Hot?rârile în cauza Megadat. Com SRL, Ganea, Bisir ?i Tulus ?i Mocanu

17 05 2011

La 17 mai 2011, CtEDO a pronun?at hot?rârea privind satisfac?ia echitabil? în cauza Megadat. Com SRL c. Moldovei (cererea nr. 21151/04), hot?rârile Ganea c. Moldovei (cererea nr. 2474/06), Bisir ?i Tulus c. Moldovei (cererea nr. 42973/05) ?i Mocanu c. Moldovei (cererea nr. 12708/05).

***

În cauza Megadat. Com SRL c. Moldovei, la 8 aprilie 2008, CtEDO a pronun?at hot?rârea în care a constatat în unanimitate violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO (protec?ia propriet??ii) ca urmare a declar?rii nevalabile a licen?elor companiei reclamante. La acea dat?, chestiunea privind satisfac?ia echitabil? nu era gata pentru decizie ?i a fost rezervat? pentru o hot?râre separat?.

Compania reclamant? a pretins EUR 12,512,075 cu titlu de prejudiciu material. Preten?ia s-a bazat pe un plan de afaceri elaborat în anul 2003 pentru Megadat.Com SRL ?i pentru Megadat. Com International SRL (nu este reclamant pe aceast? cauz?) cu privire la implementarea unor noi tehnologii, cum ar fi televiziunea digital? ?i internetul de mare vitez? ?i o cre?tere anual? a pie?ei de 7-14%. În sus?inerea preten?iilor sale, compania reclamant? a prezentat un raport întocmit de „Estimator-VM”, o agen?ie de evaluare din Republica Moldova. Perioada acoperit? în raport a fost aprilie 2004 ?i iulie 2008. Compania reclamant? a pretins, de asemenea, EUR 100.000 cu titlu de daune morale ?i a sus?inut c? societatea împreun? cu managerii s?i au fost sub o presiune puternic?, au fost supu?i la perchezi?ii permanente, verific?ri de c?tre toate organele de drept ?i de inspec?ie ale statului. Managerul companiei E. Mu?uc, a fost urm?rit pentru protestul pa?nic împotriva închiderii ilegale a companiei ?i a fost victima unui arest ilegal (a se vedea Mu?uc c. Moldovei, nr. 42440/06, 6 noiembrie 2007.). Compania reclamant?, de asemenea, a pretins EUR 36,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli, EUR 12.000 din care constituie reprezentarea sa în fa?a Cur?ii, iar restul reprezint? suma pl?tit? agen?iei de evaluare ?i estimare „Estimator-VM”.

Guvernul a contestat sumele pretinse de c?tre compania reclamant? ?i a sus?inut, în primul rând, c? Megadat.com International nu a avut calitatea de reclamant în aceast? cauz? ?i c? orice informa?ie cu privire la perspectivele acestea de afaceri este irelevant?. Mai mult decât atât, Guvernul a sus?inut c? implementarea a oric?rei noi tehnologii de tipul celor men?ionate în planul de afaceri prezentat de c?tre compania reclamant? ar necesita noi licen?e. Nu se ?tie cât timp ar fi luat ob?inerea a unor atare licen?e ?i dac? compania reclamant? totu?i le-ar fi ob?inut. Potrivit Guvernului, planul de afaceri s-a bazat pe presupunerea c? nu ar fi existat nici o concuren?? pe pia??. Mai mult decât atât, Guvernul a sus?inut c?, dup? retragerea licen?elor sale în octombrie 2003, compania reclamant? ar fi putut s? se adreseze repetate în vederea ob?inerii unor noi licen?e dup? ?ase luni. În consecin??, orice venit pierdut trebuie s? fie calculat numai pentru o perioad? de ?ase luni, plus cincisprezece zile necesare pentru îndeplinirea formalit??ilor. Faptul c? compania reclamant? nu a diminuat pierderile prin adresarea repetat? de eliberare a unor noi licen?e, dup? ?ase luni, nu poate fi imputat? Guvernului. În orice caz, calculul nu trebuia s? dep??easc? luna aprilie 2007, dat? la care licen?ele companiei reclamante urmau s? expire.

