27 09 2011

La 27 septembrie 2011, CtEDO a pronun?at urm?toarele hot?râri: Agurdino S.R.L. c. Moldovei (cererea nr. 7359/06) ?i Cristina Boicenco c. Moldovei (cererea nr. 25688/09).

***

În cauza Agurdino S.R.L. , compania reclamant? este specializat? în producerea unor produse chimice în Zona Economic? Liber? Expo-Business-Chi?in?u.

La data de 15 octombrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat a obligat compania reclamant? la plata TVA în sum? total? de 2,021,312 lei (aproximativ EUR 126,000) ?i o amend? în sum? de 1,617,079 lei pentru neachitarea TVA-ului respectiv. Compania a contestat aceste sume, invocând c? a fost scutit? de la plata acestor impozite în conformitate cu Legea cu privire la zonele economice libere. Inspectoratul nu a acceptat argumentele companiei, aceasta s-a adresat în instan?a de judecat?.

La data de 19 iunie 2002 Curtea Suprem? de Justi?ie a admis ac?iunea companiei reclamante, aceasta fiind exonerat? de la plata sumelor impuse de Inspectoratul Fiscal de Stat.

La data de 20 octombrie 2005, Parlamentul a adoptat o hot?râre de interpretare a Legii cu privire la zonele economice libere, dând o interpretare diferit? de cea a companiei reclamante invocat? în fa?a instan?ei de judecat?.

La data de 2 noiembrie 2005, Inspectoratul a depus o cerere de revizuire a deciziei Cur?ii Supreme de Justi?ie din 19 iunie 2002, invocând noua interpretare a legii.

La data de 14 noiembrie 2005, compania reclamant? a fost informat? la telefon de Cancelaria Cur?ii Supreme de Justi?ie c? ?edin?a de judecat? va avea loc la data de 16 noiembrie 2005. Directorul executiv al companiei reclamante a solicitat amânarea, motivând c? nu va putea s? se prezinte la ?edin??.

La data de 16 noiembrie 2005 Curtea Suprem? de Justi?ie a examinat cererea de revizuire în absen?a companiei reclamante ?i a admis-o, casând decizia favorabil? companiei reclamante ?i pronun?ând o decizie în favoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

La data de 30 noiembrie 2006 Curtea Constitu?ional? a declarat neconstitu?ional? hot?rârea Parlamentului de interpretare a legii respective. Astfel, la data de 12 decembrie 2006 compania reclamant? a depus o cerere de revizuire a deciziei Cur?ii Supreme de Justi?ie din 16 noiembrie 2005. Totu?i, cererea respectiv? a fost repsins? la data de 24 ianuarie 2007.

Potrivit companiei reclamante, decizia din 16 noiembrie 2005 a fost executat? par?ial, în particular au fost achitate doar 42,906 lei. Restul sumei nu a putut fi achitat? deoarece compania reclamant? a devenit insolvabil?. Guvernul a contestat aceast? afirma?ie sus?inând c? decizia din 16 noiembrie 2005 nu a fost niciodat? executat?.

În fa?a Cur?ii compania reclamant? a pretins c? prin casarea deciziei din 19 iunie 2002 a fost violat dreptul s?u la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. De asemenea, compania reclamant? s-a mai plans c? decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 16 noiembrie 2005 a înc?lcat dreptul s?u la protec?ia propriet??ii prev?zut de art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO.

Curtea a notat ca prezenta cauz? vizeaz? procedurile în urma c?rora compania reclamant? obligat?, urmare a erorilor în plata taxelor, s? pl?teasc? o amend? în m?rime de 1,617,049 MDL. Evaluarea taxelor ?i impunerea suprataxelor se afl? în afara scopului Articolului 6 sub aspect “civil” (a se vedea Ferrazzini v. Italy [MC], nr. 44759/98, § 29, ECHR 2001-VII). Astfel apare întrebarea dac? procedurile respective au fost “penale” potrivit sensului autonom al Articolului 6 ?i astfel au presupus garan?iile Articolului 6 sub acest aspect.

Curtea a observat c? Guvernul nu a contestat aplicabilitatea art. 6 CEDO în aceast? cauz?. De asemenea ea a notat c? penalitatea impus? companiei reclamante a fost stabilit? mai degrab? ca o pedeaps? pentru a evita o recidiv?, decât o compensa?ie pecuniar?. În asemenea circumstan?e, Curtea este preg?tit? s? considere c? în aceast? cauz? art. 6 se aplic? sub aspectul s?u penal. (Jussila c. Finlandei, nr. 73053/01, § § 31-39, CEDO 2006-XIII).

Curtea a reiterat c? art. 6 § 1 CEDO oblig? instan?ele na?ionale s? motiveze hot?rârile sale, cauza Ruiz Torija c. Spaniei (9 decembrie 1994, seria A. nr. 303-A).

