Sinteza deciziilor CtEDO c. Moldovei adoptate în octombrie 2012

15 01 2013

În luna octombrie 2012 CtEDO a f?cut publice urm?toarele decizii contra Moldovei: Tabacaru c. Moldovei ?i Rusiei ?i Gu?u c. Moldovei (cererile nr. 29626/09 ?i 42574/09); Ciorap c. Moldovei (cererea nr. 10910/06); Stepuleac c. Moldovei (cererea nr. 12437/08); Carpala c. Moldovei (cererea nr. 23258/06) ?i Bagrin c. Moldovei (cererea nr. 61635/08).

***

În cauza Tabacaru c. Moldovei, reclaman?ii sunt dl Sergiu T?b?caru ?i dl Boris Gu?u, sunt cet??eni ai Republicii Moldova, n?scu?i în 1971 ?i 1969.

Primul reclamant, dl T?b?caru, este o persoan? deplasat? intern din Transnistria. El a reclamat neexecutarea de c?tre autorit??ile locale a deciziei judec?tore?ti pronun?ate de Curtea Suprem? de Justi?ie la 4 februarie 2009, prin care acestea au fost obligate s?-i acorde o locuin?? social?. Cel de-al doilea reclamant, dl Gu?u, este fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne. El a reclamat neexecutarea de c?tre autorit??ile locale ai mun. Chi?in?u a deciziei judec?tore?ti pronun?ate de Curtea Suprem? de Justi?ie la 13 mai 2009, prin care au fost obligate s?-i acorde reclamantului ?i familiei sale o locuin?? social?.

Reclaman?ii au invocat înc?lcarea drepturilor lor garantate de articolul 6 § 1 al Conven?iei ?i de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Conven?ie pe motivul neexecut?rii de c?tre autorit??ile locale a hot?rârilor judec?tore?ti irevocabile pronun?ate de instan?ele judec?tore?ti na?ionale în favoarea lor.  În cauza T?b?caru, reclamantul s-a plâns în fond de lipsa unui recurs intern efectiv, în sensul articolului 13 al Conven?iei, care s?-i permit? s? conteste neexecutarea unei hot?râri judec?tore?ti definitive pronun?ate în favoarea lui. Preten?iile sale sunt în aceea?i m?sur? îndreptate împotriva Federa?iei Ruse, pe care reclamantul o consider? parte responsabil? de situa?ia reclamant?.

Ţinând cont de similitudinea cererilor în ceea ce prive?te faptele ?i problemele de fond pe care le prezint? în temeiul articolelor 6 ?i 13 ale Conven?iei ?i a articolului 1 al Protocolului nr.1, Curtea a considerat necesar s? le conexeze ?i decide s? le examineze împreun?, într-o singur? hot?râre, în conformitate cu articolul 42 § 1 al Regulamentului Cur?ii.

Curtea a notat c? cererea T?b?caru (nr. 29626/09) este îndreptat? ?i împotriva Federa?iei Ruse. Potrivit reclamantului, el a fost constrâns s?-?i abandoneze locuin?a din Transnistria din cauza autorit??ilor ruse, care au contribuit prin ac?iunilor lor militare, economice ?i politice, la crearea situa?iei în care se g?se?te ast?zi. Din aceast? cauz?, reclamantul consider? c? Federa?ia Rus? trebuie s? participe la executarea hot?rârilor judec?tore?ti definitive pronun?ate de instan?ele judec?tore?ti moldovene?ti împotriva autorit??ilor locale a mun. Chi?in?u.

Curtea a observat c? obiectul principal al cererii în cauz? vizeaz? neexecutarea de c?tre autorit??ile moldovene?ti a hot?rârilor judec?tore?ti definitive pronun?ate de instan?ele judec?tore?ti moldovene?ti, prin care Consiliul municipal a fost obligat s? acorde reclamantului o locuin??. Reiese c? cererea este incompatibil? ratione personae în partea ce vizeaz? Federa?ia Rus? cu dispozi?iile Conven?iei ?i trebuie s? fie respins? în conformitate cu articolul 35 §§ 3 ?i 4 al Conven?iei.

În ceea ce prive?te plângerile reclaman?ilor îndreptate împotriva Republicii Moldova pe motivul înc?lc?rii drepturilor lor garantate de articolele 6 ?i 13 ale Conven?iei, precum ?i de articolul 1 al Protocolului nr.1, Curtea nu a considerat în m?sur? s? se pronun?e la etapa actual? a dosarelor asupra admisibilit??ii lor ?i decide c? este necesar s? le comunice Guvernului Republicii Moldova, în conformitate cu articolul 54 § 2 b) al Regulamentului Cur?ii.

