11 10 2011

În luna septembrie CtEDO a f?cut publice urm?toarele decizii: Ion Ghe?an c. Moldovei (cererea nr. 7170/07), Galina Å¢opa c. Moldovei (cererea nr. 12495/05), Victoria Gâtlan c. Moldovei (cererea nr. 10174/05), Gheorghe Tricolici c. Moldovei (cererea nr. 26810/08), Petru Savcenco c. Moldovei (cererea nr. 16999/07), Vladimir Dragan c. Moldovei (cererea nr. 8608/05) ?i Carnex S.R.L. c. Moldovei (cererea nr. 36087/07).

***

În cauza Ghe?an c. Moldovei, reclamantul Ion Ghe?an, invocând în fa?a Cur?ii violarea art. 5 CEDO, s-a plâns c? motivele re?inute de autorit??ile judiciare pentru plasarea acestuia în arest preventiv pentru 90 zile au fost ipotetice, iluzorii ?i insuficiente.

La 25 ?i 26 mai 2011, CtEDO a primit declara?iile de reglementare amiabil? semnate de p?r?i. Conform declara?iilor, Guvernul s-a angajat s? achite reclamantului suma de EUR 2,600, iar reclamantul renun?? la toate preten?iile sale contra Moldovei din cererea adresat? Cur?ii.

Curtea a luat act de reglementarea amiabil? semnat? de p?r?i a notat c? a fost încheiat? cu respectarea drepturilor omului garantate de Conven?ie ?i c? nu exist? motive care ar justific? men?inerea cererii respective pe rolul ei, radiind cererea de pe rolul s?u.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre V. Nagacevschi, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Galina Å¢opa, la data de 2 iunie 1997 împotriva reclamantei ?i a fiului acesteia a fost pornit? o ac?iune privind recunoa?terea pierderii dreptului de folosin?? a spa?iului locativ.

Ini?ial, procesul s-a încheiat cu o decizie definitiv? a Cur?ii de Apel Chi?in?u din 5 mai 1998, favorabil? reclamantei.

La data de 17 iunie 1998, Curtea de Apel a redeschis procedurile ?i a dispus rejudecarea cauzei în prima instan??.

La data de 5 aprilie 2002, judec?toria Râ?cani a admis ac?iunea împotriva reclamantei. Solu?ia a fost men?inut? de instan?ele superioare, decizia din 19 mai 2004, ?i respectiv din 29 septembrie 2004.

În fa?a Cur?ii, invocând art. 6 § 1 CEDO, reclamanta s-a plâns de durata excesiv? a procedurilor interne, de lipsa impar?ialit??ii ?i independen?ei judec?torilor, de violarea principiului contradictorialit??ii ?i egalit??ii armelor.

Printr-o scrisoare din data de 14 iunie 2010, reclamanta s-a mai plâns de violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, deoarece a pierdut dreptul la spa?iul locativ asupra od?ii din litigiu, fiind în imposibilitatea ulterioar? de a deveni proprietar al acesteia.

Prin scrisorile din 20 decembrie 2010 ?i 1 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea c? a propus s? fac? o declara?ie unilateral? în vederea reglement?rii amiabile chestiunilor abordate de durata excesiv? a procedurilor. Conform acestei declara?ii unilaterale, Guvernul a recunoscut c? a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO în ceea ce prive?te durata excesiv? a procedurilor ?i a oferit reclamantei EUR 1,500 pentru orice prejudiciu, inclusiv costurile ?i cheltuielile.

Printr-o scrisoare din 21 martie 2011, reclamanta a solicitat s? fie respins? propunerea Guvernului pe motiv c? suma propus? este excesiv de mic?.

Având în vedere caracterul recunoa?terii din declara?ia unilateral? a Guvernului, precum ?i suma compensa?iei propuse (care poate fi considerat? rezonabil? în compara?ie cu sumele acordate de c?tre Curte în cauze similare), Curtea a considerat c? nu mai este justificat? continuarea examin?rii cererii pe acest cap?t.

Celelalte plângeri cu privire la violarea art. 6 § 1 CEDO, Curtea a considerat c? procesul a derulat cu respectarea exigen?elor de echitate în sensul art. 6 § 1 CEDO, ?i respectiv le-a respins ca nefondate conform art. 35 §§ 3 a) ?i 4 CEDO.

