18 05 2010

La 18 mai 2010, Curtea European? a Drepturilor Omului a f?cut publice hot?rârile sale în cauzele Anu?ca c. Moldovei (cererea nr. 24034/07) ?i Vetrenko c. Moldovei (cererea nr. 36552/02).

***

În cauza Anu?ca c. Moldovei, Ion ANU?CA, fiul reclamantei Liuba ANU?CA, a fost g?sit spânzurat de un copac, la 5 octombrie 2004, pe perioada execut?rii serviciului militar obligatoriu. Pu?in timp înainte, el a fost mustrat de unul dintre superiorii s?i ?i a l?sat o scrisoare de adio altui soldat. Câteva ore mai târziu dup? ce corpul s?u a fost g?sit, procurorul militar a ini?iat urm?rirea penal?, care a inclus examinarea cadavrului, interogarea altor solda?i ?i o expertiz? psihiatric? post-mortem. Expertiza medico-legal? care a fost efectuat? câteva s?pt?mâni mai târziu a concluzionat c? cauza mor?ii era asfixia cauzat? prin strangulare. Procurorul militar a decis de a înceta urm?rirea penal? în decembrie 2004, pe motiv c? moartea a fost cauzat? prin suicid ?i c? nu a fost comis? nicio infrac?iune.

În aprilie 2005, adjunctul Procurorului General a anulat ordonan?a din decembrie 2004, pe motiv c? moartea fiului reclamantei nu a fost suficient investigat?, ?i anume nu a fost efectuat? expertiza grafologic? ?i nu au fost interoga?i mai mul?i solda?i ?i ofi?eri din regiment. Dup? efectuarea acestor m?suri, procurorul militar a încetat urm?rirea penal? a doua oar?, în mai 2005, concluzionând c? nu a fost comis? nicio crim?.

În noiembrie 2006, reclamanta a contestat în instan?a de judecat? ordonan?a de încetare a urm?ririi penale. La 20 noiembrie 2006, Judec?toria B?l?i a constatat c? drepturile reclamantei au fost serios înc?lcate pe perioada urm?ririi penale, ?i anume ea nu a fost recunoscut? în calitate de reprezentant al victimei, dup? cum era cerut de lege, ceea ce nu i-a permis de a avea acces la materialele dosarului, de a recuza ofi?erul de urm?rire penal? ?i de a contesta ordonan?ele adoptate de acesta. Mai mult ca atât, expertiza judiciar? efectuat? la 6 octombrie 2004 men?iona c? au fost f?cute fotografii ale cadavrului, care îns? lipseau din dosar. Totu?i, instan?a a respins cererea reclamantei pe temeiuri procedurale.

În urma unei scrisori din partea unui deputat din Parlament, în mai 2007, Procuratura General? a anulat a doua oar? ordonan?a de încetare a urm?ririi penale, afirmând c? procurorii nu au întreprins toat? m?surile necesare de urm?rire penal? ?i au adoptat o hot?râre prematur? de încetare a urm?ririi penale.

În august 2007, procurorul militar a decis pentru a treia oar? încetarea urm?ririi penale. Aceast? ordonan?? a fost anulat? în ianuarie 2008 de c?tre adjunctul Procurorului General, care a criticat dur modul în care a fost efectuat? urm?rirea penal?, care era incomplet?, întârzierile nejustificate ?i neluarea m?surilor care au fost indicate de Procuratura General?.

Investiga?iile au încetat definitiv în mai 2008, când procurorul militar a conchis c? nu a fost comis? nicio infrac?iune.

Potrivit reclamantei, ei i s-a comunicat verbal c? ea a fost recunoscut? în calitate de reprezentant al victimei. Cu toate acestea, ea nu a primit nicio confirmare în scris despre aceasta. Ea a ad?ugat c? nu a avut acces la materialele dosarului ?i c? nu cunoa?te cauza decesului fiului s?u.

Ini?ial, reclamanta s-a plâns de violarea art. 6 CEDO privind investigarea mor?ii fiului s?u. Curtea a decis c? este potrivit de a examina plângerea reclamantei prin prisma art. 2 CEDO privind aspectul procedural, deoarece reclamanta nu s-a plâns de violarea art. 2 în substan??.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 2 CEDO privind aspectul procedural.

