|
|
|||||||
Despre noi Curtea European? Procedura în fa?a Cur?ii Executarea hot?rârilor CtEDO Cauze moldovene?ti DO în Moldova Proiecte curente Proiecte implementate | ||||||||
|
Sinteza deciziilor CtEDO c. Moldovei adoptate în noiembrie 2012 15 01 2013 În luna noiembrie 2012 CtEDO a f?cut publice urm?toarele decizii contra Moldovei: COLDIN-DC ?i Eugeniu COLISNICENCO c. Moldovei (cererea nr. 40274/06), Craciuneac c. Moldovei (cererea nr. 77407/11) ?i Sindrevici c. Moldovei (cererea nr. 23929/04). *** În cauza COLDIN-DC ?i Eugeniu COLISNICENCO c. Moldovei, primul reclamant, COLDIN-DC SRL, este o societate cu r?spundere limitat? înregistrat? în Republica Moldova, care are sediul în Chi?in?u. Al doilea reclamant, dl Eugeniu Colisnicenco, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1950 ?i care locuie?te în Chi?in?u. La 3 decembrie 2002, o instan?? economic? a obligat prim?ria localit??ii Dub?sarii-Vechi s? elibereze primului reclamant un certificat în scris privind drepturile acesteia asupra unui teren. Hot?rârea judec?toreasc? nu a fost atacat?, astfel ea devenind definitiv? ?i irevocabil?. P?r?ile au disputat executarea corespunz?toare a hot?rârii judec?tore?ti. La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87 privind repararea de c?tre stat a prejudiciului cauzat prin înc?lcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hot?rârii judec?tore?ti. Potrivit articolului 7 al acestei legi, persoanele care au depus cerere la Curtea în leg?tur? cu o pretins? înc?lcare a drepturilor lor stabilite de prezenta lege ?i care sunt pendinte, pot adresa în instan?? de judecat?, în termen de 6 luni de la data intr?rii în vigoare a prezentei legi, cereri de chemare în judecat?. În scrisoarea din 18 iunie 2012, reclaman?ii au informat Curtea c? nu inten?ioneaz? s? utilizeze noul recurs intern. La 3 decembrie 2002, procuratura Criuleni a deschis un dosar penal pe numele celui de-al doilea reclamant pentru falsificarea documentelor oficiale. La 5 decembrie 2003, Judec?toria Criuleni l-a achitat pe reclamant, hot?râre care a fost men?inut? în apel ?i recurs. La 6 ianuarie 2005, reclamantul a atacat în justi?ie Ministerul Finan?elor ?i Procuratura General? în scopul ob?inerii desp?gubirilor morale pentru prejudiciul cauzat prin urm?rirea penal? efectuat? împotriva lui. La 15 februarie 2006, Curtea Suprem? de Justi?ie a acordat reclamantului 5000 de lei moldovene?ti (în jur de 310 euro) cu titlu de prejudiciu moral. Invocând articolele 6 ?i 13 ale Conven?iei ?i articolul 1 al Protocolului nr.1, primul reclamant s-a plâns de neexecutarea de c?tre autorit??ile na?ionale a hot?rârii judec?tore?ti definitive pronun?ate în favoarea sa. Al doilea reclamant a sus?inut c? judec?torii Cur?ii Supreme de Justi?ie nu au fost independen?i fa?? de Guvern, contrar articolului 6 § 1 al Conven?iei, deoarece i-au acordat o sum? mic? în calitate de desp?gubiri morale. Curtea a reamintit c? s-a pronun?at anterior asupra noului remediu introdus de Legea nr. 87 ?i c? a statuat c? acesta este efectiv (a se vedea Balan c. Moldova (dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012; Manascurta c. Moldova (dec.