16 08 2011

În luna iulie 2011 CtEDO a comunicat urm?toarele cereri Guvernului Moldovei: COMPANIA DE TRANSPORTURI AERIENE „TIRAMAVIA” SRL c. Moldovei, COMPANIA AERIANÄ‚ „VALAN INTERNATIONAL CARGO CHARTER” SRL c. Moldovei, COMPANIA AERIANÄ‚ „GRIXONA” SRL c. Moldovei (cererile nr. 54115/09, 55707/09 ?i 55770/09), KOMMERSANT MOLDOVY c. Moldovei (cererea nr. 10661/08) ?i Tatiana DMITRIEVA c. Moldovei (cererea nr. 28347/08).

***

În cauzele „TIRAMAVIA” SRL, „VALAN INTERNATIONAL CARGO CHARTER” SRL, „GRIXONA” SRL, reclaman?ii sunt 3 societ??i comerciale specializate în transportul aerian din Republica Moldova.

La 1 iunie 2007, Administra?ia de Stat a Avia?iei Civile (în continuare „ASAC”) a emis un ordin privind interzicerea oper?rii aeronavelor înregistrate în Republica Moldova începând cu 15 iulie 2007 în spa?iul aerian al Irakului ?i Afganistanului.

În perioada 4 ?i 8 iunie 2007, companiile reclamante au fost supuse unui control din partea European Union Safety Committee. Ca rezultat, au fost depistate iregularit??i.

La 14 iunie 2007, ASAC a expediat societ??ilor reclamante raportul Comisiei Europene ?i i-a informat c? sunt în drept s? prezinte observa?iile sale pân? la 22 iunie 2007.

La 18 iunie 2007, ASAC a expediat companiilor o prescrip?ie aeronautic? nr. 2584 ?i le-a cerut s? prezinte pân? la 21 iunie 2007 un plan de lichidare a neregulilor constatate de c?tre Comisia European?. Potrivit reclaman?ilor un astfel de plan a fost expediat solicitantului la 21 iunie 2007.

De asemenea, la 18 iunie 2007 ASAC a expediat companiilor reclamante o prescrip?ie aeronautic? nr. 2585, prin care li s-a cerut s? întreprind? m?suri în vederea remedierii neregulilor pân? la 20 iulie 2007 ?i 20 septembrie 2007. Nu este clar dac? neregulile în cauz? erau acelea?i cu cele depistate de c?tre Comisia European?.

La 21 iunie 2007 ASAC a decis revocarea certificatelor companiilor reclamante de operator aerian (în continuare „COA”).

În privin?a primei companii reclamante, motivul invocat de c?tre ASAC a fost faptul c? autorit??ile aeroportuare din mai multe ??ri europene au depistat nereguli privind avioanele sale ?i c? aceste nereguli au avut un impact negativ asupra securit??ii zborului.

În ceea ce prive?te a doua ?i a treia companie, ASAC s-a bazat pe faptul c? acestea au operat zboruri spre Afganistan, Congo, Sudan, Sierra Leone, Kosovo, Noua Zeeland? ?i Emiratele Arabe Unite. ASAC a sus?inut c? aceste destina?ii au implicat riscuri de securitate ?i c? acestea nu a avut resurse pentru a asigura securitatea zborurilor pe acele teritorii.

La 22 iunie 2007, companiile reclamante au solicitat ASAC anularea deciziei sale pe motiv c? nu a fost explicat exact care nereguli au stat la baza revoc?rii COA ?i ASAC nu le-a acordat timp pentru a înl?tura neajunsurile.