La 19 august 2010, dup? e?uarea încheierii unui acord de reglementare amiabil? cu compania reclamant?, Guvernul a informat Curtea c? a propus s? fac? o declara?ie unilateral? în vederea solu?ion?rii chestiunii de satisfac?ie echitabil?. Guvernul s-a obligat s? pl?teasc? companiei reclamante EUR 120,000 pentru a acoperi orice prejudiciu, precum ?i EUR 10.000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Printr-o scrisoare din 7 octombrie 2010 reprezentantul companiei reclamante ?i-a exprimat opinia c? suma men?ionat? în declara?ia unilateral? a Guvernului este inacceptabil de mic? ?i a solicitat Cur?ii s? resping? propunerea Guvernului.

Examinând prezenta cauz?, Curtea a ob?inut informa?ii de la p?r?i privind profitul net dup? impozitare al companiei reclamante pe parcursul ultimilor trei ani de activitate.

Potrivit informa?iilor prezentate de c?tre p?r?i se pare c? în anul 2001, compania reclamant? a suferit o pierdere de EUR 317,922. În anul 2002, profitul net a fost de EUR 145,680, iar în 2003 a fost de EUR 202,706.

Pe baza cifrelor de mai sus ?i a observa?iilor formulate de c?tre compania reclamant?, Curtea a notat c? cea mai mare parte a pierderilor sale pecuniare pretinse nu provin dintr-o activitate existent?, ?i anume, din activitatea acesteia pân? la retragerea licen?ei, dar din ni?te planuri care nu au mers mai departe decât o anticipare. În particular, se pare c? compania reclamant? nu a întreprins careva pa?i în vederea implement?rii planului de afaceri din anul 2003.

Curtea este de acord cu afirma?iile Guvernului conform c?rora compania reclamant? ar fi avut nevoie de noi licen?e pentru implementarea planului s?u de afaceri ?i c? exist? un grad mare de specula?ie în orice încercare de a prezice cât timp ar fi luat pentru ob?inerea acestor licen?e ?i dac? în genere le-ar ob?inut. În astfel de circumstan?e, ?i l?sând la o parte faptul c? preten?iile companiei reclamante se refer?, de asemenea, la o entitate de afaceri care nu are calitatea de reclamant în prezenta cauz?, Curtea nu este convins? c? venitul anticipat al companiei reclamante a întrunit elementele suficiente pentru a fi considerat un interes legal protejat de o certitudine suficient?, astfel încât s? fie compensabil.

Curtea a examinat, de asemenea, preten?iile companiei reclamante în ceea ce prive?te cuantumul prejudiciului moral ?i a costurilor ?i cheltuielilor prin prisma jurispruden?ei sale ?i le consider? a fi excesive (a se vedea Oferta Plus SRL c. Moldovei (satisfac?ie echitabil?), nr. 14385 / 04,12 februarie 2008, ?i Dacia SRL c. Moldovei (satisfac?ie echitabil?), nr. 3052/04, 24 februarie 2009).

Având în vedere suma compensa?iei propuse din declara?ia unilateral? a Guvernului, Curtea a considerat c? nu mai este justificat? continuarea examin?rii cererii ?i a scos-o de pe rol.

***

În cauza Ganea c. Moldovei, reclamantul Mihai Ganea s-a plâns de înc?lcarea dreptului s?u la libertate ?i siguran?? garantat de articolul 5 § 1 al Conven?iei ?i dreptul s?u la o cale de atac adecvat? în temeiul articolului 5 § 5 al Conven?iei.

