11 10 2011

La 11 octombrie 2011, CtEDO a pronun?at urm?toarele hot?râri: Fomin c. Moldovei (cererea nr. 36755/06) ?i Gorobe? c. Moldovei (cererea nr. 30951/10).

***

În cauza Fomin c. Moldovei, reclamanta este Ecaterina Fomin ?i lucreaz? în calitate de tehnician la S.A. „Moldtelecom”.

La data de 09 iunie 2005 reclamanta a fost telefonat? de R., convenind o vizit? a locuin?ei lui R. situat? pe strada Viilor 15/36 din Soroca pentru a verifica func?ionarea liniei telefonice. La apari?ia reclamantei în locuin?a respectiv?, ea a fost întâmpinat? de c?tre R. care, potrivit reclamantei, a început s? strige la ea.

Reclamanta a telefonat la poli?ie, îns? i-a fost spus c? este necesar s? se prezinte personal la poli?ie pentru a depune o plângere în scris. Ea a decis s? plece înapoi la serviciu ?i s? anun?e superiorii despre acest incident, dar i s-a sugerat s? uite despre acesta. I-a fost spus c? R. deja a telefonat superiorul reclamantei ?i s-a plâns privind un pretins atac asupra acesteia.

R. a depus o plângere la poli?ie, precum c? reclamanta a atacat-o. Potrivit lui R., reclamanta a intrat în apartamentul acesteia situat pe strada Viilor 15/36 din Soroca f?r? autorizare ?i a început s? rup? firele telefonice de pe perete ?i a insultat-o cu limbaj ofensiv. Reclamanta a distrus priza ?i liniile telefonice. Ea a fost extrem de iritat? ?i se sim?ea miros de alcool. În final, ea a lovit-o pe R. ?i a plecat. So?ul lui R. a scris o plângere similar?, de asemenea notând c? strada Viilor 15 este adresa apartamentului unde a avut loc incidentul.

La data de 11 iulie 2005 poli?ia a întocmit un proces verbal, confirmând c? reclamanta a comis o contraven?ie administrativ?, insultând-o pe R. Procesul verbal atesta c? la data de 9 iunie 2005 reclamanta a intrat în apartamentul lui R. f?r? autorizare, a insultat-o cu limbaj ofensiv, apoi a lovit-o în fa??, cauzându-i prejudiciu fizic.

La data de 26 iulie 2005 judec?toria Soroca a constatat vinov??ia reclamantei de comitere a contraven?iei administrative – huliganism.

La o dat? necunoscut? Curtea de Apel B?l?i a trimis cauza la rejudecare.

Reclamanta a prezentat declara?ii de la cinci companii pe care le-a vizitat la data de 09 iunie 2005, toate confirmând c? în ziua respectiv? ea a fost politicoas? ?i era sub influen?a alcoolului, care contraziceau declara?iile lui R. privind agresivitatea reclamantei ?i consumul de alcool. De asemenea, ea a prezentat un certificat, care confirma c? pentru 09 iunie 2005 nu s-a cerut repararea liniilor telefonice de la locuin?a sau oficiul lui R. ?i dovada c? dup? pretinsa vizit? a acesteia au avut loc apeluri telefonice de la ambele linii. În opinia reclamantei, acestea demonstrau c? explica?iile lui R. în plângerea sa privind ruperea liniilor ?i prizei telefonice nu sunt veridice. În continuare ea a prezentat dovezi c? compania la care lucra a avut un contract s? deserveasc? liniile telefonice în locuin?a lui R, ?i c? i s-a cerut s? verifice un anumit num?r de linii telefonice, inclusiv locuin?a lui R., ?i dovada c? reclamanta a telefonat la poli?ie în ziua respectiv?.

La data de 19 decembrie 2005 judec?toria Soroca a constatat vinov??ia reclamantei în comiterea contraven?iei administrative – injurie. Hot?rârea a fost o copiere cuvânt în cuvânt a celei din 26 iulie 2005, men?ionându-se, printre altele, c? reclamanta a intrat în apartamentul lui R. din strada Mateevici.

În recursul s?u reclamanta a invocat c? nu exist? dovezi c? ea a intrat în apartamentul lui R. din strada Mateevici sau c? a strigat la aceasta. Instan?a nu a apreciat în nici un fel documentele, depozi?iile martorului ?i nimic altceva decât explica?iile lui R. ?i so?ului acesteia. Mai mult ca atât, ea a vizitat pe R. de pe strada Viilor ?i nu Mateevici, dup? cum este men?ionat în decizie. În final, instan?a a neglijat prevederea legal? potrivit c?reia, amenda administrativ? nu poate fi impus? dup? expirarea a trei luni de zile de la comiterea acesteia.

