07 09 2010

În iunie 2010, Curtea European? a Drepturilor Omului a adoptat deciziile Popescu c. Moldovei (cererea nr. 11367/06), Romany Gaz Group c. Moldovei (cererea nr. 11662/05), Boldi?or c. Moldovei (cererea nr. 10275/07) ?i Catan ?i Al?ii c. Moldovei ?i Rusiei (cererile nr. 43370/04, 8252/05 ?i 18454/06).

***

În cauza Popescu c. Moldovei, reclamantul, Nicolae POPESCU, la momentul evenimentelor era directorul unei companii de stat. În 2005, împotriva lui a fost ini?iat? o urm?rire penal? privind însu?irea ilegal? a MDL 35,584. Înainte de ini?ierea urm?ririi penale, judec?torul de instruc?ie a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului pe 30 de zile. În 2006, reclamantul a fost informat despre interceptarea convorbirilor. Reclamantul a contestat la Judec?toria Buiucani legalitatea m?surii de interceptare a convorbirilor. Ac?iunea a fost respins? pe motiv c? m?sura respectiv? a fost aplicat? potrivit legii.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 CEDO, pe motiv c? nu a avut acces la materialele dosarului, c? judec?torul nu a fost independent ?i impar?ial ?i c? nu a avut acelea?i drepturi ca ?i procurorul în proces. Reclamantul a mai invocat violarea art. 8 CEDO în urma intercept?rii convorbirilor sale, precum ?i a art. 13 CEDO combinat cu art. 8 CEDO.

La 1 februarie 2010, Guvernul a informat Curtea c?, în lumina recentei jurispruden?e a Cur?ii în cauza Iordachi ?i Al?ii c. Moldovei (cererea nr. 25198/02, hot?râre din 10 februarie 2009), el a recunoscut c? a avut loc înc?lcarea drepturilor prev?zute de art. 8 CEDO în aceast? cauz?, deoarece legisla?ia privind interceptarea convorbirilor nu oferea suficiente garan?ii împotriva abuzului. Guvernul a oferit reclamantului EUR 2,000 cu titlu de daune morale ?i costuri ?i cheltuieli.

La 6 mai 2010, reprezentantul reclamantului a solicitat Cur?ii s? resping? declara?ia unilateral? a Guvernului, pe motiv c? sumele propuse nu erau suficiente, care ar fi trebuit s? constituie EUR 3,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 2,800 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Având în vedere natura recunoa?terii Guvernului privind violarea CEDO, precum ?i m?rimea sumei propuse, care este comparabil? cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea a considerat c? nu este justificat? continuarea examin?rii cauzei (art. 37 § 1 (c) CEDO) ?i a radiat cererea de pe rol.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Roman ZADOINOV, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Romany Gaz Group c. Moldovei, reclamantul este o companie din Republica Moldova. În 2000, compania reclamanta a încheiat un contract cu o companie de stat, Comgaz-Plus, potrivit c?ruia, pe de o parte, compania reclamant? urma s? produc? ?i s? instaleze în favoarea prim?riei Ungheni câteva cazane de înc?lzire autonom? ?i sisteme de distribuire a energiei termice, iar, pe de alt? parte, Comgaz-Plus urma s?-i achite USD 160,000. Compania de stat nu ?i-a onorat obliga?iile financiare, de?i compania reclamant? a executat parte sa de contract. Prin în?elegeri ulterioare, p?r?ile au stabilit c? compania reclamant? urma s? produc? ?i s? instaleze câteva sisteme de înc?lzire suplimentar, iar Comgaz-Plus din nou nu a achitat banii. La 1 octombrie 2003, companiile au încheiat un nou contract, prin care Comgaz-Plus s-a obligat s? achite USD 158,862 în termen de 24 luni, în caz contrar, compania reclamant? avea dreptul s? cear?, în urm?toarele 3 luni, restituirea întregii sume datorate plus prejudicii, sum? evaluat? la USD 409,671.

Deoarece Comgaz-Plus nu a achitat suma în termenul prev?zut, la 27 mai 2004, compania reclamant? a ini?iat proceduri civile împotriva companiei de stat, solicitând restituirea sumei de USD 568,533. Compania a indicat în cererea de chemare în judecat? c? se afla într-o situa?ie financiar? dificil?, prezentând certificate bancare, ?i a solicitat extinderea termenului limit? de achitare a restului sumei. La 1 iunie 2004, Curtea de Apel Economic? a decis de a nu examina ac?iunea pân? compania reclamant? nu va achita taxa de stat în întregime, ceea ce constituia EUR 15,000 în total, acordându-i ini?ial un termen de o lun? pentru achitare, apoi pân? pe 15 septembrie 2004.