La data de 27 august 2003, reclamantul a fost plasat în deten?ie, poli?ia întocmind un raport precum c? acesta ar fi comis o serie de contraven?ii administrative. Reclamantul a fost de?inut în subsolul Comisariatului de Poli?ie Soroca, iar a doua zi a ap?rut în fa?a unui judec?tor.

La data de 28 august 2003 Judec?toria Soroca a condamnat reclamantul la o pedeaps? cu închisoarea pe un termen de zece zile. El a r?mas în arest timp de trei zile, iar ulterior a fost eliberat.

La data de 19 noiembrie 2003 Curtea de Apel B?l?i a examinat recursul declarat de reclamant. Instan?a a constatat c? raportul care a stat la baza plas?rii reclamantului în deten?ie ?i condamnarea la închisoare au fost falsificate. Curtea a anulat decizia din 28 august 2003 ?i a încetat procedura.

La data de 11 decembrie 2003 reclamantul a înaintat o cerere prin care a solicitat desp?gubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a deten?iei sale ilegale.

La data de 24 noiembrie 2003 Judec?toria Soroca a admis par?ial ac?iunea reclamantului ?i a acordat suma de 15,000 de lei moldovene?ti (MDL) (946 Euro (EUR)).

La data de 26 martie 2005 Curtea de Apel B?l?i a admis recursul Ministerul Finan?elor, reducând valoarea compensa?iei la 1,000 lei (63 EUR).

Prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 26 octombrie 2005 a fost men?inut? decizia instan?ei de apel.

În fa?a Cur?ii, Guvernul a sus?inut c? instan?ele na?ionale au recunoscut în mod explicit c? deten?ia reclamantului a fost ilegal? ?i c? dreptul la libertatea acestuia a fost înc?lcat. Potrivit Guvernului, anularea condamn?rii ?i acordarea compensa?ii b?ne?ti a constituit un remediu suficient pentru înc?lcarea drepturilor respective.

În primul rând, Curtea a observat c? prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 26 octombrie 2005, a fost recunoscut?, în esen??, ilegalitatea deten?iei reclamantului. În consecin??, în opinia Cur?ii, autorit??ile publice au recunoscut înc?lcarea drepturilor reclamantului.

În ceea ce prive?te a doua condi?ie, ?i anume redresare adecvat? ?i suficient?, Curtea a observat c? instan?a de fond a acordat reclamantului suma de 946 EURO. Totu?i Curtea Suprem? de Justi?ie nu a indicat nici un motiv valabil pentru a reduce suma acordat? la 63 EURO.

În opinia Cur?ii, exist? o dispropor?ie nerezonabil? între suma pl?tit? pentru daune morale de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie ?i sumele acordate, de obicei, de Curte în temeiul articolului 41 din Conven?ie în cazuri similare (Hyde Park ?i al?ii c. Moldovei (nr. 4), nr. 18491/07, § 70, 07 aprilie 2009; Leva c. Moldovei, nr. 12444/05, § 79, 15 decembrie 2009). În aceste circumstan?e, Curtea nu accept? pozi?ia precum c? reclamantul a primit desp?gubiri adecvate ?i corespunz?toare a daunelor morale rezultate din înc?lcarea articolului 5 § 1.

Curtea a constatat c? reclamantul poate pretinde, în continuare, statutul de victim? a unei înc?lc?ri a articolului 5 din Conven?ie.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 1 ?i § 5 al Conven?iei. În opinia Cur?ii, nu a fost contestat faptul c? a avut loc înc?lcarea dreptului reclamantului la libertate ?i securitate garantat de articolul 5 § 1 din Conven?ie, fapt recunoscut de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie. Curtea a observat c? orice persoan? are posibilitatea s? înainteze o cerere de reparare a daunelor cauzate în rezultatul priv?rii ilegale de libertate. Rezult? c? sistemul de drept din Moldova a acordat reclamantei, cu un grad suficient de certitudine, dreptul la desp?gubiri pentru arest preventiv.