La data de 08 februarie 2006 Curtea de Apel B?l?i a men?ionat solu?ia instan?ei de fond, constatând c? aceasta a aplicat corespunz?tor legea procedural? de citare a p?r?ilor, explicarea drepturilor ?i verificarea circumstan?elor cauzei. Instan?a redus m?rimea amenzii la 136 MDL (aprox.8,8 EURO).

În fa?a Cur?ii reclamanta s-a plâns de violarea art. 6 CEDO, pe motiv c? instan?ele nu au motivat suficient deciziile sale de condamnare pentru comiterea contraven?iei administrative ?i anume c? instan?ele nu au oferit careva detalii de ce au acceptat versiunea lui R. în privin?a evenimentelor, în pofida dovezilor aduse de aceasta pentru a contesta versiunea respectiv?.

În opinia Guvernului, instan?ele na?ionale au examinat în mod corespunz?tor cauza, inclusiv toate probele prezentate de reclamant?. Cererea reclamantei a fost de fapt de natura „instan?ei a patra”. Instan?a de recurs nu era obligat?, în virtutea legii, s? aduc? motive ?i putea scrie o versiune scurt? a hot?rârii.

Curtea a constatat cu cinci voturi la dou? violarea art. 6 § 1 CEDO.

Curtea a reiterat c? efectul Articolului 6 este, printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obliga?ie de a petrece o examinare adecvat? a pozi?iilor, argumentelor ?i probelor, f?r? a prejudicia evaluarea sau dac? ele sunt relevante pentru decizia sa, având în vedere c? Curtea nu este chemat? s? examineze dac? argumentele sunt întrunite în mod adecvat (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004 I, ?i Buzescu v. România, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005). Cu toate acestea, de?i Articolul 6 oblig? instan?ele s? motiveze deciziile sale, aceasta nu poate fi în?eles ca impunându-se un r?spuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk v. the Netherlands, 19 Aprilie 1994, §§ 59 ?i 61, A no. 288, ?i Burg v. France (dec.), no. 34763/02, ECHR 2003-II). Întinderea obliga?iei de a motiva poate varia în conformitate cu natura deciziei ?i trebuie determinat? în lumina circumstan?elor cauzei (a se vedea Ruiz Torija v. Spain ?i Hiro Balani v. Spain, 9 decembrie 1994, A nr. 303-A ?i 303-B, § 29 ?i § 27; ?i Helle v. Finland, 19 decembrie 1997, § 55).

În cauza Ruiz Torija v. Spain (§§ 29-30) Curtea a constatat c? omisiunea instan?elor na?ionale de a se pronun?a în privin?a obiec?iei reclamantei, c? ac?iunea împotriva acesteia era prescris? a violat art. 6 CEDO.

În spe??, Curtea a observat c? reclamanta a fost condamnat? pentru insultarea lui R. în apartamentul acesteia la 9 iunie 2005. Ea de asemenea a notat c? hot?rârea primei instan?e a început prin men?iunea, c? reclamanta a comis contraven?ia. Nici un alt motiv nu a fost adus fie pentru constatarea vinov??iei reclamantei, fie pentru respingerea argumentelor ce au urm?rit contestarea versiunii lui R.

În mod similar, de?i decizia Cur?ii de Apel este mai lung?, ea de asemenea a început de la stabilirea faptului vinov??iei reclamantului ?i a examinat în continuare dac? instan?a inferioar? a respectat procedura, înainte de a aborda chestiunea amenzii impuse reclamantei.

Mai mult ca atât, Curtea a v?zut ca straniu c? instan?ele na?ionale nu au comentat în nici un fel faptul c? plângerea lui R. ?i a so?ului acesteia s-au referit la o adres?, strada Viilor, pe când reclamanta a fost condamnat? pentru insultarea lui R. la alt? adres?, strada Mateevici. Aceasta nu poate fi privit? ca o simpl? eroare de tipar, deoarece reclamanta a inserat un argument explicit în aceast? privin?? la Curtea de Apel, care nu a comentat-o.

În final, reclamanta a înaintat un num?r suplimentar de argumente, probate, care au urm?rit subminarea veridicit??ii declara?iilor lui R. ?i a so?ului acesteia, inclusiv depozi?ia dat? în fa?a instan?ei de c?tre R. c? nu a fost lovit? de reclamant?, contrar declara?iilor date ini?ial la poli?ie.