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012). În lumina constat?rilor f?cute de Curte în cauzele Balan ?i Manascurta citate mai sus, Curtea a notat c? primul reclamant trebuie s? epuizeze aceast? nou? cale de recurs intern accesibile în dreptul na?ional, în temeiul articolului 35 § 1 al Conven?iei. Astfel plângerile primei reclamante generate de neexecutarea într-un termen rezonabil a hot?rârilor judec?tore?ti definitive sunt premature ?i trebuie respinse pentru neepuizarea c?ilor de recurs interne, în conformitate cu articolul 35 § 1 ?i § 4 al Conven?iei. Cât prive?te plângerile formulate de cel de-al doilea reclamant în temeiul articolului 6 § 1 al Conven?iei, Curtea a notat c?, având în vedere ansamblul materialelor pe care le de?ine ?i în m?sura în care ea este competent? s? examineze preten?iile formulate, ea nu a constatat vreo aparen?? de înc?lcare a drepturilor ?i libert??ilor garantate de Conven?ie. Prin urmare, acest cap?t de cerere este v?dit neîntemeiat ?i trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 3 ?i § 4 al Conven?iei. *** În cauza Craciuneac c. Moldovei, reclamantul, dl Iurie Craciuneac, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1979. El locuie?te în Cahul. Reclamantul a invocat articolul 3 al Conven?iei, sus?inând c? a fost maltratat d? c?tre poli?ie în aprilie 2009, c? a fost de?inut în condi?ii inumane ?i degradante, c? nu i s-a acordat îngrijire medical? în timpul deten?ie ?i c? nu a fost efectuat? o investiga?ie efectiv? în privin?a acuza?iilor sale de maltratare. La 9 august ?i 19 septembrie 2012, Curtea a primit acordurile de reglementare amiabil? semnate de c?tre p?r?i, în temeiul c?rora reclamantul a acceptat s? renun?e la orice alte preten?ii împotriva Republicii Moldova în privin?a faptelor care au dat na?tere acestei cereri, în schimbul angajamentului Guvernului de a-i pl?ti 15000 euro (cincisprezece mii de euro) pentru compensarea prejudiciilor materiale ?i morale, precum ?i a costurilor ?i cheltuielilor. Curtea a luat not? de reglementarea amiabil? la care au ajuns p?r?ile, fiind convins? c? reglementarea este bazat? pe respectarea drepturilor omului garantate prin Conven?ie ?i Protocoalele sale ?i nu constat? vreun motiv care ar justifica continuarea examin?rii cererii ?i a decis s? scoat? cererea de pe rol. *** În cauza Sindrevici c. Moldovei, reclamantul Victor Sindrevici, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1946. El locuie?te la Chi?in?u. Reclamantul a fost angajat în calitate de director al departamentului ?tiin?ific al unei baze agricole experimentale a Institutului de Protec?ie Biologic? („IPB”). La 15 februarie 1992, Pre?edintele Republicii Moldova a dispus ca, în termen de cinci ani, IPB s? dezvolte un sistem integrat pentru protec?ia biologic? a plantelor agricole. În decursul anilor care au urmat, consiliul ?tiin?ific al IPB a adoptat numeroase decizii în care l-a acuzat pe reclamant de sabotaj. De fiecare dat? când afla despre o asemenea decizie el ataca autorii în justi?ie, solicitând constatarea acuza?iilor de sabotaj ca fiind neîntemeiate ?i acordarea desp?gubirilor pentru prejudiciul cauzat onoarei ?i demnit??ii sale. Instan?ele de judecat? au pronun?at urm?toarele hot?râri judec?tore?ti în favoarea reclamantului: 23 aprilie 1996, 20 august 1998 (men?inut? prin hot?rârea din 23 februarie 1999), 26 aprilie 1999 (men?inut? prin hot?rârile din 27 februarie 2002 ?i 17 octombrie 2002), 3 februarie 2000 ?i 8 noiembrie 2000 (men?inut? prin hot?rârea din 17 octombrie 2002). Toate aceste cauze au fost intentate de reclamant împotriva IPB, aflat în subordinea Academiei de ?tiin?? a Moldovei, cu excep?ia unei cauze care a fost intentat? împotriva unui ziar care a publicat un interviu cu directorul IPB, I.P. Fiecare hot?râre judec?toreasc? vizeaz? un document separat al IPB, cum ar fi, de exemplu, procesul-verbal al ?edin?ei consiliului ?tiin?ific al IPB din 26 iunie 1995, decizia din 9 octombrie 1997 adoptat? de o comisie special? creat? de consiliul ?tiin?ific al IPB, decizia consiliului ?tiin?ific al IPB din 22 aprilie 1998. În anul 1998, reclamatul a fost destituit din func?ie pe motivul desfiin??rii bazei agricole experimentale. În