Curtea a notat c? reclamantul s-a folosit de oportunitatea oferit? lui de legisla?ie pentru ob?inerea unor desp?gubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a deten?iei sale ?i c?, în conformitate cu aceast? procedur?, acesta a ob?inut recunoa?terea ilegalit??ii deten?iei sale în conformitate cu legisla?ia na?ional? ?i recunoa?terea implicit? a înc?lc?rii articolului 5 § 1 al Conven?iei.

Curtea a observat c? singura chestiune care se impune în acest caz este valoarea compensa?iei acordat? reclamantului de c?tre Curtea de Apel B?l?i, adic? echivalentul a 63 EURO. Chiar dac? perioada de deten?ie - trei zile - poate p?rea scurt?, aceast? sum? este considerabil mai mic? decât ceea ce Curtea a acordat, în cazuri similare de înc?lcare a articolului 5 din Conven?ie (Hyde Park ?i al?ii (nr. 4) ?i Leva de mai sus).

În ceea ce prive?te cuantumul prejudiciilor morale ?i materiale, precum ?i costurile ?i cheltuielile suportate în fa?a instan?elor na?ionale ?i a Cur?ii, reclamantul a l?sat aceast? chestiune la discre?ia Cur?ii.

Curtea a acordat reclamantului suma de 6,000 EURO cu titlu de compensa?ii. În ceea ce prive?te costurile ?i cheltuielile, având în vedere lipsa de probe aflate în posesia sa, Curtea a constatat c? nu exist? motive pentru acordarea compensa?iilor în aceast? privin??.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de V. Marcu, avocat din Edine?.

***

În cauza Bisir ?i Tulus c. Moldovei, reclaman?ii, Svetlana ?i Ivan Bisir, ?i Elena Ivan ?i Tulus, sunt dou? cupluri c?s?torite care locuiesc în Chi?in?u.

La 3 iunie 2005, cuplurile erau la o petrecere de nunt?, când so?ii reclaman?i au fost re?inu?i de poli?i?ti masca?i. Ofi?erii de poli?ie i-au informat c? au fost aresta?i sub suspiciunea de falsificare a unui contract ?i sustragerea în propor?ii deosebit de mari a unor sume de bani de la o companie ter??.

Mai târziu în acea noapte, între miezul nop?ii ?i aproximativ 3 diminea?a, ofi?erii de poli?ie masca?i au perchezi?ionat domiciliile reclaman?ilor.

În octombrie 2005, instan?ele judec?tore?ti na?ionale au respins plângerile înaintate de c?tre Svetlana Bisir ?i Å¢ulu? Elena ca nefondate.

La câteva zile dup? arestare, Procuratura a emis un comunicat de pres? în care i-au prezentat pe cei doi reclaman?i de?inu?i ca membri ai unei bande criminale.

Instan?ele judec?tore?ti na?ionale au prelungit deten?ia celor doi de mai multe ori f?când trimitere la gravitatea infrac?iunii de care reclaman?ii erau suspecta?i ?i/ sau obstruc?ionarea mersului justi?iei. Reclaman?ii au contestat, f?r? succes, deten?ia sa.

Unul dintre reclaman?ii de?inu?i, Ivan Bisir, a fost transportat, de câteva ori, la spitalul din penitenciar ca urmare a grevei foamei ?i a unor probleme de s?n?tate. El a fost, de asemenea, examinat de mai multe ori de c?tre medici independen?i, unul dintre care a recomandat o interven?ie chirurgical?.

Al doilea reclamant, Ivan Å¢ulu?, a fost de?inut timp de 53 zile în regim de izolare într-o o celul? care, potrivit acestuia, a fost slab luminat?, în rezultatul c?reia el a pierdut cel pu?in 10% din vederile sale.

La 6 septembrie 2005, în timp ce Ivan Bisir se afla în spitalul penitenciarul, celula sa a fost perchezi?ionat? de c?tre ofi?erii de poli?ie.