În ceea ce prive?te violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO, Curtea a notat c? aceast? plângere a fost invocat? printr-o scrisoare din 14 iunie 2010, mai mult de ?ase luni de la data ultimei decizii definitive interne din 29 septembrie 2004. Prin urmare, acest cap?t de cerere a fost respins ca tardiv conform art. 35 § 1 CEDO.

În fa?a Cur?ii reclamanta a fost reprezentat? de c?tre P. Popa, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Gâtlan c. Moldovei, reclaman?i sunt so?ii Sergiu ?i Victoria Gâtlan.

La data de 14 iulie 1997, reclaman?ii au depus o ac?iune de restituire a unui teren care a apar?inut bunicului reclamantei ?i care a fost confiscat în anul 1941 de c?tre Stat. Ulterior, au completat ac?iunea ?i au mai solicitat restituirea altor bunuri pretins confiscate, în particular imobile, terenuri agricole ?i alte propriet??i.

Pe durata procesului, dou?sprezece instan?e s-au pronun?at pe parcursul a patru cicluri de proceduri. De fapt, Curtea Suprem? de Justi?ie a dispus de 3 ori rejudecarea cauzei de prima instan??. În cadrul ultimului ciclu de proceduri, judec?toria Soroca, la 17 mai 2007 a respins ac?iunea reclaman?ilor ca nefondat?. Instan?a a notat c? nu a fost stabilit c? propriet??ile pretins confiscate au apar?inut bunicului reclaman?ilor, iar în ceea ce prive?te terenul, potrivit legisla?iei na?ionale, acesta nu poate fi restituit. În final, instan?a a precizat c? reclaman?ii nu puteau pretinde la o compensa?ie a bunurilor confiscate, deoarece o asemenea indemniza?ie a fost deja achitat? în anul 1996 tat?lui unuia din reclaman?i.

Solu?ia judec?toriei Soroca a fost men?inut? de instan?ele superioare la 4 septembrie 2007, ?i respectiv 27 decembrie 2007.

În fa?a Cur?ii, invocând violarea art. 6 § 1 CEDO, reclaman?ii s-au plâns de durata excesiv? a procedurilor la nivel na?ional. De asemenea, au pretins c? nerestituirea integral? bunicului s?u a bunurilor confiscate de c?tre Stat, încalc? dreptul lor la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. În final, invocând art. 1 din Protocolul nr. 12 CEDO, reclaman?ii sus?in c? au fost discrimina?i de c?tre autorit??ile na?ionale.

Printr-o scrisoare din 17 ianuarie 2011, Guvernul a informat Curtea c? a propus s? fac? o declara?ie unilateral? în vederea reglement?rii amiabile chestiunilor abordate de durata excesiv? a procedurilor. Conform acestei declara?ii unilaterale, Guvernul a recunoscut c? a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO în ceea ce prive?te durata excesiv? a procedurilor ?i a oferit reclaman?ilor EUR 3,500 pentru orice prejudiciu material ?i moral. Reclaman?ii nu au reu?it s? comenteze declara?ia unilateral? a Guvernului. Cu toate acestea, din coresponden?a lor rezult? c? doresc în continuare examinarea cererii.

Curtea a notat c? în prezenta cauz?, procedura la nivel na?ional a durat mai mult de 10 ani.

Având în vedere caracterul recunoa?terii din declara?ia unilateral? a Guvernului, precum ?i suma compensa?iei propuse (care poate fi considerat? rezonabil? în compara?ie cu sumele acordate de c?tre Curte în cauze similare), Curtea consider? c? nu mai este justificat? continuarea examin?rii cererii pe acest cap?t.

