27 02 2007

La 27 februarie 2007 Curtea European? a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronun?at hot?rârile sale în cauzele Moldovahidroma? c. Moldovei (cererea nr. 30475/03) ?i Biserica Adev?rat Ortodox? din Moldova ?i al?ii  c. Moldovei (cererea nr. 952/03).

*  *  *

În cauza Moldovahidroma? c. Moldovei reclamantul este o persoan? juridic? înregistrat? în Moldova. În 1990 Ministerul Industriei a transmis colectivului întreprinderii „Moldovahidroma?” dreptul de a gestiona laboratorul întreprinderii, constituind în acest scop întreprinderea de arend? „Hidrotehnica”.

La 1 septembrie 1992 Ministerul Industriei a dispus printr-un ordin anularea deciziei de transmitere în arend? a laboratorului ?i lichidarea întreprinderii „Hidrotehnica”. Colectivul a ini?iat proceduri judiciare de anulare a ordinului Ministerului. Ministerul, printr-o alt? procedur?, a solicitat anularea contractului de constituire a întreprinderii „Hidrotehnica”.

La 22 octombrie 1992 instan?a de judecat? a anulat ordinul Ministerului din 1 septembrie 1992, pe motiv c? acesta nu avea competen?e s? dispun? lichidarea întreprinderii. La 23 octombrie 1992 instan?a de judecat? a declarat nul contractul de constituire a întreprinderii „Hidrotehnica”. Hot?rârea din 23 octombrie 1992 nu a fost contestat? ?i a devenit irevocabil?. Ca urmare a acestei hot?râri, tot patrimoniul întreprinderii „Hidrotehnica” a fost restituit întreprinderii „Moldovahidroma?” ?i a fost luat la balan?a acesteia.

În 1994 reclamantul a înregistrat o alt? întreprindere „Hidrotehnica” (alta decât cea din 1990) pentru a gestiona laboratorul ?i fabrica reclamantului. În 1995 75.3% din ac?iunile statului în întreprinderea reclamant? au fost privatizate. În 2001 deja 100% din ac?iuni apar?ineau persoanelor private. Conform modific?rilor în actele constitutive, reclamantul era constituit în urma reorganiz?rii întreprinderilor „Moldovahidroma?” ?i „Hidrotehnica” ?i era succesorul de drept al acestora. Conform certificatului de privatizare eliberat în 2001 de Departamentul Privatiz?rii, în patrimoniul reclamantului erau incluse ?i 5 cl?diri care apar?ineau întreprinderii de arend? „Hidrotehnica”.

În 2002 Departamentul Privatiz?rii a informat Guvernul ?i colectivul întreprinderii „Hidrotehnica” c? acesta din urm? se poate separa de reclamant pentru a forma o întreprindere de stat doar prin hot?rârea ac?ionarilor.

La cererea unui grup de ini?iativ? al colectivului întreprinderii „Hidrotehnica”, Procurorul General a depus recurs în anulare la hot?rârea din 23 octombrie 1992. La 24 aprilie 2003 Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul în anulare, a casat hot?rârea contestat? ?i a pronun?at o nou? hot?râre prin care a respins preten?iile Ministerului de a declara nul contractul de constituire a întreprinderii de arend?. Reclamantul nu a fost atras în aceast? procedur? ?i nu i-au fost acordate compensa?ii. Ca urmare a acestei hot?râri, cele 5 cl?diri care se aflau la balan?a reclamantului au fost transferate la balan?a întreprinderii „Hidrotehnica”.

Reclamantul pretindea violarea art. 6 al Conven?iei (dreptul la un proces echitabil) prin casarea unei hot?râri irevocabile pronun?ate în favoarea sa. Reclamantul mai pretindea violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie (protec?ia propriet??ii) prin lipsirea sa efectiv? de proprietate prin admiterea recursului în anulare.

Curtea a constatat violarea art. 6 § 1 al Conven?iei deoarece prin casarea unei hot?râri judec?tore?ti definitive printr-o procedur? nelimitat? în timp, lansat? de procuror, a fost înc?lcat principiul securit??ii raporturilor juridice. Curtea a notat c? este revolt?tor ca o hot?râre judec?toreasc? irevocabil? s? fie casat? peste 10 ani pentru motive cunoscute la data adopt?rii hot?rârii casate.