Curtea a reiterat c?, în cazurile în care se prezum? suicidul solda?ilor, autorit??ile responsabile de ace?tia urmeaz? s? ac?ioneze cu o diligen?? deosebit? la investigarea circumstan?elor decesului, pentru a exclude posibilitatea comiterii unei infrac?iuni în privin?a persoanei decedate.

Curtea a notat c? investigarea mor?ii fiului reclamantei a început prompt. Pierderea fotografiilor corpului nu a subminat examinarea medico-legal?, care a ajuns la aceea?i concluzie. Având în vedere c? ceilal?i solda?i l-au v?zut pe fiul reclamantei cu circa 20 minute înainte de moartea acestuia, lipsa orei exacte a mor?ii nu pune la îndoial? chestiunea privind concluzia la care a ajuns ancheta. Curtea a notat c? interogarea ulterioar? a solda?ilor a descoperit c? fiul reclamantei se confrunta cu anumite dificult??i pe parcursul vie?ii militare. Curtea a constatat c? nu exist? elemente care ar putea contesta concluzia c? fiul reclamantei s-a sinucis prin spânzurare.

Totu?i, obliga?ia procedural? care deriv? din art. 2 este una de mijloace. Astfel, Curtea a fost frapat? de faptul c? Procuratura General? a considerat necesar de a interveni de 3 ori, indicând de fiecare dat? procurorului militar de a redeschide procedurile ?i de a efectua anumite m?suri procedurale. Curtea a acceptat argumentul Guvernului precum c? ac?iunile Procuraturii General? au eliminat deficien?ele anchetei, dar acestea nu au putut influen?a termenul acesteia. Termenul total de 3 ani ?i 7 luni pân? când urm?rirea penal? s-a finalizat nu poate fi justificat prin complexitatea acesteia sau alte dificult??i obiective.

Mai mult ca atât, reclamanta nu a fost implicat? suficient de autorit??i în urm?rirea penal?, cel pu?in pe durata primilor 2 ani, în circumstan?e în care ea a avut un interes puternic ?i legitim privind evolu?ia anchetei. Potrivit legisla?iei na?ionale penale, reclamanta urma s? participe la anchet? în calitate de parte v?t?mat?. Curtea a subliniat c? art.2 prin prisma aspectului procedural cere mai mult decât pur ?i simplu informarea rudelor apropiate despre evolu?ia anchetei. Prin urmare, Curtea a respins argumentul Guvernului precum c? reclamanta avea posibilitate s? ia cuno?tin?? de materialele dosarului ?i c? rudele sunt recunoscute succesori ai victimelor doar atunci când, în cadrul urm?ririi penale, se stabile?te c? a fost comis? o infrac?iune.

Având în vedere modul în care a fost investigat? moartea fiului reclamantei, durata anchetei ?i implicarea foarte limitat? a reclamantei în cadrul urm?ririi penale, Curtea a considerat c? ancheta nu a fost „efectiv?” în sensul jurispruden?ei sale ?i c? a avut loc o violare a art. 2 CEDO.

Reclamanta a solicitat MDL 116,040 cu titlu de daune materiale, motivând c?, potrivit legisla?iei na?ionale, ea ar fi trebuit s? primeasc? aceast? sum? în urma decesului fiului s?u pe perioada serviciului militar, ?i EUR 100,000 pentru compensarea daunei morale. Reclamanta nu a solicitat nicio sum? cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei EUR 8,000 cu titlu de daune morale. Curtea a respins preten?iile reclamantei privind compensarea daunei materiale, deoarece nu exist? leg?tur? cauzal? între violarea constatat? ?i pretinsa daun? material?.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a fost reprezentat? de c?tre I. Å¢urcanu, avocat din Edine?.

***

În cauza Vetrenko c. Moldovei, reclamantul, Vilen VETRENKO, la 4 iunie 1997, a fost adus la sec?ia de poli?ie ?i arestat. Reclamantul a fost informat c? el, R.M. ?i U. erau suspecta?i de omorul lui M.