***

În cauza Ciorap c. Moldovei, reclamantul, dl Tudor Ciorap, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1965.

La 29 decembrie 1999, Judec?toria Centru l-a condamnat pe reclamant pentru fraud? ?i abuz de putere (articolele 122(2) ?i 207 al Codului Penal („C.P.”) în vigoare la acea dat?) la o pedeaps? cu închisoarea de 7 ani. Instan?a de judecat? l-a absolvit de pedeaps? în baza amnistiei aplicabile combatan?ilor în conflictul militar din regiunea transnistrean? din anul 1992.

La 20 iulie 2000, procurorul a solicitat instan?ei de judecat? s? caseze decizia din 29 iulie 1999, deoarece amnistia nu este aplicabil? reclamantului. Procurorul a explicat c? a descoperit cu pu?in timp în urm? c? dosarul nu con?ine copia documentului depus? la dosar de c?tre reclamant în 1999 care atest? c? a participat în conflictul din 1992. În acela?i timp, reclamantul nu figura pe lista niciunei organiza?ii care ar fi putut elibera un asemenea document ?i care au competen?a de a p?stra lista celor c?rora li s-au eliberat asemenea documente. Procurorul a men?ionat c? acestea sunt circumstan?e noi care nu au fost cunoscute instan?ei de judecat? la momentul adopt?rii hot?rârii judec?tore?ti.

La 23 martie 2001, Judec?toria Centru a reexaminat cauza ?i l-a condamnat pe reclamant la 7 ani de închisoare în baza articolelor 122(2) ?i 207 C.P.

La 29 mai 2001, Tribunalul Chi?in?u a casat în parte sentin?a primei instan?e ?i a redus pedeapsa la 5 ani de închisoare. La 11 octombrie 2001, Curtea de Apel Chi?in?u a men?inut ultima hot?râre judec?toreasc?.

În februarie 2004, în urma colect?rii probelor, Comisia de Stat de specialitate a confirmat participarea reclamantului în conflictul din 1992. Procuratura a solicitat casarea sentin?ei din 23 martie 2001 ?i a hot?rârilor judec?tore?ti ulterioare.

La 7 iulie 2004, Judec?toria Centru a constatat vinov??ia reclamantului în baza articolelor 122(2) ?i 207 C.P. ?i a aplicat legea privind amnistia, absolvindu-l de executarea pedepsei. 

În conformitate cu documentele prezentate de Guvern, reclamantul a fost eliberat imediat dup? pronun?area hot?rârii judec?tore?ti din 29 decembrie 1999 ?i a fost rearestat la 23 octombrie 2000 sub b?nuiala de a fi comis la 22 octombrie 2000 o alt? infrac?iune (extorcare).

La 23 octombrie 2000, reclamantul a fost re?inut sub b?nuiala de a fi extorcat bani de la o persoan? privat? la 22 octombrie 2000. El a fost acuzat ?i de fraudarea mai multor persoane în perioada martie-iunie 2000.

Judec?toria Hînce?ti a eliberat la 25 octombrie 2000 un mandat de arestare preventiv? care a fost reînnoit permanent pân? la 22 decembrie 2004 când a fost eliberat pentru a urma un tratament medical într-un spital civil. Deoarece s-a sustras ulterior de la urm?rirea penal?, el a fost re?inut din nou la 22 aprilie 2005. La 8 august 2005 Judec?toria Botanica l-a condamnat pentru fraud?.

La 29 aprilie 2005, Curtea de Apel Chi?in?u a men?inut în parte sentin?a de condamnare. La 29 martie 2006, Curtea Suprem? de Justi?ie l-a condamnat la 11 ani de închisoare.

La 3 mai 2005, reclamantul a înaintat o cerere de acordare a compensa?iilor pentru „condamnarea repetat?” în anul 2001. La 1 iulie 2005, Judec?toria Rî?cani a pronun?at o hot?râre în favoarea lui, acordându-i 5000 MDL (330 EUR) cu titlu de prejudiciu moral pentru judecarea repetat? în 2001 ?i pentru cinci luni de deten?ie ilegal? (mai-octombrie 2000).

La 3 noiembrie 2005, Curtea de Apel Chi?in?u a casat hot?rârea primei instan?ei ?i a pronun?at o nou? hot?râre prin care a respins toate preten?iile reclamantului.

La 14 martie 2006, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat decizia Cur?ii de Apel pe motivul nerespect?rii procedurii ?i a dispus reexaminarea cauzei.

La 29 iunie 2006, Curtea de Apel Chi?in?u a men?inut hot?rârea judec?toreasc? din 1 iulie 2005.