În ceea ce prive?te pretinsa violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, Curtea a notat c? instan?ele na?ionale: nu au stabilit c? bunurile imobile revendicate de reclaman?i au apar?inut cu certitudine bunicului reclamantei; legisla?ia na?ional? nu permite restituirea terenurilor agricole; reclaman?ii nu aveau dreptul la compensarea bunurilor mobile confiscate de la bunicul reclamantei, deoarece o astfel de indemniza?ie a fost deja achitat? tat?lui reclamantei în anul 1996. Curtea a constatat c? reclaman?ii nu au putut avea o „speran?? legitim?” s? ob?in? restituirea bunurilor în cauz?, sau o compensa?ie. În consecin??, potrivit art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO, nu poate fi considerat c? reclaman?ii au avut un drept de proprietate ?i un drept de ac?iune în valoarea unei „speran?e legitime” în sensul jurispruden?ei Cur?ii. Aceast? plângere a fost respins? ca incompatibil? rationae materiae cu dispozi?iile Conven?iei, în temeiul art. 35 § § 3 a) ?i 4 CEDO.

Curtea a mai notat Protocolul nr. 12 CEDO nu a fost ratificat de c?tre Republica Moldova. În acela?i timp, Curtea nu a constatat nici o aparen?? de violare a art. 14. CEDO combinat cu orice alt? dispozi?ie a Conven?iei ?i/sau ale Protocoalelor sale. Acest cap?t de cerere de asemenea a fost declarat inadmisibil conform art. 35 § § 3 a) ?i 4 CEDO.

***

În cauza Tricolici c. Moldovei, reclamantul Gheorghe Tricolici, s-a n?scut în anul 1942 ?i a locuit în Orhei. La 2 iulie 2009 reclamantul a decedat ?i Curtea a permis continuarea examin?rii cererii cu participarea mo?tenitorilor reclamantului.

În fa?a Cur?ii reclamantul a pretins c? neexecutarea par?ial? a unei hot?râri din 26 martie 1998 i-a înc?lcat dreptul s?u la de acces la o instan??, prev?zut de art. 6 § 1 CEDO, ?i dreptul s?u la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Printr-o scrisoare din 16 iulie 2010, Guvernul a invitat s? radieze cauza de pe rol ?i a anexat textul unei declara?ii unilaterale. Potrivit acestei declara?ii, Guvernul a recunoscut c? a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO ?i a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, prin executarea par?ial? a unei hot?râri definitive. Guvernul a oferit suma de EUR 1,962 cu titlu de prejudiciu material, EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 322 cu titlu de costuri ?u cheltuieli.

Printr-o scrisoare din 18 februarie 2011, reprezentantul reclamantului a fost de acord cu con?inutul declara?iei Guvernului ?i de asemenea a invitat curtea s? radieze cererea de pe rolul s?u.

Curtea a luat act de reglementarea amiabil? semnat? de p?r?i ?i a notat c? a fost încheiat? cu respectarea drepturilor omului garantate de Conven?ie ?i c? nu exist? motive care ar justific? men?inerea cererii respective pe rol, radiind cererea.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre M. Batrancea, avocat din Orhei.

***

În cauza Savcenco c. Moldovei, reclamantul Petru Savcenco este cet??ean al Republicii Moldova care s-a n?scut în 1965 ?i locuie?te în Raciula.

La data de 11 februarie 1998, reclamantul a înaintat o ac?iune civil? în ceea ce prive?te dreptul de proprietate asupra unui tractor. Printr-o hot?râre definitiv? din 25 octombrie 2006, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins preten?iile reclamantului.

Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 CEDO de durata excesiv? a procedurilor civile, c? hot?rârile judec?tore?ti erau nemotivate ?i c? instan?ele judec?tore?ti na?ionale nu au reu?it s? ia în considerare un raport de expertiz? ce a fost prezentat de el. De asemenea, el s-a plâns în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO cu privire la rezultatul nefavorabil al procedurii. La 12 ianuarie 2009 Curtea a decis s? comunice Guvernului plângerile privind durata excesiv? a procedurilor invocate în temeiul articolului 6 § 1 din Conven?ie.

Prin scrisoarea din data de 13 aprilie 2011 Guvernul a informat Curtea c? a propus s? fac? o declara?ie unilateral?. Guvernul a recunoscut o înc?lcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 6 CEDO privind durata excesiv? a procedurilor ?i s-a oferit s? pl?teasc? reclamantului EUR 1,200 cu titlu de orice prejudiciu material ?i moral, precum ?i costuri ?i cheltuieli.