Potrivit procuraturii, la 19 mai 1997, M. a fost invitat? într-un bar de c?tre R.M., U. ?i de reclamant, în apartamentul c?ruia R.M. ?i U. închiriau o camer?. M. a consumat b?uturi în care au fost ad?ugate somnifere. R.M., U. ?i reclamantul au dus-o pe M. în automobilul lui R.M. ?i au încercat s? o stranguleze cu un cordon, dar n-au reu?it. Dup? aceasta, R.M. ?i reclamantul au legat mâinile ?i picioarele lui M. ?i au aruncat-o într-un lac, unde aceasta s-a înecat.

La 3 iunie 1997, T., vecina lui M., a depus o declara?ie scris? prin care a povestit despre omorul lui M. dup? cum i-a fost povestit de c?tre U. Potrivit acestei declara?ii, M. a fost omorât? de c?tre R.M., U. ?i S. Ea a declarat c? urma s? se mute cu traiul în Uzbekistan. La 4 iunie 1997, poli?istul S.P. a întocmit un raport scris privind discu?ia telefonic? cu T., în care era scris c? T. a declarat c? ?i reclamantul a participat la comiterea omorului.

În seara zilei de 4 iunie 1997, reclamantul ?i-a recunoscut vina în comiterea omorului lui M. în prezen?a avocatului numit din oficiu ?i a doi martori. Reclamantul a declarat c? împreun? cu R.M. a încercat s? o stranguleze pe M. cu un cordon, iar dup? ce nu au reu?it, au legat-o de mâini ?i de picioare ?i au aruncat-o în lac. Reclamantul nu a declarat c? ar fi b?tut-o pe M. Ulterior, reclamantul a declarat c? acele declara?ii au fost ob?inute în urma tortur?rii sale cu scopul ob?inerii autodenun??rii.

Potrivit procuraturii, omorul lui M. a fost comis cu scopul de a vinde apartamentul acesteia. Pe parcursul unei perchezi?ii în apartamentul reclamantului, au fost descoperite documente referitoare la vânzarea apartamentului lui M, dar în procesul-verbal de perchezi?ie nu a fost specificat dac? documentele au fost g?site în camera închiriat? de R.M. ?i U. sau în alt? parte a apartamentului. Reclamantul avea un alibi – dou? persoane care, de asemenea, locuiau în apartamentul s?u, au confirmat c? reclamantul s-a întors acas? în ziua producerii crimei pân? la ora 23:00.

Ulterior, a fost efectuat? o expertiz? medico-legal? a corpului lui M., care nu a constatat urme de strangulare pe gâtul lui M., dar a constatat numeroase urme de violen?? pe corpul acesteia.

La 16 decembrie 1998 ?i 4 noiembrie 1999, Tribunalul Chi?in?u ?i respectiv, Curtea de Apel a Republicii Moldova l-a condamnat pe reclamant de omisiunea de a denun?a infrac?iunea comis? de R.M., dar l-au amnestiat. Tribunalul Chi?in?u a dispus eliberarea reclamantului. Instan?ele au men?ionat c? nu exist? alte probe ale vinov??iei reclamantului, cu excep?ia autodenun??rii, care pare a fi ob?inut? pe c?i ilegale.

La 21 decembrie 1999, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat hot?rârile instan?elor inferioare ?i a dispus rejudecarea cauzei. În urma rejudec?rii, prin decizia irevocabil? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 16 aprilie 2002, reclamantul a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru participarea la omorul lui M.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO pe motiv c? procedurile penale împotriva lui nu au fost echitabile, deoarece a fost maltratat pentru a–?i recunoa?te vina ?i c? a fost condamnat în baza acestor declara?ii, inclusiv pe motiv de omisiune a instan?elor na?ionale de a motiva suficient condamnarea sa; precum ?i violarea art. 6 § 3 CEDO, deoarece la începutul urm?ririi penale nu a avut parte de un avocat ales de el.