Când domnul Bisir a întrebat despre motivele perchezi?iei, el a pretins c? a fost lovit cu pumnii ?i târât pe coridorul închisorii. De asemenea, el ?i-a pierdut de mai multe ori con?tiin?a. Evenimentele descrise au fost confirmate în scris de c?tre un alt de?inut, cu care reclamantul se afla într-o celul?.

Versiunea Guvernului despre cele întâmplate a fost c? leziunile domnului Bisir au fost fie auto-provocate sau au ap?rut în urma c?derii. Ivan Bisir s-a plâns procurorului privind relele tratamente.

Dou? rapoarte medicale, din 7 ?i 29 septembrie 2005, au confirmat c? reclamantul a avut mai multe vân?t?i ?i zgârieturi pe tot corpul, ?i au concluzionat c? este posibil c? acestea au ap?rut în urma loviturilor din 6 septembrie 2005.

O institu?ie de medicin? legal?, întrebat?, ulterior, dac? leziunile ar fi putut fi auto-provocate sau în rezultatul unei c?deri, a r?spuns în aceea?i zi - 09 februarie 2006 - c? ar fi fost posibil.

Plângerea domnului Bisir despre relele tratamente a fost în cele din urm? respins?, motivele fiinde bazate pe avizul medico-legal precum c? leziunile au fost rezultatul unei c?deri.

În octombrie 2006, a fost încetat? urm?rirea penal? împotriva lui Ivan Bisir ?i Ivan Tulus pentru lips? de probe.

Bazându-se pe articolele 3, 5 (dreptul la libertate ?i siguran??), 6 §2 , 8 ?i 13 (dreptul la un recurs efectiv), reclaman?ii s-au plâns de condi?iile în care au fost de?inu?i, de lipsa de îngrijiri medicale, maltratarea lui Ivan Bisir, ilegalitatea deten?iei lor, ilegalitatea perchezi?iilor, emiterea unui comunicat de pres?, prezentându-i drept infractori, precum ?i lipsa unei c?i de atac eficiente în ceea ce prive?te plângerile lor în temeiul articolelor 5 ?i 8.

Curtea a notat c? Ivan Bisir a fost r?nit la 6 septembrie 2005. În timp ce p?r?ile au convenit c? el totu?i avea zgârieturi ?i vân?t?i pe tot corpul la momentul respectiv, nu erau de acord cu privire la cauza apari?iei lor.

Curtea a notat c? leziunile au fost în concordan?? cu versiunea evenimentelor prezentate de dl Bisir ?i a declara?iilor persoanei de?inute în aceea?i celul? cu dânsul, nici unul dintre ei nefiind interogat în timpul urm?ririi penale autorit??ile moldovene?ti.

Guvernul ?i-a bazat concluziile în totalitate pe declara?iile ofi?erilor de poli?ie ?i nu au reu?it s? ofere o explica?ie plauzibil? pentru apari?ia acestor leziuni.

Prin urmare, domnul Bisir a fost r?nit de c?tre poli?i?ti, contrar art. 3 CEDO.

Curtea a considerat în continuare c? a existat o violare a articolului 3 CEDO, deoarece nu a fost efectuat? o anchet? efectiv? pentru relele tratamente.

Perchezi?ia domiciliilor reclaman?ilor au fost efectuat? pe timp de noapte. Codul de procedur? penal? al Republicii Moldova, interzice perchezi?ia domiciliului pe timp de noapte, decât numai în cazuri excep?ionale. Având în vedere c? Guvernul nu a sus?inut c? acest caz a fost excep?ional, perchezi?ia a fost una ilegal?.

Prin urmare, a avut loc o violare a articolului 8 CEDO în ceea ce o prive?te pe Svetlana Bisir ?i Elena Å¢ulu?. Curtea a respins restul preten?iilor reclaman?ilor.