Curtea a reamintit c? este în primul rând rolul instan?elor na?ionale s? decid? admisibilitatea probelor, relevan?a ?i ponderea. Totu?i, în spe?? instan?ele na?ionale au e?uat chiar s? men?ioneze, nemaivorbind s? le abordeze, careva din argumentele reclamantei prin care se contesta veridicitatea declara?iilor lui R., sau s? explice de ce a fost acceptat? versiunea lui R.

Curtea a reiterat constat?rile sale în cauza Suominen v. Finland, dup? cum urmeaz?:

„… o func?ie a unei decizii motivate este s? demonstreze p?r?ilor c? ele au fost auzite. Mai mult ca atât, o hot?râre motivat? ofer? p?r?ii posibilitatea s? o conteste, precum ?i posibilitatea de a revedea decizia de c?tre instan?a de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administr?rii justi?iei”

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instan?ei, dar de asemenea o obliga?ie corespunz?toare a instan?ei de a ar?ta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. Aceast? obliga?ie este întotdeauna subiectul prevederii c? instan?a poate considera necesar de a nu r?spunde la argumentele care sunt v?dit irelevante, neîntemeiate, abuzive sau în orice alt fel inadmisibile datorit? prevederilor legale clare sau unei practici judiciare constante în privin?a unor tipuri de argumente similare.

Curtea a constatat c? argumentele reclamantei, cum ar fi celea care submineaz? credibilitatea lui R. sau acelea care se refer? la discrepan?a dintre adresarea pretinsei ilegalit??i descrise în plângerea lui R. ?i cele men?ionate în deciziile instan?elor na?ionale, nu erau v?dit neîntemeiate ?i f?r? suport probatoriu. Mai mult ca atât, e?uarea instan?ei de fond s? motiveze concluzia privind vinov??ia reclamantei a împiedicat-o s? conteste într-un mod eficient condamnarea acesteia.

Mai mult ca atât, aparent instan?ele na?ionale nu au onorat obliga?ia legal? de a verifica dac? contraven?ia administrativ? a fost de fapt comis? de reclamant.

Prin urmare, Curtea a considerat c? reclamanta nu a beneficiat de un proces echitabil. Întrucât instan?ele na?ionale au e?uat s? abordeze cumva argumentele ?i probele reclamantei sau s? specifice motivele care au stat la baza condamn?rii acesteia, Curtea a considerat c? cauza nu a fost considerat? corespunz?tor de c?tre instan?a na?ional?.

În fa?a Cur?ii reclamanta a solicitat 8.8 EURO cu titlu de prejudiciu material, 10,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral ?i 1,100 EURO cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a cordat 1,200 EURO cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 1,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii reclamanta a fost reprezentat? de c?tre V. Zama, membrul A.O. „Juri?tii pentru Drepturile Omului”.

Judec?torul López Guerra a formulat o opinie disident?, în care a exprimat opinia c? acest caz ar fi fost preferabil s? fi declarat inadmisibil în temeiul articolului 35 § 3 (b) din Conven?ie. În particular, interpretarea dat? altereaz? con?inutul articolului respectiv, care reprezint? o reflec?ie a principiului subsidiarit??ii ?i garanteaz? c? Curtea va examina orice plângere care nu a fost examinat? în mod corespunz?tor de instan?a na?ional?.

***

În cauza Gorobe? c. Moldovei, reclamantul este Iurie Gorobe?, n?scut în anul 1966 ?i locuie?te în Coste?ti.

În luna februarie 2008, seara, poli?i?tii l-au luat de acas? amenin?ându-l cu intentarea unui dosar penal ?i l-au plasat într-un spital de psihiatrie, unde s-a aflat pentru o perioad? de 41 zile. Pe timpul afl?rii în spital, el nu a putut comunica cu familia sau cu vreun avocat ?i i s-au injectat substan?e care temporar l-au paralizat ?i în urma c?rora î?i pierdea cuno?tin?a.

Dup? externare sa, descoperind c? instan?ele na?ionale nu au autorizat spitalizarea sa for?at?, Dl Gorobe? a depus o plângere solicitând examinarea acesteia. El a sus?inut c? posibil el a fost spitalizat deoarece un psihiatru a semnat un certificat indicându-i un tratament obligatoriu, dar f?r? supravegherea personal? a medicului. Ulterior extern?rii, Dl Gorobe? a ob?inut un raport medical ce confirma c? dânsul nu suferea de vreo tulburare psihiatric?, care a fost semnat?, printre altele, de acela?i psihiatru care a autorizat spitalizarea sa.