Curtea a respins ca fiind în md v?dit neîntemeiat? plângerea reclamantului privind violarea art. 6 § 3 CEDO, deoarece acesta a beneficiat în prima zi a arestului de serviciile unui avocat numit din oficiu ?i dintr-a doua zi de serviciile unui avocat ales de mama sa. Curtea a considerat c? în dosar nu este nimic ce ar demonstra c? presta?ia celor doi avoca?i a fost într-atât de proast? încât s? compromit? echitatea întregii proceduri.

Curtea a constatat, cu 4 voturi la 3, violarea art. 6 § 1 CEDO.

Curtea a notat c? reclamantul are argumente serioase privind cele 3 probe care ar demonstra vinov??ia sa. Astfel, perchezi?ia care a avut loc în apartamentul s?u nu a indicat în care camer? anume au fost g?site documentele relevante; c? raportul poli?istului S.P. doar reproducea pretinsele declara?ii ale lui T., de?i T. niciodat? nu a men?ionat în declara?ia sa scris? numele reclamantului ?i c? existau circumstan?e care demonstrau c? autodenun?area a fost ob?inut? în urma maltrat?rii. În plus, reclamantul a f?cut referire la alibi-ul s?u în noaptea crimei.

Curtea a men?ionat c? argumentele reclamantului nu sunt nesemnificative sau incapabile de a influen?a rezultatul procedurilor. Totu?i, Curtea nu a v?zut o analiz? potrivit? a acestora în hot?rârile judec?tore?ti na?ionale. O singur? excep?ie a fost hot?rârea Cur?ii Supreme de Justi?ie, care a notat discrepan?a între declara?ia de autodenun?are privind tentativa de a o strangula pe M. cu un cordon ?i concluziile exper?ilor care au constatat c? nu existau urme de strangulare pe corpul lui M. Totu?i, de?i Curtea Suprem? de Justi?ie aparent a încercat s? solu?ioneze aceast? discrepan?? evident?, ea a ales pur ?i simplu s? reformuleze declara?ia reclamantului din ceea ce acesta a spus expres (tentativ? de strangulare) în ceva ce corespundea mai bine concluziilor exper?ilor (semne serioase de violen??, care niciodat? nu au fost men?ionate în declara?iile reclamantului).

Curtea a considerat c? aceast? reformulare a probelor, care a modificat semnificativ declara?iile reclamantului, a fost nu doar arbitrar?, dar nici nu a r?spuns la argumentele reclamantului precum c? exista o contradic?ie grav? între declara?iile sale ?i probele obiective, care examinate împreun? cu refuzul de a semna acele declara?ii, puneau la îndoial? veridicitatea acestora. R?spunsul la argumentele reclamantului era cu atât mai important, în lumina faptului c? acestea au fost unul din motivele pentru care instan?ele l-au achitat în primul set de proceduri.

Mai mult ca atât, ca ?i în cauza Gr?dinar c. Moldovei (hot?râre din 8 aprilie 2008), în aceast? cauz? instan?ele na?ionale nu s-au referit la alibi-ul reclamantului, de?i acesta a fost acceptat de instan?e în primul set de proceduri. În plus, instan?ele nu au luat în considerare nici discrepan?a între declara?iile lui T. ?i raportul poli?istului S.P. ?i nici nu au încercat s? o interogheze din nou pe T., preferând pur si simplu raportul lui S.P. în detrimentul declara?iei originale a martorului. Astfel, instan?ele na?ionale nu ?i-au motivat suficient hot?rârile, ceea ce constituie o violare a art. 6 § 1 CEDO.

Judec?torii Bratza, Garlicki ?i David Thór Björgvinsson au formulat o opinie separat? comun?.

Reclamantul a solicitat EUR 224,297 cu titlu de prejudiciu material ?i moral ?i EUR 2,275 cu titlu de cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului EUR 5,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 650 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. Curtea a men?ionat c?, atunci când o persoan? este condamnat? în urma unui proces inechitabil, este potrivit ca procedurile na?ionale s? fie redeschise.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Natalia MARDARI ?i Fadei NAGACEVSCHI, avoca?i din Chi?in?u.