Având în vedere faptul c? ASAC a refuzat anularea deciziei sale, la 28 iunie 2007, companiile reclamante au contestat decizia la Curtea de Apel Chi?in?u. Companiile reclamante au sus?inut, printre altele, c? în conformitate cu art.23 din Legea privind avia?ia civil?, ASAC putea s? suspende sau s? revoce certificatele de operator aerian numai în cazul în care companiile nu ar fi reu?it s? lichideze neregulile constatate de c?tre ASAC în termenul stabilit. Întrucât ASAC nu a specificat pe care iregularit??i s-a bazat atunci când a decis revocarea certificatelor de operator aerian ?i nu a acordat un termen limit? pentru remedierea acestor nereguli, ac?iunile sale sunt ilegale.

La 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Chi?in?u a respins ac?iunea companiilor reclamante ?i a sus?inut, printre altele, c? ASAC a fost în drept s? revoce certificatele de operator aerian, deoarece au fost depistate nereguli grave privind subminarea siguran?ei zborurilor în ceea ce prive?te prima companie ?i pentru c? aceasta nu a reu?it s? lichideze neajunsurile. De asemenea, instan?a a sus?inut c? celelalte companii nu s-au conformat ordinului ASAC din 1 iunie 2007 privind interzicerea zborurilor spre Irak ?i Afganistan. Companiile reclamante au atacat aceast? decizie la Curtea Suprem? de Justi?ie.

La 29 aprilie 2009, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul companiilor reclamante, ?i a men?inut hot?rârea pronun?at? de Curtea de Apel.

În fa?a Cur?ii, companiile reclamante se plâng în temeiul art. 6 CEDO c? procedurile au fost inechitabile, deoarece instan?ele na?ionale nu au motivate suficient deciziile sale. În particular, instan?ele de judecat? nu a examinat ?i nu a motivat respingerea unor importante argumente prezentate. Companiile, de asemenea, sus?in c? procedurile au fost excesiv de lungi.

Companiile reclamante, de asemenea, se plâng c? revocarea certificatelor de operator aerian a fost contrar? art. 1 din Protocolul 1 CEDO.

Curtea a invitat p?r?ile s? r?spund? la urm?toarele întreb?ri:

- A existat o ingerin?? în dreptul companiilor reclamante la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 CEDO? Dac? da, a fost ingerin?a de interes public, în conformitate cu condi?iile prev?zute de lege ?i a fost necesar? pentru a reglementa folosin?a propriet??ii conform interesului general (Megadat.com SRL c. Moldovei, nr.21151/04, 8 aprilie 2008)?

În fa?a Cur?ii, companiile reclamante sunt reprezentate de c?tre I. P?duraru, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza KOMMERSANT MOLDOVY, reclamantul este un ziar, „Kommersant Moldovy” înregistrat în Republica Moldova.

Printr-o decizie definitiv? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 29 mai 2002, s-a constatat c? ziarul reclamant a înc?lcat integritatea teritorial? ?i securitatea na?ional? a Republicii Moldova ?i ca rezultat a fost obligat s?-?i stopeze activitatea.

La 9 ianuarie 2007, CtEDO a pronun?at o hot?râre în ceea ce prive?te cererea depus? de c?tre ziarul reclamant. Curtea a constatat violarea art. 10 al Conven?iei ?i a acordat desp?gubiri ziarului reclamant pentru prejudiciul cauzat (a se vedea, pentru mai multe detalii, Kommersant Moldovy c. Moldovei, nr. 41827/02, 9 ianuarie 2007). Hot?rârea a devenit definitiv? la 9 aprilie 2007.

La 29 mai 2007, ziarul reclamant a depus la Curtea Suprem? de Justi?ie o cerere de revizuire, care s-a finalizat cu hot?rârea din 29 mai 2002. Cererea era întemeiat? pe prevederile art. 449 (h) din Codul de procedur? civil? ?i s-a referit la hot?rârea Cur?ii din 9 ianuarie 2007, ca temei pentru revizuire.

Potrivit ziarului reclamant, p?r?ile nu au abordat problema înaint?rii tardive a cererii de revizuire ?i aceast? chestiune nu a fost discutat? în cadrul ?edin?ei.