Compania reclamant? a contestat aceast? încheiere, referindu-se la prevederile art. 6 CEDO ?i invocând lipsa accesului la justi?ie în cazul în care instan?ele refuz? s? examineze cauza atunci când nu se achit? taxa de stat. La 15 iulie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul companiei reclamante, constatând c? ei i s-a acordat un termen suplimentar pentru achitarea taxei de stat ?i c? nu a existat înc?lcarea dreptului la accesul la justi?ie.

La 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Economic? a restituit cererea companiei reclamante f?r? a o examina, pe motiv de neachitare a taxei de stat. Compania reclamant? nu a depus o contesta?ie la Curtea Suprem? de Justi?ie.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? s-a plâns de violarea art. 6 CEDO pe motiv de înc?lcare a dreptului s?u de acces la justi?ie în urma refuzului instan?elor de judecat? de a-i examina cauza.

Guvernul a sus?inut c? compania reclamant?, de fapt, dispunea de suficiente fonduri pentru a achita taxa de stat, dup? cum rezulta din d?rile de seam? prezentate la organele fiscale ?i din extrasele bancare. Aceste documente au demonstrat c? compania reclamant? primise câteva credite bancare, înainte ?i dup? perioada în cauz? (1 iunie – 15 septembrie 2004), când urma s? achite taxa de stat. Aceste sume dep??eau de câteva ori suma necesar? pentru achitarea taxei de stat (EUR 15,000), de exemplu la 16 iunie 2004, compania primise EUR 88,134; la 20 iunie 2004 – EUR 36,415; la 30 iunie 2004 – USD 4,661; la 8 iulie 2004 – EUR 29,805; la 10 septembrie 2004 – EUR 14,496; ?i la 13 septembrie 2004 – USD 14,767.

Compania reclamant? a informat Curtea c? banii respectivi au fost folosi?i în alte scopuri care, la acel moment, erau mai importante decât achitarea taxei de stat ?i c? instan?ele na?ionale nu au examinat aceste argumente ridicate de Guvern.

Curtea a notat c? reclamantul nu a informat-o despre starea sa financiar? real? în prima cerere ?i în coresponden?a ulterioar? ?i c? aceast? informa?ie a devenit cunoscut? doar din observa?iile Guvernului. Mai mult, în cererea sa ini?ial?, compania reclamant? a sus?inut c? starea sa financiar? nu s-a schimbat între 15 iulie ?i 15 septembrie 2004. Totu?i, faptul c? compania primise bani în cont este indiscutabil. Curtea a notat c? compania reclamant? nu a demonstrat c? cheltuielile sale din acea perioad? nu puteau fi evitate. Mai mult, ea a sus?inut c? acele cheltuieli erau mai importante decât taxa de stat. Aceasta relev? o alegere con?tient? din partea companiei reclamante de a nu cheltui banii pentru taxa de stat, dar s?-i canalizeze pentru alte scopuri, refuzând s? dea detalii despre destina?ia acelor bani.

Curtea ?i-a exprimat preocuparea privind omisiunea instan?elor de judecat? na?ionale de a da suficiente motive pentru decizia lor de solicitare a achit?rii integrale a taxei de stat. Totu?i, Curtea a considerat c? în circumstan?ele excep?ionale ale acestei cauze dreptul companiei reclamante la acces la justi?ie nu a fost limitat într-atât încât s? devin? iluzoriu, având în vedere faptul c? ea dispunea de sumele necesare pentru achitarea taxei de stat, dar a cheltuit aceste sume pentru alte destina?ii, nedivulgând acest fapt Cur?ii ?i instan?elor na?ionale.

Prin urmare, cererea a fost respins? fiind în mod v?dit neîntemeiat?, în conformitate cu art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? a fost reprezentat? de c?tre Fadei NAGACEVSCHI, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Boldi?or c. Moldovei, reclamantul, Iurie BOLDI?OR, era beneficiarul unei hot?râri judec?tore?ti irevocabile din 7 aprilie 2005, prin care Judec?toria Edine? a obligat Ministerul Finan?elor s?-i achite MDL 1,516 (EUR 106) cu titlu de compensa?ie pentru dauna moral? ?i material? cauzat? de amendarea sa ilegal?. La 5 ianuarie 2007, Ministerul a achitat reclamantului suma de MDL 1,516.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO ?i a art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO.

La 20 aprilie 2009, Curtea a expediat reclamantului observa?iile Guvernului, solicitând observa?ii din partea acestuia pân? la data de 2 iunie 2009. Reclamantul nu a r?spuns.

La 13 noiembrie 2009, Grefa Cur?ii a mai expediat reclamantului o scrisoare, pe care reprezentantul reclamantului a primit-o la 23 noiembrie 2009, dar din nou nu a urmat niciun r?spuns.

Curtea a considerat c? reclamantul nu mai dore?te continuarea examin?rii cauzei, dup? cum este prev?zut de art. 37 § 1 (a) CEDO, ?i a radiat-o de pe rol potrivit art. 37 § 1 in fine CEDO.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre N. BABAN, avocat din Edine?.