 La 7 noiembrie 2006, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut aceast? hot?râre. Instan?a de judecat? a constatat c? reclamantul a fost victima unei erori judiciare ?i c? libertatea personal? este una dintre cele mai importante valori sociale. Instan?a inferioar? a acordat reclamantului o sum? adecvat? cu titlu de desp?gubiri, având în vedere faptul c? compensa?ia nu trebuie s? subaprecieze prejudiciul, dar nici s? constituie o îmbog??ire f?r? just? cauz?.

Reclamantul a invocat articolul 1 al Conven?iei, sus?inând c? statul nu i-a protejat drepturile. De asemenea, el a reclamat „condamnarea repetat?” în 2001, ceea ce a constituit o înc?lcare a articolului 6 § 1 al Conven?iei, ?i privarea ilegal? de libertate contrar? articolului 5 al Conven?iei.  Reclamantul a invocat articolul 6 § 3 (b), (c) ?i (d) al Conven?iei, sus?inând c? el a fost informat despre ?edin?a de judecat? care urma s? aib? loc la Curtea de Apel la 3 noiembrie 2005 abia la 1 noiembrie 2005 ?i nu a avut suficient timp ?i condi?ii pentru a se preg?ti de ?edin??.  De asemenea, el a invocat articolele 8, 13, 14 ?i 17 ale Conven?iei, precum ?i articolul 3 al Protocolului nr.7 ?i articolul 4 al Protocolului nr.7 la Conven?ie.

Curtea a notat c?, potrivit probelor prezentate de Guvern ?i declara?iilor reclamantului, el a fost eliberat din deten?ie imediat dup? pronun?area hot?rârii din 29 decembrie 1999 ?i c? s-a aflat în libertate (cu excep?ia a dou? re?ineri de scurt? durat? în mai ?i iunie 2000) pân? la re?inerea din data de 23 octombrie 2000 sub b?nuiala de comitere la 22 octombrie 2000 a infrac?iunilor de fraud? ?i extorcare. Aceste infrac?iuni sunt distincte de cea pentru care a fost condamnat în 1999, deoarece au fost comise dup? adoptarea hot?rârii judec?tore?ti din 29 decembrie 1999. Începând cu 23 octombrie 2000 ?i pân? la condamnarea lui final? la 29 octombrie 2006 (cu o întrerupere în timpul c?reia a fost eliberat din închisoare) reclamantul s-a aflat în arest în baza mandatelor de arestare preventiv? eliberate de instan?ele de judecat? care au examinat noile acuza?ii de comitere a infrac?iunilor în anul 2000. În plus, chiar dup? ce hot?rârea judec?toreasc? din 7 iulie 2004, prin care reclamantul a fost amnistiat, a devenit definitiv? la 22 iulie 2004, el a continuat s? se afle în arest preventiv în cauza care viza acuza?iile de comitere a infrac?iunilor din anul 2000. Reiese c? plângerea reclamantului c? a fost re?inut dup? rejudecarea cauzei la 23 martie 2001 este contrazis? de probele aflate la dosar.

Curtea a conchis c? rejudecarea cauzei la 23 martie 2001 nu a avut drept rezultat deten?ia ilegal?, deoarece reclamantul deja se afla în arest preventiv în acea perioad? în contextul unei alte cauze.

Prin urmare, acest cap?t de cerere este v?dit neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 al Conven?iei ?i trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 al Conven?iei.

În continuare, Curtea a notat c? al doilea paragraf al articolului 4 al Protocolului nr.7 prevede expres c? reexaminarea unei cauze penale este posibil? doar în anumite circumstan?e excep?ionale, în strict? conformitate cu legisla?ia intern?. Odat? ce instan?ele de judecat? na?ionale însele au constatat c? reexaminarea cauzei a fost neîntemeiat?, este clar c? legisla?ia na?ional? nu a fost respectat?.

Mai r?mâne o singur? întrebare: dac? reclamantul poate pretinde c? este victima unei înc?lc?ri a drepturilor sale având în vedere hot?rârile judec?tore?ti pronun?ate de instan?ele interne ?i compensa?ia acordat? reclamantului, precum ?i circumstan?ele cauzei în ansamblu. Curtea a luat act de condamnarea inechivoc? de c?tre instan?ele na?ionale a rejudec?rii cauzei, pe care au apreciat-o ca fiind o „eroare judiciar?”.