De asemenea Curtea a notat c? în prezenta cauz?, procedura de revizuire reglemant? de art. 449-453 al Codului de procedur? civil? este destinat? de fapt pentru a corecta erorile judiciare. Sarcina Cur?ii, exact ca ?i în cauza Popov (nr. 2) c. Moldovei, este de a determina dac? procedura a fost aplicat? într-o manier? compatibil? cu art. 6 CEDO, ?i respectiv dac? a fost asigurat? respectarea principiului certitudinii juridice. În acest sens, Curtea trebuie s? i-a în considerare c? este de competen?a instan?elor na?ionale în primul rând interpetarea prevederilor legisla?iei na?ionale (a se vedea Waite and Kennedz c. Germaniei, nr. 26083/94, CEDO 1999-I).

În decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 16 noiembrie 2005 s-a invocat hot?rârea Parlamentului din 20 octombrie 2005 de interpetare ca motiv pentru redeschiderea procedurilor. Curtea a notat în primul rând c? conform art. 45 al Legii cu prvire la actele legislative, o lege care interpreteaz? o alt? lege nu poate avea character retroactiv ?i, în consecint?, o nou? interpretare dat? de c?tre Parlament la 20 octombrie 2005 a Legii cu privire la zonele economice libere nu putea de regul? s? afecteze statutul litigiului finalizat cu o deciziei final? cu trei ani în urm?.

Totu?i, chiar ?i presupunând contrariul, Curtea a notat c? nu exist? vreo men?iune în decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 16 noiembrie 2005 dac? hot?rârea de interpretare con?inea o “informa?ie” care nu a putut fi ob?inut? anterior de c?tre Inspectorat. Nu exist?, de asemenea, nici o men?iune c? Inspectoratul a încercat, dar f?r? success s? ob?in? o asemenea “informa?ie” mai înainte. În asemenea circumstan?e, Curtea a considerat c? nu putea fi calificat hot?rârea de interpretare ca “un fapt sau o circumstan?? nou? care a fost necunoscut? ?i nu a putut fi cunoscut?” anterior de c?tre p?r?ile la proces. Mai mult decât atât, nu exist? vreo men?iune în decizia Cur?ii supreme de Justi?ie despre termenul de prescrip?ie de 3 luni pentru înaintarea revizuirii sau alte motive pentru care instan?a a extins acest termen.

Prin urmare, Curtea a considerat c? revizuirea procedurilor în cauz? a fost, în esen?? o încercare de re-examinare a cazului din motivele pe care Inspectoratul le-a avut, dar aparent nu le-a invocat mai devreme. A fost un “apel deghizat” scopul c?ruia era de a ob?ine o nou? examinare a cauzei, decât o revizuire veritabil? dup? cum este prev?zut? de art. 449-453 al Codului de procedur? civil?.

Astfel, Curte a constatat în unanimitate violarea art. 6 § 1 CEDO art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? a solicitat EUR 5,840.50 cu titlu de prejudiciu material, EUR 2.14 pe zi, calculate dup? data când a înaintat cerin?a pentru stisfac?ie echitabil? cu titlu de dobânda dobând? de întârziere, EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu moral, precum ?i EUR 1,795 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a considerat c? chestiunea privind aplicare a art. 41 nu este gata pentru hot?râre.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? este reprezentat? de c?tre V. Nagacevschi ?i I. Chibac, avoca?i din Chi?in?u.

***

În cauza Boicenco c. Moldovei, reclamanta Cristina Boicenco s-a n?scut în anul 1985 ?i locuie?te în raionul Vulc?ne?ti.

La data de 31 mai 2004, reclamanta s-a angajat la munc? într-un restaurant. Fiind suspectat? de comiterea unui furt de la restaurant, la data de 1 iunie 2004 ea a fost re?inut? de c?tre un ofi?er de urm?rire penal?.

Poli?i?tii nu au întocmit nici un process-verbal de re?inere. Reclamanta nu a fost adus în fa?a unui judec?tor. Nu i s-a acordat dreptul la ap?rare.

La data de 2 iunie 2004, reclamanta ?i-a recunoscut vina, iar la data de 11 iunie 2004 a fost eliberat?. La data de 5 iulie 2004 ea fost pus? sub acuzare. În aceea?i zi, procuratura a aplicat fa?? de reclamant? obliga?ia de a nu p?r?si localitatea.

La data de 16 februarie 2005, judec?toria Buiucani a achitat reclamanta. Instan?a a constatat c? în perioada 1 - 6 iunie acesta a fost de?inut? ilegal la sediul Comisariatului de poli?ie al sectorului Buiucani din Chi?in?u.

De asemenea, instan?a a constatat c? poli?i?tii nu a u întocmit vreun proces-verbal de re?inere ?i c? arestul s?u nu a fost dispus de vreun judec?tor de instruc?ie. Ea a concluzionat c? deten?ia reclamantei, neasistat? de vreun avocat, a fost contrar? dreptului intern ?i c? toate actele procedurale efectuate pe timpul urm?ririi penale sunt lovite de nulitate. Procurorul a atacat sentin?a.

Printr-o decizie din 5 aprilie 2005, Curtea de Apel Chi?in?u a respins apelul procurorului. În acela?i timp, ea a emis o încheiere interlocutorie în care a constatat în mod expres o înc?lcare a articolului 5 din Conven?ie în privin?a reclamantului.