La 6 iunie 2011, reclamantul a informat Curtea c? este de acord cu con?inutul din declara?ia Guvernului.

Curtea a decis s? radieze cauza de pe rolul s?u în ceea ce prive?te plângerile în temeiul articolului 6 § 1 CEDO cu privire la durata excesiv? a procedurilor, iar restul cererii a fost declarat? inadmisibil?.

În fa?a Cur?ii reclamantul a fost reprezentat de c?tre V. Iordachi, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Dragan c. Moldovei, reclamantul este cet??ean al Republicii Moldova care s-a n?scut în 1948 ?i locuie?te în Piatra-Alb?. La data de 26 februarie 2000, reclamantul a fost arestat sub suspiciunea de omor, tentativ? de omor, furt agravat, furt de ma?ini ?i posesie ilegal? de arme. Reclamantul a fost acuzat de comiterea acestor crime, împreun? cu mai mul?i membri ai unui grup criminal. El a recunoscut c? a comis unele dintre crimele imputate, dar nu omor sau tentativ? de omor.

La data de 16 decembrie 2004, Judec?toria Ialoveni a condamnat reclamantul la dou?zeci ?i cinci ani de închisoare. Cauza a fost examinat? de un complet din trei judec?tori, în loc de un singur judec?tor. Aceast? hot?râre a fost men?inut? de c?tre Curtea de Apel Chi?in?u la 22 martie 2005 ?i de Curtea Suprem? de Justi?ie la data de 8 iunie 2005.

În timpul procesului, N. a f?cut o declara?ie scris? prin care ea a cerut fiului ei s? declare c? reclamantul a împu?cat în victim?, cu scopul de a proteja persoana care de fapt a comis aceast? fapt?. N., de asemenea, a fost audiat? în calitate de martor de c?tre organul de urm?rire penal?. La data de 22 martie 2005, Curtea de Apel Chi?in?u a adoptat o decizie de refuz de a audia pe N. în calitate de martor. Curtea a audiat o serie de al?i martori solicita?i de c?tre p?r?i.

Între data arest?rii sale ?i 3 mai 2005, reclamantul a fost de?inut la CPS Ialoveni ?i nu în închisoarea nr. 3 din Chi?in?u, precum ?i într-un spital pentru de?inu?i pentru perioade lungi de timp.

Reclamantul s-a plâns mai multor autorit??i, inclusiv unei comisii parlamentare, precum ?i Ministerului Afacerilor Interne, de condi?iile sale de deten?ie, pe care le-a descris dup? cum urmeaz?:

la CPS Ialoveni a fost de?inut într-o celul? cu m?rimea de 12-14 mp, împreun? cu alte 8-9 persoane. Celula nu a fost dotat? cu paturi. Platforme din lemn care au servit drept paturi nu au fost acoperite cu saltele sau lenjerie de pat. Nu a existat nici o mas? sau scaun. Celula a fost umed? ?i nu avea acces la lumina de zi; de asemenea mereu era conectat? o lumina de mic? intensitate. Nu era nici un robinet sau toalet?, g?leat? era folosit? ca ?i toalet? ?i era golit? o dat? la fiecare dou?zeci ?i patru ore. Celula era infectat? cu insecte parazite. Nu era permis? plimbarea zilnic?. Produsele alimentare au fost servite o dat? pe zi ?i erau necomestibile. Celula a fost foarte rece pe timp de iarna ?i foarte cald? în timpul verii.

De asemenea, reclamantul a sus?inut c? nu a primit asisten?? medical? de care avea nevoie, ca urmare el a trebuit s? suporte trei opera?ii consecutive si s-a îmboln?vit de epilepsie.

În r?spunsul din 10 februarie 2004 la una dintre plângerile reclamantului, Ministerul Afacerilor Interne a confirmat c? celulele din sec?ia de poli?ie Ialoveni nu au avut acces la lumina de zi ?i c? sec?ia de poli?ie nu avea o sal? de du?. În plus, o serie de de?inu?i s-au plâns de prezen?a insectelor parazitare în celul?. Ministerul, de asemenea, a confirmat c? de?i a existat o curte pentru plimb?ri, de?inu?ii nu au avut acces la ea din cauza lipsei de personal care s? supravegheze plimb?rile zilnice.