Instan?ele de judecat? na?ionale au acordat compensa?ii reclamantului. De?i suma acestora este mic?, ele trebuie apreciate în raport cu prejudiciul cauzat reclamantului. Curtea a constatat deja c? deten?ia reclamantului nu a rezultat din rejudecarea cauzei penale. În plus, instan?ele de judecat? au rejudecat doar chestiunea care viza aplicabilitatea legii de amnistiere în raport cu reclamantul. Prin urmare, rejudecarea nu a vizat vinov??ia sau nevinov??ia lui, care a fost constatat? prin hot?rârea judec?toreasc? din 29 decembrie1999 ?i confirmat? prin hot?rârile judec?tore?ti subsecvente. Prejudiciul cauzat reclamantului prin rejudecarea cauzei a fost minim deoarece în realitate el nu ar fi trebuie s? execute pedeapsa într-o perioad? separat? de deten?ie.

În lumina celor de mai sus, s-a constatat c? reclamantul a pierdut statutul de victim? în raport cu prezenta plângere. A?adar, Curtea a conchis c? acest cap?t de cerere trebuie respins în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) ?i 4 al Conven?iei.

În ceea ce prive?te celelalte plângeri formulate de reclamant, Curtea a considerat c? acestea sunt neîntemeiate ?i a notat c? nu existe probe la dosar care ar sugera înc?lcarea prevederilor invocate de reclamant. Prin urmare, acest cap?t de cerere este v?dit neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 al Conven?iei ?i trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 al Conven?iei.

***

În cauza Stepuleac c. Moldovei, reclamantul, dl Anatol Stepuleac, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1971.

La 11 ianuarie 2006, fratele reclamantului, dl Gheorghe Stepuleac, a fost re?inut de c?tre poli?ie cu scopul de a-l convinge s? transfere proprietatea asupra unei companii care presteaz? servicii de securitate ?efului Ministerului Afacerilor Interne.

Câteva echipe de colaboratori ai poli?iei, sub conducerea colonelului P., au perchezi?ionat la 7 februarie 2006 apartamentul fratelui reclamantului ?i au confiscat, inter alia, trei telefoane mobile ?i o camer? video. Fiul fratelui reclamantului a filmat perchezi?ia cu camera video. La 17 februarie 2006, Judec?toria Centru a constatat c? poli?i?tii nu au avut niciun temei legal pentru confiscarea telefoanelor ?i a camerei video ?i a dispus restituirea lor.

În timpul perchezi?iei din 7 februarie 2006, so?ia fratelui reclamantului l-a sunat pe reclamant ?i i-a cerut ajutorul. Reclamantul a sosit la apartament înso?it de un avocat. Potrivit reclamantului, el a solicitat s? i se aduc? la cuno?tin?? motivele perchezi?iei, dup? care a fost împins în camer? de c?tre colonelul P., care l-a lovit pe reclamant în regiunea capului ?i l-a r?nit la mân?. Reclamantul a fugit, iar mai târziu s-a dus la spital pentru îngrijiri medicale, refuzând, îns?, internarea.

Pe 8 februarie 2006 el s-a sim?it mai r?u, fiind transportat de o ambulan?? la spital, unde a fost operat ?i supus unui tratament în sta?ionar. În seara aceleia?i zile, mai mul?i angaja?i ai Direc?iei Generale de Combatere a Crimei Organizate a Ministerului Afacerilor Interne („DGUP MAI”) au venit s?-l aresteze, dar medicii au interzis transferul lui din cauza st?rii proaste de s?n?tate. Tot în aceea?i zi, neurologul l-a diagnosticat cu traum? cranian?.

La 9 februarie 2006, angaja?ii DGUP MAI l-au re?inut pe reclamant, transportându-l la izolatorul din cadrul DGUP MAI. Se pare c? ini?ial doctorii s-au opus transferului, îns? acesta a fost încuviin?at dup? ce un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a sunat la spital. Dup? aceea, starea de s?n?tate a reclamantului a fost apreciat? ca „satisf?c?toare”.

Dou? ore mai târziu reclamantul ?i-a pierdut cuno?tin?a în celula de la DGUP MAI. A fost chemat? o ambulan??. Medicii au notat c? reclamantul suferise o traum? la cap ?i c? a fost g?sit incon?tient, precum ?i faptul c? „poli?ia a refuzat internarea”.

La 10 februarie 2006, ?eful izolatorului din cadrul DGUP MAI a raportat conducerii DGUP MAI c? reclamantul s-a plâns c? se simte r?u înc? de când a ajuns acolo ?i c? a fost nevoie s? cheme de mai multe ori ambulan?a, îns? doctorii nu au constatat nicio problem? grav? care ar necesita internarea.