La data de 9 iunie 2006, reclamanta înaintat o ac?iune la judec?toria Vulc?ne?ti împotriva Ministerului de Finan?e privind repararea prejudiciului moral ?i material suferit. Ea a pretins 12,220 lei (aproximativ EUR 733) cu titlu de prejudiciu material ?i 100,000 lei (aproximativ EUR 5,973) cu titlu de prejudiciu moral.

La data de 26 octombrie 2006, judec?toria Vulc?ne?ti a admis par?ial ac?iunea reclamantei obligând pârârtul s? achite reclamantei 6,645 lei (EUR 404) cu titlu de prejudiciu material; iar la 27 octombrie 2006 a obligat Ministerul Finan?elor s? achite 8 000 lei (EUR 478) cu titlu de prejudiciu moral.

La data de 13 mai 2007, Curtea de Apel Comrat a admis par?ial apelul reclamantei, Ministerul Finan?elor a fost obligat s? mai achite suplimentar 1,124 lei (EUR 68) pentru expertiza medico-legal? ?i 300 lei (EUR 18) pentru cheltuileli de reprezentare.

La data de 29 octombrie 2008, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursurile p?r?ilor, men?inând astfel deciziile instan?elor inferioare.

În fa?a Cur?ii reclamanta s-a plans de caracterul ilegal al deten?iei sale, precum ?i de caracterul inadecvat ?i insufficient al repara?iei acordate de instan?ele na?ionale. Ea a invocat violarea art. 6 ?i art. 13 CEDO, precum ?i art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO.

Curtea a reiteratat c?, în primul rând, instan?ele na?ionale trebuie s? redreseze pretinsele viol?rilale Conven?iei. De asemenea, Curtea a observant c? instan?ele na?ionale au recunoscut caracterul ilegal al deten?iei reclamantei.

În ceea ce prive?te a doua condi?ie, ?i anume de redresare adecvat? ?i suficient?, în particular compensarea prejudiciului moral ?i material cauzat, Curtea a observat c? judec?toria Vulc?ne?ti a acordat reclamantei suma global? de 14,645 lei (aproximativ EUR 882). Totu?i, instan?a civil? a alocat o compensa?ie pentru deten?ia ?i procedurile ilegale.

În opinia Cur?ii, exist? o dispropor?ie nerezonabil? între suma acordat? pentru daune morale de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie ?i sumele acordate, de obicei, de Curte în temeiul articolului 41 din Conven?ie în cazuri similare (Hyde Park ?i al?ii c. Moldovei (nr. 4), nr. 18491/07, § 70, 07 aprilie 2009; Leva c. Moldovei, nr. 12444/05, § 79, 15 decembrie 2009). În aceste circumstan?e,

Curtea nu a acceptat pozi?ia precum c? reclamanta a primit desp?gubiri adecvate ?i corespunz?toare a daunelor morale rezultate din înc?lcarea articolului 5 § 1.

Curtea a constatat c? reclamanta poate pretinde, în continuare, statutul de victim? a unei înc?lc?ri a articolului 5 din Conven?ie.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 1 ?i § 5 al Conven?iei. În opinia Cur?ii, nu a fost contestat faptul c? a avut loc înc?lcarea dreptului reclamantei la libertate ?i securitate garantat de articolul 5 § 1 din Conven?ie, fapt recunoscut de c?tre Curtea de Apel prin decizia din 5 aprilie 2005. Curtea a observat c? orice persoan? are posibilitatea s? înainteze o cerere de reparare a daunelor cauzate în rezultatul priv?rii ilegale de libertate. Rezult? c? sistemul de drept din Moldova a acordat reclamantei, cu un grad suficient de certitudine, dreptul la desp?gubiri pentru arest preventiv.

Curtea a observat c? singura chestiune care se impune în acest caz este m?rimea compensa?iei acordat? reclamantei de c?tre judec?toria Vulc?ne?ti, adic? echivalentul a 478 EURO. Chiar dac? perioada de deten?ie – unsprezece zile – poate p?rea scurt?, aceast? sum? este considerabil mai mic? decât ceea ce Curtea a acordat, în cazuri similare de înc?lcare a articolului 5 din Conven?ie (Hyde Park ?i al?ii (nr. 4) ?i Leva de mai sus).

În fa?a Cur?ii reclamanta a solicitat EUR 7,532 cu titlu de prejudiciu material, ceea ce reprezint? rambursarea salariului ratat pentru perioada iulie 2004 – iulie 2010, perioad? în care ea nu a lucrat. De asemenea ea a pretins EUR 8,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 2,635 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat EUR 6,000 cu titlu de prejudiciu moral, EUR 1,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli, iar în ceea ce prive?te prejudiciu material Curtea nu a g?sit leg?tura cauzal? dintre viol?rile constatate ?i prejudicial pretins.

În fa?a Cur?ii reclamanta a fost reprezentat? de c?tre G. P?duraru, avocat din Chi?in?u.