La 4 octombrie 2007, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins cererea ziarului reclamant, ca înaintat? în afara termenului-limit? stabilit de art. 450 (g) CPC.

Ziarul reclamant a prezentat o copie a unei decizii a Cur?ii Supreme de Justi?ie din29 noiembrie 2006, prin care a fost admis? o cerere de revizuire ca urmare a constat?rii de c?tre Curte a unei viol?ri a drepturilor garantate de Conven?ie. (cauza Partidul Popular Cre?tin Democrat c. Moldovei, nr. 28793/02, CEDO 2006 II). Unul din argumentele intimatului a fost faptul c? reclamantul a depus cererea dep??ind termenul de trei luni de la adoptarea hot?rârii de c?tre Curte ?i, astfel, în afara termenului stabilit în articolul 450 (g) din Codul de procedur? civil?. Reclaman?ii, în acest caz, au sus?inut c? cererea lor a fost înaintat? în termen de trei luni de la data la care hot?rârea Cur?ii a devenit definitiv?. Curtea Suprem? de Justi?ie a constatat c?:

"... hot?rârea Cur?ii Europene a Drepturilor Omului a devenit definitiv? numai la data de 15 mai 2006. Prin urmare, [Partidul Popular Cre?tin Democrat] a prezentat cererea sa în termenul-limit?."

Potrivit ziarului reclamant, nici o cerere de revizuire ca urmare a unei constat?ri a înc?lc?rii de c?tre Curte nu a fost admis? de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie, înainte de intrarea în vigoare a hot?rârii relevante a Cur?ii, deoarece instan?a întotdeauna a?teapt? pentru a vedea dac? hot?rârea Cur?ii a devenit definitiv?.

În fa?a Cur?ii, ziarul reclamant s-a plâns de violarea art. 6 § 1 CEDO, deoarece Curtea Suprem? de Justi?ie a respins cererea sa pentru un motiv care nu a fost invocat de c?tre p?r?i ?i în privin?a c?ruia nu a avut posibilitate de a înainta obiec?ii în fa?a instan?ei. De asemenea, s-a plâns de violarea art. 10 CEDO, deoarece prin refuzul de a anula hot?rârile pe care Curtea le-a constatat ca o înc?lcare a articolului 10, Curtea Suprem? de Justi?ie a permis ca aceste hot?râri s? continue înc?lcarea dreptului s?u la libertatea de exprimare. Acesta s-a plâns, în cele din urm?, în temeiul art. 46 CEDO, c? statul reclamat, de facto, a e?uat s? se conformeze pe deplin cu hot?rârea Cur?ii.

Curtea a invitat p?r?ile s? r?spund? la urm?toarele întreb?ri:

1. Este Curtea competent? ratione materie de a examina plângerile ziarului reclamant (a se vedea Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) c.Elve?iei (nr. 2) [MC], nr.32772/02, CEDO 2009)?

2. Dac? da, a existat o ingerin?? în libertatea ziarului reclamant la exprimare? A fost ingerin?a în conformitate cu cerin?ele art. 10 CEDO?

3. A existat o înc?lcare a art. 6 § 1 CEDO? În special, a fost înc?lcat dreptul companiei reclamante de acces la o instan?? urmare a refuzului Cur?ii Supreme de Justi?ie de a redeschide procedura, luând în considera?ie propria jurispruden?? în aceast? privin???

În fa?a Cur?ii ziarul reclamant este reprezentat de c?tre V. Nagacevschi de la ONG „Juri?tii pentru drepturile omului”.

***

În cauza DMITRIEVA, reclamanta Tatiana Dmitrieva, este un arhitect coordonator, de la Institutului Municipal „Chi?in?uproiect” ( în continuare „Institutul”).