În aceea?i zi, un judec?tor de instruc?ie a eliberat un mandat de arest pentru 10 zile pe numele reclamantului. Judec?torul a dispus transferul reclamantului la Penitenciarul nr.13 din Chi?in?u, unde ar putea primi un tratament medical. Îns?, reclamantul nu a fost transferat, ci a continuat s? fie re?inut în izolatorul DGUP MAI. La 14 februarie 2006, el a solicitat administra?iei DGUP MAI s? fie transferat la Penitenciarul nr.13. La 22 februarie 2006, el a fost informat de c?tre administra?ia DGUP MAI c? cererea lui a fost transmis? în aceea?i zi procurorului care se ocup? de cazul lui „ca s?-?i dea acordul pentru transferul reclamantului la Penitenciarul nr.13”.

La 7 martie 2006, judec?torul de instruc?ie a examinat plângerea reclamantului privind modul în care a fost tratat de poli?ie. Judec?torul a constatat c? reclamantul nu a contestat vreun anume comportament sau ac?iune a poli?iei sau a procurorului ?i c? el poate depune plângerea sa la procuror.

La 8 martie 2006, procurorul a emis ordonan?a de neîncepere a urm?ririi penale pe marginea plângerii reclamantului privind maltratarea sa în timpul perchezi?iei apartamentului fratelui s?u ?i ulterior. Procurorul a notat, inter alia, c? din cauza amestecului reclamantului în procesul de perchezi?ionare, poli?i?tii „au aplicat m?surile necesare pentru a opri amestecul s?u în ac?iunile legale ale poli?iei”. Reclamantul a contestat aceast? ordonan??.

La 24 octombrie 2006, judec?torul de instruc?ie din cadrul Judec?toriei Centru a anulat ordonan?a din 8 martie 2006 pe motiv c? aceasta nu a fost motivat? integral.

Reclamantul ?i avocatul s?u au depus la 7 februarie 2006 o nou? plângere privind maltratarea sa ?i lipsa asisten?ei medicale.

Procurorul a emis ordonan?e de neîncepere a urm?rii penale la 21 noiembrie 2006, 28 iunie ?i 30 octombrie 2007, precum ?i pe 9 ianuarie 2008. Toate aceste ordonan?e au fost anulate de judec?torul de instruc?ie, care a constatat c? aceasta sunt superficiale ?i premature. Procurorul care a examinat cazul s?u ?i al?i doi func?ionari au fost mustra?i pentru c? nu ?i-au îndeplinit corespunz?tor împuternicirile.

La 25 martie 2008, procurorul a pornit urm?rirea penal? pe faptul maltrat?rii reclamantului. La 31 martie 2011, acesta a emis o ordonan?? de încetare a urm?ririi penale pe motiv c? fapta nu întrune?te elementele constitutive ale infrac?iunii. Reclamantul a contestat ordonan?a la judec?torul de instruc?ie.

La 21 iulie 2011, Judec?toria Rî?cani a respins contesta?ia reclamantului ca neîntemeiat?. Judec?torul s-a bazat pe rezultatele raportului medical care nu exclude posibilitatea ca reclamantul s? se fi t?iat la mân? în timp ce se lupta s? nu dea camera video poli?iei. Judec?torul a statuat c?, odat? ce poli?ia avea împuternicirea de a-l împiedica pe reclamant s? utilizeze orice echipament în timpul perchezi?iei, iar el  nu s-a conformat cererii lor, utilizarea for?ei împotriva reclamantului a fost întemeiat?. În plus, avocatul reclamantului care a participat la perchezi?ie nu a formulat nicio obiec?ie în procesul-verbal al perchezi?iei.

Potrivit reclamantului, el a depus o plângere separat? în privin?a transferului for?at de la spital la DGUP MAI ?i a îngrijirii medicale proaste care i s-a acordat la sediul DGUP MAI. Aceasta se afla înc? în curs de examinare.

Reclamantul a invocat articolul 3 al Conven?iei, sus?inând c? a fost maltratat de poli?ie în timpul perchezi?iei care a avut loc la 7 februarie 2006, dar ?i ulterior re?inerii sale, ?i c? nu a primit îngrijirea medical? necesar?. El a fost intimidat pe parcursul deten?iei pentru ca s? se r?zgândeasc? s?-l reprezinte legal pe fratele s?u. Reclamantul a invocat articolul 13 al Conven?iei, sus?inând c? nu a avut niciun recurs efectiv în privin?a plângerii sale întemeiate pe articolul 3 al Conven?iei.  În cele din urm?, el a invocat articolul 18 al Conven?iei, sus?inând c? a fost re?inut sub b?nuiala de a fi comis o infrac?iune, îns? scopul real al re?inerii a fost de a-l determina s? nu-l apere pe fratele s?u ?i de a pune presiune asupra familiei sale, ca în final aceasta s? renun?e la proprietatea asupra companiei private prestatoare de servicii de securitate.