În timpul deten?iei sale, reclamantul a fost tratat în diferite spitale: între 30 noiembrie 2000 - 14 decembrie 2000, 18 octombrie 2001 - 14 martie 2003, ?i 4 august 2004 - 2 septembrie 2004 la spitalul penitenciarului nr. 16 Pruncul, ?i în perioada 25 martie 2003 - 22 aprilie 2003 la Spitalul Republican de Psihiatrie.

Reclamantul a prezentat copii ale numeroaselor hot?râri judec?tore?ti privind amânarea ?edin?ei de judecat? din cauza absen?ei avoca?ilor ap?r?rii, acuza?ilor ?i / sau a procurorului.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns în temeiul art. 3 CEDO, c? el a fost de?inut în condi?ii inumane de deten?ie ?i c? nu a primit asisten?? medical? corespunz?toare. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul aceluia?i articol, c? a fost maltratat în timpul deten?iei sale ?i for?at de a-?i incrimina declara?iile. El s-a mai plâns în temeiul art. 6 al Conven?iei, c? instan?ele judec?tore?ti na?ionale l-au condamnat pe nedrept, c? ei au refuzat s? audieze martori ?i de faptul c? procedurile în cazul s?u au fost excesiv de lungi. În final, s-a plâns în temeiul art. 5, 8, 13 ?i 14 al Conven?iei, c? autorit??ile au refuzat s? examineze cazul s?u echitabil ?i au permis înc?lcarea drepturilor sale.

Printr-o scrisoare din data de 1 septembrie 2010, Guvernul a informat Curtea c? a propus s? fac? o declara?ie unilateral?. Cu acest scop, Guvernul a oferit reclamantului EUR 4,000 cu titlu de orice prejudiciu.

Prin scrisoarea din 18 octombrie 2010, reclamantul ?i-a exprimat opinia c? suma men?ionat? în declara?ia Guvernului a fost inacceptabil de mic? ?i c? declara?ia nu a acoperit toate plângerile sale, în special de maltratare ?i durata excesiv? a procedurii.

Prin scrisoarea din data de 30 noiembrie 2010, Guvernul a modificat declara?ia sa din 1 septembrie 2010 ?i s-a oferit s? pl?teasc? reclamantului „o sum? global? de EUR 6.000 (pentru prejudiciul material ?i moral, precum ?i costuri ?i cheltuieli”.

Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2011, reclamantul a afirmat c? este de acord cu suma oferit? de c?tre Guvern, dar a subliniat c? Guvernului a evitat s? recunoasc? înc?lcarea art. 3 ?i art. 6 CEDO.

Având în vedere declara?ia unilateral? a Guvernului din 1 septembrie 2010, astfel cum a fost modificat? în scrisoarea din 30 noiembrie 2010, precum ?i suma compensa?iei propuse de Guvern, Curtea a considerat c? nu mai este justificat de a continua examinarea acestui cap?t a cererii (articolul 37 § 1 (c)) ?i a radiat-o de pe rol.

Reclamantul s-a mai plâns c? a fost maltratat în timpul deten?iei sale cât a?tepta examinarea procesului. Ca urmare, el a f?cut declara?ii auto-incriminatorii, care mai târziu au fost utilizate pentru a-l condamna.

Curtea a notat c? reclamantul nu a prezentat nici o dovad? în sprijinul acestei presupuneri ?i a considerat aceast? plângere v?dit nefondat? în sensul articolului 35 § 3 CEDO ?i a fost respins? în conformitate cu articolul 35 § 4 CEDO.

De asemenea, reclamantul s-a plâns c? instan?ele judec?tore?ti l-au condamnat pe nedrept ?i c? procedura în cazul s?u a fost excesiv de lung?.

Curtea a notat c? ac?iunea împotriva reclamantului a început la 26 februarie 2000 ?i s-a încheiat la data de 8 iunie 2005. Luând în considerare faptul c? reclamantul a fost de?inut în toat? aceast? perioad?, acest lucru ar putea ridica o problem? în temeiul articolului 6 § 1 CEDO.