Potrivit reclamantei la sfâr?itul anului 2005 ea a fost abordat? la locul s?u de munc? de c?tre o persoan? pe nume Ivan (în continuare „I.V.”), care i-a cerut s?-i preg?teasc? un proiect pentru construc?ia unei anexe la apartamentul s?u (în continuare „apartament”). I.V. i-a spus c? nu are nevoie de un proiect ca atare, într-o form? autorizat?, ci doar de un proiect preliminar pentru a calcula costul lucr?rilor. Reclamantul a acceptat s? elaboreze proiectul în afara orelor de lucru.

Ulterior, la 05 decembrie 2005 reclamanta a fost contactat? de V.M., reprezentantul lui I.V. în baza unei procuri. La o dat? specificat?, V.M. a transmis reclamantei suma de 100 dolari americani, cu titlu de avans pentru munca ce urma a fi efectuat?. Reclamanta a semnat o recipis? care confirma primirea banilor.

Prin plângerea din 04 ianuarie 2006, V.M. a denun?at-o pe reclamant? la poli?ie, sus?inând c? aceasta a solicitat un ulcior de vin în schimbul elabor?rii ?i livr?rii proiectului de construc?ie a anexei men?ionate mai sus. În aceea?i zi, reclamanta a transmis lui V.M. proiectul elaborat ?i ultimul i-a dat restul sumei convenite de 200 dolari americani. Banii au fost marca?i anterior de c?tre poli?ie cu o substan??, vizibil? la raze ultraviolete. La scurt timp dup? transmiterea banilor, reclamanta a fost re?inut? de poli?ie.

Prin ordonan?a din 04 ianuarie 2006 a fost ini?iat? urm?rirea penal? împotriva reclamantei pentru corup?ie pasiv? (Articolul 324 § 2, litera c) din Codul penal).

În aceea?i zi, ofi?erul respectiv a audiat pe V.M. în calitate de parte v?t?mat?. La 6 ianuarie 2006, I.V. a fost audiat în calitate de martor. Potrivit acestor declara?ii, I.V. a contactat pe reclamanta pentru a afla despre pa?ii ce trebuiau urma?i pentru a ob?ine un proiect de construc?ie. Reclamanta a solicitat un ulcior de vin pentru a accelera ?i facilita procedura.

Prin scrisoarea din 27 ianuarie 2006, Institutul a informat avocatul reclamantei c? V.M. nu a depus vreo cerere pentru a ob?ine un proiect de construc?ie.

Prin scrisoarea din 16 februarie 2006, Oficiul Cadastral Teritorial Chi?in?u a informat avocatul reclamantului c?, începând cu 1 decembrie 2005, proprietarul apartamentului este I.I., o persoan? ter??.

La faza cercet?rii judec?tore?ti, la 11 ianuarie 2007 judec?toria Buiucani instan?a a emis o încheiere de aducere for?at? a lui I.V. Printr-o declara?ie din 19 ianuarie 2007 I.V. a informat comisariatul de poli?ie Buiucani c? a suferit infarct miocardic ?i, fiind ?intuit la pat, nu se putea mi?ca. Într-un raport din 22 ianuarie 2007, ofi?erul de poli?ie responsabil de executarea încheierii respective a informat despre imposibilitatea aducerii for?ate a lui I.V. în fa?a instan?ei. Având în vedere acest lucru, judec?toria Buiucani a decis examinarea cauzei în lipsa lui I.V. ?i a dat citire declara?iilor acestuia date la urm?rirea penal?. Instan?a de judecat? a audiat pe reclamanta, pe V.M. ?i notarul care a autentificat procura eliberat? de I.V. lui. V.M.

La 16 martie 2007 judec?toria Buiucani a achitat-o pe reclamant? pe motiv nu erau întrunite elementele constitutive ale infrac?iunii. Instan?a a acceptat, printre altele, argumentul ap?r?rii c? reclamanta a fost victima unei provoc?ri din partea poli?iei. Ea a men?ionat, c? V.M. nu a solicitat Institutului de a elabora proiectul de construc?ie. De asemenea, ea a men?ionat c? din 2000 I.V. nu a mai de?inut apartamentul respectiv ?i, prin urmare, el a avut nici un interes legitim de a solicita elaborarea proiectului anexei la acest apartament. Instan?a în cauz?, de asemenea, a constatat c? urm?rirea penal? a fost efectuat? de c?tre o autoritate cu înc?lcarea competen?ei materiale.