Primul ?i al doilea reclamant au solicitat EUR 30,000 fiecare cu titlu de prejudiciu moral, al treilea ?i al patrulea reclamant au solicitat EUR 10,000 fiecare cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 34,373 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului Ivan Bisir EUR 15,000 cu titlu de prejudiciu moral, Svetlanei Bisir ?i Elenei Å¢ulu? câte EUR 1,200 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 1,200 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au fost reprezenta?i de c?tre V. Oltu ?i D.I. Straisteanu, avoca?i din Chi?in?u.

***

În cauza Mocanu c. Moldovei, reclamanta Valentina Mocanu s-a plâns de înc?lcarea dreptului s?u la un proces echitabil ?i a dreptului s?u la protec?ia propriet??ii din cauza neexecut?rii hot?rârii definitive.

În anul 1997 casa reclamantei a fost grav avariat?. Prin hot?rârea judec?toriei Cahul din 19 septembrie 2003 Prim?ria or. Cahul a fost obligat? s? atribuie reclamantei un apartament cu dou? camere. Hot?rârea a devenit definitiv? la data de 04 octombrie 2003.

La 22 octombrie 2008 judec?toria Cahul a schimbat modul de executare a hot?rârii din 19 septembrie 2003 ?i a obligat Prim?ria or. Cahul s? pl?teasc? reclamantei suma de 31,000 EURO.

La 23 decembrie 2009 aceast? sum? a fost transferat? în contul bancar al reclamantei.

Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2010 Guvernul a informat Curtea despre faptul c? hot?rârea definitiv? pronun?at? în favoarea reclamantei a fost executat? la data de 23 decembrie 2009. Acest fapt a fost confirmat printr-o chitan?? semnat? de c?tre reclamant? la data de 19 ianuarie 2010, care con?ine o declara?ie precum c? nu are careva preten?ii cu privire la executarea hot?rârii respective. Potrivit Guvernului, aceast? declara?ie înseamna c? reclamanta nu mai inten?ioneaz? s? continue examinarea cererii sale în fa?a Cur?ii. Guvernul a cerut Cur?ii scoaterea cererii de pe rolul s?u în conformitate cu articolul 37 § 1) din Conven?ie.

Curtea a observat, c? în pofida declara?iei reclamantei din 19 ianuarie 2010, aceasta nu a men?ionat vreodat?, în coresponden?a sa cu Curtea, c? nu mai dore?te continuarea examin?rii cererii acesteia, în sensul articolului 37 § 1 a) din Conven?ie. Astfel Curtea nu poate accepta solicitarea Guvernului de scoatere a cererii de pe rolul s?u.

Guvernul a invocat epuizarea a c?ilor de recurs interne, considerând c? reclamanta era în drept s? înainteze o ac?iune împotriva autorit??ilor responsabile pentru neexecutarea hot?rârii definitive, în scopul de a ob?ine desp?gubiri.

Curtea a respins pozi?ia Guvernului, considerând c? nu au fost prezentate fapte sau argumente care ar convinge s? adopte a concluzie diferit?, de cele anterioare precum c? legisla?ia Republicii Moldova nu con?ine remedii legale pentru remedierea înc?lc?rilor respective.

Curtea a constatat, în unanimitate, înc?lcarea articolului 6 § 1 al Conven?iei ?i a articolului 1 din Protocolul 1, reamintind c?, de?i reclamanta a ob?inut o hot?râre judec?toreasc? la data de 19 septembrie 2003, aceasta nu a fost executat pân? la 23 decembrie 2009, cu o întârziere de ?ase ani, dou? luni ?i dou?zeci ?i trei zile.

În ceea ce prive?te preten?iile cu privire la satisfac?ia echitabil?, Curtea a observat c? acestea au fost primite dup? expirarea termenului limit? stabilit în acest sens, f?r? nici o explica?ie pentru omiterea termenului. Prin urmare, Curtea nu a considerat necesar de a acorda careva sume în temeiul articolului 41 al Conven?iei.