Procurorul a audiat mai mul?i martori. În particular, psihiatrul a declarat c? l-a v?zut fugitiv pe dl Gorobe? în seara arestului, dar a considerat c? el reprezint? un pericol pentru rudele sale ?i respectiv a ordonat spitalizarea sa. Totu?i, ofi?erii de poli?ie care l-au arestat pe Dl Gorobe? au declarat c? l-au luat pe ultimul direct pentru a fi transportat la spitalul de psihiatrie. Sora Dlui Gorobe? a declarat c? anume ea a solicitat medicului eliberarea certificatului, dar f?r? ca dl Gorobe? s? fie examinat în prealabil, motivând c? reclamantul avea probleme cu consumul b?uturilor alcoolice, precum ?i probleme de comportament.

În anul 2009, procurorul a respins plângerea Dlui Gorobe?, iar recursurile ulterioare au fost f?r? succes. Dup? ce aceast? cauz? în fa?a CtEDO a fost comunicat? Guvernului, au fost redeschise procedurile penale.

Invocând în fa?a CtEDO violarea art. 5 § 1 ?i art. 3 CEDO, reclamantul s-a plâns c? deten?ia sa în spital a fost una arbitrar? ?i c? a fost supus unui tratament inuman ?i degradant.

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3 ?i 5 § 1 CEDO.

Urmeaz? a fi verificat dac? deten?ia Dlui Gorobe? în spital a fost justificat? conform sub-paragrafului (e) art. 5 § 1 CEDO, care permite deten?ia legal? a „aliena?ilor”. Curtea a observat c? procedura tratamentului s?u obligatoriu, dup? cum este prev?zut? de legisla?ia moldoveneasc? în vigoare, a fost totalmente ignorat?. În particular, contrar cerin?elor, spitalul a e?uat s? se adreseze dup? permisiune instan?ei ?i s? indice motivele pentru care a fost impus? spitalizarea, ata?ând o copie a deciziei unei comisii de psihiatri. Aceast? simpl? constatare a fost suficient? pentru Curte s? considere c? a avut loc o violare a art. 5 § 1 CEDO.

Curtea a observat c? constatarea psihiatrului, care a declarat c? l-a examinat pe Dl Gorobe? înainte de a autoriza spitalizarea sa, nu a fost confirmat? de declara?iile altor martori. Mai mult, declara?iile sale au fost inconsistente cu ac?iunile sale, anume faptul c? dup? externarea Dlui Gorobe?, el i-a eliberat un raport medical care confirma c? este s?n?tos mintal, f?r? a face vreo remarc? c?, doar cu dou? luni înainte, Dl Gorobe? a fost spitalizat la o institu?ie psihiatric?. Curtea nu a putut, dar concluzioneaz? c? la momentul spitaliz?rii for?ate a Dlui Gorobe?, nu a existat opinia vreunui expert cu privire la starea de s?n?tate a sa, sau necesitatea tratamentului obligatoriu într-o institu?ie medical?. În consecin??, nu a fost demonstrat de c?tre Guvern în mod fiabil c? reclamantul înainte de spitalizare era alienat. Prin urmare, a existat o violare a art. 5 § 1 CEDO.

Curtea a fost de acord cu argumentul Dlui Gorobe? c? deten?ia sa ?i tratamentul psihiatric for?at la spitalul de psihiatrie i-au cauzat suferin?e mintale severe, care constituie un tratament inuman ?i degradant. Ea a notat c?, având în vedere constat?rile sale f?cute în baza art. 5 § 1 CEDO, tratamentul s?u psihiatric nu a fost legal ?i necesar. Curtea a mai observat tratamentul medical a fost de o durat? considerabil? ?i faptul c? pe durata deten?iei Dl Gorobe? nu a avut contact cu lumea exterioar?. Asemenea tratament ilegal ?i arbitrar i-ar fi putu trezi reclamantului sentimentul de fric?, agonie ?i inferioritate. În consecin??, tratamentul psihiatric a constituit, cel pu?in, un tratament degradant, cu înc?lcarea art. 3 CEDO.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a solicitat EUR 16,071 cu titlu de prejudiciu material, EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 774 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 274 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii reclamanta a fost reprezentat? de c?tre I. Cebotari, avocat din B?l?i.