În urma e?u?rii încerc?rilor de a reglementa amiabil cauza, Guvernul a trimis la 16 martie 2012 o scrisoare prin care a informat Curtea c? propune s? fac? o declara?ie unilateral? în vederea reglement?rii chestiunii formulate în cerere.

Declara?ia prevede urm?toarele:

„Guvernul recunoa?te c? în prezenta cauz? nu a fost efectuat? o investiga?ie efectiv? în privin?a acuza?iilor de maltratare a reclamantului ?i, prin urmare, Guvernul nu poate oferi o explica?ie plauzibil? a leziunilor reclamantului ?i nici nu poate explica dac? exist? vreun temei la baza acuza?iilor de maltratare.  În lumina materialelor pe care le de?ine, Guvernul nu poate s? ofere o explica?ie plauzibil? la întrebarea dac? reclamantului i s-a acordat sau nu îngrijirea medical? necesar? st?rii sale de s?n?tate. În consecin??, Guvernul recunoa?te c? a avut loc înc?lcarea drepturilor reclamantului garantate de articolele 3 ?i 13 ale Conven?iei luate separat ?i coroborate.

Guvernul solicit? Cur?ii s? examineze prezenta declara?ie unilateral?. … f?când propria evaluare a circumstan?elor prezentei cauze în lumina jurispruden?ei citate mai sus, Guvernul propune sum? global? de 14,000 de euro (paisprezece mii) pentru compensarea prejudiciului moral, precum ?i cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a men?ionat în scrisoarea sa c? nu este mul?umit de prevederile declara?iei unilaterale. De?i nu a disputat suma propus? de Guvern, el consider? c? utilizarea sistematic? a relelor tratamente de c?tre poli?ia moldoveneasc? ?i felul în care procuratura ?i instan?ele de judecat? protejeaz? ac?iunile de tortur? de r?spundere pot fi stopate numai cu adoptarea de c?tre Curte a hot?rârilor care s? condamne aceste practici prin constatarea înc?lc?rii Conven?iei.

Curtea a reamintit c? articolul 37 al Conven?iei prevede c? ea poate, în orice stadiu al procedurii, s? decid? scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstan?ele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol.

De asemenea, Curtea a reamintit c? în anumite circumstan?e ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declara?ii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dac? reclamantul dore?te continuarea examin?rii cauzei.

Curtea a stabilit într-un num?r de cauze, inclusiv în cele depuse împotriva Republicii Moldova, jurispruden?a sa referitoare la plângerile privind înc?lcarea dreptului de a nu fi supus torturii în timpul deten?iei (a se vedea, de exemplu, Sarban v. Moldova, nr. 3456/05, §§ 75-91, 4 octombrie 2005; Corsacov v. Moldova, nr. 18944/02, §§ 49-76, 4 aprilie 2006; Boicenco v. Moldova, nr. 41088/05, §§ 83-127, 11 iulie 2006; Pruneanu v. Moldova, nr. 6888/03, §§ 43-64, 16 ianuarie 2007; Oprea v. Moldova, nr. 38055/06, §§ 38-42, 21 decembrie 2010; ?i Taraburca v. Moldova, nr. 18919/10, §§ 34-59, 6 decembrie 2011), precum ?i în privin?a inexisten?ei unui recurs efectiv pentru plângerile întemeiate pe articolul 3  (a se vedea, de exemplu, Corsacov, citat? mai sus, § 82, Pruneanu, citat? mai sus, § 70, Breabin v. Moldova, nr. 12544/08, § 59, 7 aprilie 2009; Gurgurov v. Moldova, nr. 7045/08, § 73, 16 iunie 2009; ?i Parnov v. Moldova, nr. 35208/06, § 38, 13 iulie 2010).

Având în vedere caracterul recunoa?terii din declara?ia unilateral? a Guvernului, precum ?i suma compensa?iei propuse – care este comparabil? sumelor acordate în alte cauze – Curtea a considerat c? nu se justific? continuarea examin?rii aceste p?r?i a cererii (articolul 37 § 1(c)).

În ceea ce prive?te pretinsa violare a articolului 18 CEDO, Curtea nu constat? nicio aparen?? de înc?lcare a drepturilor ?i libert??ilor garantate de Conven?iei ?i Protocoalele sale ?i prin urmare, acest cap?t de cerere este v?dit neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 al Conven?iei ?i trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 al Conven?iei.

***

În cauza Carpala c. Moldovei, reclamantul, dl. Vladimir Carpala, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1951.