Cu toate acestea, Curtea a constatat de asemenea c? în cursul procedurii în fa?a instan?elor na?ionale reclamantul a fost tratat ca ?i pacient de aproape doi ani. În plus, instan?ele judec?tore?ti au trebuit s? suspende procedurile ini?iate în mai multe cazuri - ca, de exemplu, la 15 martie 2005, când un nou avocat angajat de c?tre reclamant a solicitat timp pentru a studia dosarul.

Mai mult decât atât, cazul dat are leg?tur? cu un num?r de infrac?iuni distincte ?i câteva persoane, inclusiv reclamantul care a fost acuzat de comiterea acestor crime, ca parte a unui grup criminal organizat. Cazul a fost, prin urmare, de o anumit? complexitate ?i a fost examinat la trei niveluri de competen??, f?r? întârzieri nejustificate. Cu toate acestea, reclamantul, pentru perioade lungi de timp în cursul procedurii a fost într-un spital. În plus,de un num?r de ori el sau avocatul s?u au fost absen?i, iar audierile au fost amânate.

Prin urmare, în circumstan?ele din spe??, Curtea consider? c? procedurile împotriva reclamantului nu pot fi privite ca având o durat? excesiv? de timp.

În plus, refuzul de a audia martorul N. dup? declara?iile f?cute de el ce au fost anexate la dosar ?i dup? mul?i al?i martori ce au fost audia?i în cursul anilor anteriori, nu a afectat dosarul într-o manier? substan?ial?, astfel încât s? ridice o problem? în temeiul art. 6 CEDO.

Curtea a considerat c? plângerea în temeiul art. 6 CEDO este în mod v?dit nefondat? în sensul art. 35 § 3 CEDO ?i urmeaz? a fi respins? în conformitate cu art. 35 § 4 CEDO.

De asemenea, dup? ce a examinat materialele din dosarul cauzei, Curtea nu a v?zut nici o aparen?? de înc?lcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolelor 5, 8, 13 ?i 14 CEDO. În consecin??, aceste plângeri sunt v?dit nefondate în sensul art. 35 § 3 CEDO ?i au fost respinse în conformitate cu art. 35 § 4 CEDO.

***

În cauza CARNEX c. Moldovei, la data de 27 iulie 2001 compania reclamant? a ini?iat o ac?iune civil? împotriva unei societ??i ?i mai multor autorit??ilor locale, solicitând anularea vânz?rii unui lot de teren.

La data de 17 octombrie 2006, Curtea de Apel B?l?i a admis par?ial preten?iile companiei reclamante.

Printr-o decizie definitiv? din 14 februarie 2007, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut solu?ia Cur?ii de Apel B?l?i.

În fa?a Cur?ii, compania reclamant?, s-a plâns în temeiul art. 6 CEDO de durata excesiv? a procedurilor civile în cauz?. Bazându-se pe articolul 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, de asemenea, s-a plâns c? durata excesiv? a procedurii în cauz? a afectat dreptul s?u la respectarea bunurilor sale.

La data de 2 septembrie 2010, Curtea a decis s? comunice Guvernului reclamat plângerea în temeiul art. 6 CEDO. S-a decis, de asemenea, s? abordeze din oficiu problema lipsei remediilor interne efective în temeiul art. 13 CEDO.

Prin scrisoarea din data de 04 aprilie 2011 Guvernul a informat Curtea c? a propus s? fac? o declara?ie unilateral? prin care a recunoscut c? a avut loc o înc?lcare a drepturilor companiei reclamante garantate de articolele 6 ?i 13 din Conven?ie privind durata excesiv? a procedurii. Guvernul s-a oferit s? pl?teasc? EUR 1,000 cu titlu de desp?gubiri solicitând Cur?ii s? radieze cererea în conformitate cu art. 37 CEDO.

Având în vedere natura con?inutului din declara?ia Guvernului, precum ?i suma propus? – care este în concordan?? cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea a considerat c? nu mai este justificat de a continua examinarea cererii (art. 37 § 1 (c)).

În fa?a Cur?ii, compania reclamant? a fost reprezentat? de c?tre T. Puiu, avocat din Chi?in?u.