Prin decizia din 28 iunie 2007, Curtea de Apel Chi?in?u admis par?ial recursul acuz?rii, a anulat solu?ia instan?ei inferioare ?i a rejudecat cauza. În timpul audierii, la cererea acuz?rii, au fost audia?i reclamanta ?i avocatul s?u. V.M. ?i I.V. nu au fost prezen?i la ?edin??. Instan?a de apel a decis reîncadrarea faptelor ?i a constatat vinov??ia reclamantei de comiterea infrac?iunii prev?yute de art. 330 din Codul penal (Primirea de c?tre un func?ionar a recompensei ilicite). Instan?a a condamnat reclamanta la plata unei amenzi de 8.000 de lei moldovene?ti (aproximativ 500 de euro). Instan?a de apel ?i-a întemeiat decizia sa, în primul rând, pe declara?iile lui V.M. ?i I.V., ?i a nu abordat chestiunea existen?ei provoc?rii din partea poli?iei.

La 17 august 2007, avocatul reclamantului a înaintat un recurs împotriva deciziei Cur?ii de Apel. El a invocat, printre altele, c? condamnarea sa bazat pe declara?iile date de I.V. în timpul urm?ririi penale ?i citite în timpul ?edin?ei. Avocatul a sus?inut c? aceast? prob? a fost inadmisibil?. De asemenea, a sus?inut c? decizia instan?ei de apel nu a fost motivat?, deoarece nu s-a pronun?at în privin?a constat?rilor instan?ei de fond, inclusiv asupra faptului c? a existat o provocare din partea poli?iei. Avocatul a subliniat c? sentin?a de condamnare s-a bazat pe m?rturiilor persoanelor care, ac?ionând în conformitate cu instruc?iunile ofi?erilor de poli?ie au provocat comiterea infrac?iunii de c?tre reclamant?.

Prin decizia din 5 decembrie 2007, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul pe de o parte, ca v?dit nefondat ?i, pe de alt? parte, ca inadmisibil, deoarece el nu a fost semnat de c?tre reclamant?, dar numai de c?tre avocat.

În fa?a Cur?ii, reclamanta s-a plâns de violarea art. 6 CEDO, deoarece: a) decizia Cur?ii de Apel Chi?in?u la 28 iunie 2007 ?i decizia Cur?ii Supree? de Justi?ie din 5 decembrie 2007 nu sunt motivate; b) V.M. ?i I.V., au ac?ionat în conformitate cu instruc?iunile poli?ie pentru a incita comiterea infrac?iunii; c) nu a fost posibil? audierea lui I.V., în calitate de martor, or Curtea de Apel Chi?in?u, pronun?ând sentin?a de condamnare din 28 iunie 2007, s-a bazat pe declara?iile acestuia date la urm?rirea penal?; d) c? Curtea de Apel Chi?in?u, inversând achitarea primei instan?e, nu a rejudecat cauza, în conformitate cu prevederile procedurale în vigoare, doar a audiat p?r?ilor interesate cu privire la apel; e) faptul c? Curtea Suprem? de Justi?ie a considerat recursul avocatului inadmisibil, pe motiv c? reclamantul nu a semnat recursul.

Curtea a invitat p?r?ile s? r?spund? la urm?toarea întrebare:

- A fost examinat? în mod echitabil temeinicia acuza?iei penale împotriva reclamantului, în conformitate cu cerin?ele articolului 6 din Conven?ie?

În fa?a Cur?ii reclamanta este reprezentat? de c?tre V. Tarnovschi, avocat din Chi?in?u.