Reclamantul a invocat articolul 5 al Conven?iei, sus?inând c? a fost de?inut ilegal ?i c? suma desp?gubirilor acordat? pentru aceasta a fost prea mic?. Dup? ce nu s-a prezentat la dou? ?edin?e de judecat? în cadrul unui proces civil, Judec?toria Ciadâr-Lunga a statuat la 14 noiembrie 1997 c? a sfidat instan?a de judecat? ?i a dispus re?inerea lui administrativ? pentru 15 zile. La 25 februarie 2002, Curtea de Apel a casat aceast? hot?râre judec?toreasc?. Reclamantul a înaintat o ac?iune în desp?gubire împotriva statului pentru compensarea prejudiciului cauzat prin deten?ia neîntemeiat?. Instan?a de judecat? i-a acordat 190 de euro cu titlu de compensa?ii.

La 3 ?i 25 iulie 2012, Curtea a primit acordurile de reglementare amiabil? semnate de c?tre p?r?i, în temeiul c?rora reclamantul a acceptat s? renun?e la orice alte preten?ii împotriva Republicii Moldova în privin?a faptelor care au dat na?tere acestei cereri, în schimbul angajamentului Guvernului de a-i pl?ti 4300 euro (patru mii trei sute de euro) pentru compensarea prejudiciilor materiale ?i morale, precum ?i a costurilor ?i cheltuielilor.

Curtea a luat not? de reglementarea amiabil? la care au ajuns p?r?ile, fiind convins? c? reglementarea este bazat? pe respectarea drepturilor omului garantate prin Conven?ie ?i Protocoalele sale ?i nu constat? vreun motiv care ar justifica continuarea examin?rii cererii ?i a decis  s? scoat? cererea de pe rol.

***

În cauza Bagrin c. Moldovei, reclamantul, dl Vasile Bagrin, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1962.

În anul 1996, reclamantul a fost re?inut de c?tre poli?ie timp de dou? s?pt?mâni sub b?nuiala de a fi comis un furt. Ulterior, poli?ia a descoperit adev?ra?ii ho?i, iar reclamantul a fost eliberat din arest. De?i urm?rirea penal? împotriva sa a fost încetat?, el nu a fost scos formal de sub urm?rirea penal? sau achitat, iar dosarul lui a fost distrus câ?iva ani mai târziu. F?pta?ii furtului au fost condamna?i.

La o dat? nespecificat?, reclamantul a încercat s? ob?in? cazierul judiciar de la Ministerul Afacerilor Interne pentru a-?i perfecta pa?aportul. El nu a reu?it din cauza înscrierii în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne potrivit c?reia el se afla înc? sub urm?rire penal?. Reclamantul a contestat refuzul Ministerului în instan?a de judecat?, ob?inând o hot?râre judec?toreasc? în favoarea sa. I s-a eliberat cazierul judiciar în care era men?ionat c? el nu a fost condamnat pentru infrac?iuni ?i c? nu se afla în c?utare de c?tre poli?ie.

Dup? ce a ob?inut cazierul judiciar reclamantul a depus actele pentru perfectarea pa?aportului. Îns?, cererea lui a fost respins? pe motiv c? persoanele care sunt urm?rite penal nu au dreptul s? p?r?seasc? ?ara. Reclamantul a solicitat f?r? succes Ministerului Afacerilor Interne s? ?tearg? înscrierea respectiv?. Ulterior, reclamantul a depus o nou? ac?iune în instan?a de judecat? împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ?tergerea înscrierii respective din baza de date a Ministerului pentru ca s? poat? ob?ine pa?aportul ?i desp?gubiri pentru prejudiciul suferit.

La 20 martie 2008, Curtea de Apel Chi?in?u a admis cererea reclamantului ?i a obligat Ministerul Afacerilor Interne s? pl?teasc? reclamantului 5000 de lei moldovene?ti (MDL) cu titlu de prejudiciu moral. Instan?a de judecat? a respins argumentul Ministerului, potrivit c?ruia înscrierea nu putea fi ?tears? din baza de date în absen?a unei ordonan?e de scoatere a reclamantului de sub urm?rirea penal? sau a unei decizii de achitare. Instan?a de judecat? a constatat c? o asemenea ordonan?? sau hot?râre judec?toreasc?  nu exist? ?i c? dosarul a fost distrus. Pe de alt? parte, reclamantul de?inea un cazier judiciar eliberat de acela?i Minister care nu con?inea nicio men?iune despre urm?rirea penal?. Ministerul Afacerilor Interne a contestat hot?rârea primei instan?e.