Curtea a mai constatat violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie. Contrar argumentelor Guvernului, care sus?inea c? prin admiterea recursului în anulare drepturile reclamantului nu au fost afectate, Curtea a constatat c? dup? 1994 întreprinderea „Hidrotehnica” activa f?r? personalitate juridic?, ca o subdiviziune a reclamantului, iar patrimoniul fostei întreprinderii de arend? a fost transmis la balan?a reclamantului. Prin hot?rârea din 24 aprilie 2003 reclamantul a fost lipsit de o parte din proprietatea sa (5 cl?diri), care a fost transmis? ulterior întreprinderii de arend?. Curtea a constatat c? Guvernul nu a prezentat nici un argument care s? justifice aceast? lipsire de proprietate.

Chestiunile privind dauna moral? ?i material? ?i costuri ?i cheltuieli vor fi stabilite printr-o hot?râre separat?.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre N. Mo?cin, avocat din mun. Chi?in?u.

*  *  *

În cauza Biserica Adev?rat Ortodox? din Moldova ?i al?ii c. Moldovei, depus? la Curte în 2003, reclaman?ii au solicitat Guvernului s? înregistreze biserica reclamant?. În anul 2000 Guvernul a refuzat înregistrarea cultului deoarece un cult similar (Mitropolia Moldovei) fusese deja înregistrat în Republica Moldova.

Refuzul Guvernului a fost contestat în justi?ie. Prin hot?rârea Cur?ii de Apel a Republicii Moldova din 30 august 2001 Guvernul a fost obligat s? înregistreze biserica reclamant? ?i s? pl?teasc? reclaman?ilor suma total? de MDL 1,000 cu titlu de daune morale. Recursul Guvernului la aceast? hot?râre a fost respins de c?tre Curtea Suprem? de Justi?ie, iar hot?rârea din 30 august 2001 a devenit astfel irevocabil?.

Reclaman?ii au solicitat Departamentului de executare a deciziilor judiciare de a executa hot?rârea din 30 august 2001. Tentativele Departamentului de a înregistra cultul nu s-au soldat cu succes. Compensa?ia moral? a fost pl?tit? abia la 27 iulie 2005.

Biserica reclamant? ?i al?i 10 enoria?i deplângeau refuzul autorit??ilor de a le înregistra cultul ?i de a executa hot?rârea judec?toreasc? prin care Guvernul a fost obligat s? înregistreze cultul ?i s? pl?teasc? compensa?ii pentru dauna moral?. Ei invocau violarea art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 9 (libertatea de religie), art. 11 (libertatea de asociere), art. 13 (dreptul la un recurs efectiv), art. 14 (interzicerea discrimin?rii) ale Conven?iei ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie (protec?ia propriet??ii).

Curtea a constatat violarea art. 9 al Conven?iei deoarece refuzul de a înregistra cultul religios nu se baza pe un temei legal. Curtea a constat ?i violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 deoarece reclaman?ii nu au putut beneficia de sumele ce i se cuveneau timp de aproape 4 ani. Instan?a a mai constatat c? reclaman?ii nu aveau la dispozi?ie mijloace efective pentru a ob?ine înregistrarea cultului, ce contravine art. 13 al Conven?iei.

În lumina constat?rilor de mai sus Curtea nu a g?sit necesar de examina separat preten?iile reclaman?ilor privind pretinsa violare a art. 6, art. 11 ?i a art. 14 ale Conven?iei.

Curtea a acordat reclaman?ilor EUR 10,000 ci titlu de daune materiale ?i morale ?i EUR 2,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclaman?ii au fost reprezenta?i la CtEDO de c?tre avocatul Alexandru TÄ‚NASE.

Comunicatul de pres? al reprezentantului reclaman?ilor

*  *  *

Hot?rârile Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, în limba englez?, pot fi accesate pe pagina web a Cur?ii (http://www.echr.coe.int/).

Varianta electronic? a comunicatului de pres? poate fi accesat pe pagina web a Organiza?iei „Juri?tii pentru drepturile omului” (old.lhr.md).