La 5 iunie 2008, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis par?ial recursul Ministerului Afacerilor Interne ?i a respins ac?iunea reclamantului. Ea a redus suma desp?gubirilor la 500 MDL. Curtea Suprem? de Justi?ie a statuat c?, potrivit unei instruc?iuni adoptate de Ministerul Afacerilor Interne ?i Ministerul Justi?iei la 4 mai 2007, informa?ia privind condamn?rile penale pentru infrac?iunile de tipul celei de care a fost b?nuit reclamantul în anul 1996 trebuie s? fie înregistrat? ?i p?strat? pe o perioad? nedeterminat?. Ministerul Afacerilor Interne este îndrept??it s? p?streze înscrierea respectiv?, deoarece dosarul reclamantului a fost distrus, iar temeiul în baza c?ruia reclamantul a fost scos de sub urm?rirea penal? nu poate fi aflat.

Reclamantul a invocat articolele 5 ?i 6 ale Conven?iei sus?inând c? a fost de?inut neîntemeiat ?i c? procesul care s-a finalizat cu decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 5 iunie 2008 a fost inechitabil. De asemenea, el a invocat articolul 2 al Protocolului nr.4 sus?inând c? libertatea lui de mi?care a fost înc?lcat? ?i c? nu poate ob?ine un loc de munc? din cauz? c? Ministerul Afacerilor Interne nu a ?ters men?iunea despre urm?rirea penal? efectuat? împotriva sa în anul 1996. De asemenea, el a men?ionat c? datorit? însemn?rii respective s-a întâmplat s? fie re?inut alt? dat? sub b?nuiala c? a s?vâr?it un furt ?i c? exist? riscul s? fie ?i mai departe discriminat în baza respectivei însemn?ri.

În urma e?u?rii încerc?rilor de a reglementa amiabil cauza, Guvernul a trimis la 13 ianuarie 2012 o scrisoare prin care a informat Curtea c? propune s? fac? o declara?ie unilateral? în vederea reglement?rii chestiunii formulate în cerere. Declara?ia prevedea urm?toarele: “... Guvernul este de acord c? a avut loc înc?lcarea drepturilor reclamantului prev?zute de articolul 8 al Conven?iei [...] Astfel, analizând jurispruden?a Cur?ii, Guvernul face urm?toarea declara?ie unilateral?: Guvernul recunoa?te c? a avut loc o înc?lcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 6 § 1 al Conven?iei, deoarece instan?ele judec?tore?ti na?ionale nu l-au citat în timp potrivit pentru a participa la ?edin?a de judecat?. Guvernul [...] propune urm?toarele sume cu titlu de satisfac?ie echitabil?: 2500 EUR cu titlu de prejudiciu moral ?i 600 EUR cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Prin scrisoarea din 3 iulie 2012, reclamantul a solicitat Cur?ii s? nu accepte declara?ia unilateral? a Guvernului, deoarece el a fost ?inut în arest 14 zile în timpul urm?ririi penale ?i deoarece Ministerul Afacerilor Interne a p?strat înscrierea despre urm?rirea sa penal? timp de 11 ani.

Având în vedere caracterul recunoa?terii din declara?ia unilateral? a Guvernului din 13 ianuarie 2012, precum ?i suma compensa?iei propuse – care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea a considerat c? nu se justific? continuarea examin?rii acestui cap?t de cerere.

În lumina considerentelor de mai sus, Curtea nu s-a îndoit c? reglementarea este bazat? pe respectarea drepturilor omului garantate prin Conven?ie ?i Protocoalele sale ?i nu constat? vreun motiv care ar justifica continuarea examin?rii acestui cap?t de cerere (articolul 37 § 1 in fine). Prin urmare, acesta trebuie scos de pe rol.

În ceea ce prive?te plângerea reclamantului întemeiat? pe articolul 5 al Conven?iei, Curtea a notat c? aceasta a fost depus? dup? expirarea termenului de 6 luni de la data la care presupusa înc?lcare a avut loc. Prin urmare, ea trebuie declarat? inadmisibil? în temeiul articolului 35 §§ 1 ?i 4 al Conven?iei. Cât despre plângerea în privin?a echit??ii procesului civil, Curtea a considerat c? plângerea este neîntemeiat? ?i noteaz? c? nu exist? probe la dosar care ar sugera înc?lcarea prevederii invocate. Prin urmare, acest cap?t de cerere este v?dit neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 al Conven?iei ?i trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 al Conven?iei.

Curtea a luat not? de termenii declara?iei Guvernului pârât privind articolul 8 al Conven?iei ?i de modalit??ile de asigurare a execut?rii angajamentelor men?ionate în aceasta; ?i a decis s? scoat? cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Conven?iei, în ceea ce prive?te plângerea întemeiat? pe articolul 8 al Conven?ie; ?i a declarat celelalte capete de cerere inadmisibile.