cadrul unuia dintre procesele de judecat?, directorul IPB, I.P., a prezentat instan?ei de judecat? o copie a unei alte decizii adoptate de consiliul ?tiin?ific al IPB la 19 februarie 1996, care demonstra rolul reclamantului în calitate de sabotor. Decizia con?inea urm?toarele remarci: „1. Din cauza ac?iunilor repetate de sabotaj ?i a discredit?rii colectivului ?tiin?ific al IPB de c?tre reclamant, se consider? imposibil? efectuarea experimentelor pe terenurile experimentale în anul 1996” ?i „4. Sabotarea cercet?rilor ?tiin?ifice de c?tre reclamant face imposibil? respectarea decretului preziden?ial privind crearea unui sistem integrat pentru protec?ia plantelor”. La 18 ianuarie 2001, reclamantul a atacat declara?iile respective în justi?ie, solicitând constatarea neveridicit??ii acestora ?i acordarea desp?gubirilor pentru prejudiciul cauzat. El a invocat o hot?râre judec?toreasc? anterioar? prin care s-a constatat neveridicitatea unor declara?ii similare f?cute de IPB. La 14 aprilie 2003, Judec?toria Botanica a respins cererea reclamantului ca nefondat?. Instan?a de judecat? a constatat c? martorii V.V., I.P., V.B ?i V.T au confirmat în fa?a instan?ei de judecat? c? reclamantul a întrerupt mai multe experimente ?tiin?ifice ?i a ignorat procesul tehnologic, ceea ce a fost constatat ?i de consiliul ?tiin?ific în decizia din 9 octombrie 1996. Instan?a de judecat? a constatat c? informa?iile cuprinse în decizia din 19 februarie 1996 nu sunt def?im?toare, ci doar critice la adresa reclamantului pentru e?ecurile în munc? ?i nu aveau inten?ia de a-l discredita. Instan?a de judecat? a respins argumentul reclamantul cum c? s-a aflat într-o stare constat? de fric? de a nu fi urm?rit penal, odat? ce termenul de „sabotaj” nu este pur juridic ?i ar putea fi interpretat în sens direct ca întreruperea sau întârzierea dezvolt?rii unui proiect sau a procesului de producere. În cele din urm?, instan?a de judecat? a constatat c? reclamantul nu a respectat în mod repetat procesul tehnologic cauzând un prejudiciu material IPB. Reclamantul a declarat apel, în care a reiterat constat?rile hot?rârii judec?tore?ti anterioare. El a men?ionat c? hot?rârea din 14 aprilie 2003 contrazice constat?rile de fapt stabilite în hot?rârile judec?tore?ti anterioare, ?i anume c? IPB nu a putut demonstra vinov??ia reclamantului în pretinsele cazuri de sabotaj. La 1 iulie 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a men?inut hot?rârea primei instan?e, constatând c? decizia consiliului ?tiin?ific din 19 februarie 1996 con?ine informa?ii veridice care au fost confirmate de martori. Instan?a de judecat? a constatat c? „faptul c? reclamantul nu a fost sanc?ionat nu înseamn? c? el ?i-a executat obliga?iile în modul adecvat”. La 3 decembrie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut decizia Cur?ii de Apel. Instan?a suprem? a constatat c? decizia consiliului ?tiin?ific din 19 februarie 1996 nu con?ine informa?ii def?im?toare ?i c? acestea au fost confirmate de martori. La o dat? nespecificat? din 2004, reclamantul a atacat IPB în justi?ie, solicitând constatarea faptului c? declara?iile notate în procesul-verbal al ?edin?ei consiliului ?tiin?ific al IPB din 6 septembrie 1995 sunt false ?i def?im?toare. La 24 iunie 2004, Judec?toria Botanica a pronun?at o hot?râre în favoarea lui, constatând neveridicitatea declara?iilor privind ac?iunile de sabotaj ale reclamantului. La 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel Chi?in?u a casat hot?rârea primei instan?e. Aceasta a constatat c? informa?ia cuprins? în procesul-verbal din 6 septembrie 1995, care este incorporat? în decizia consiliului ?tiin?ific din 9 octombrie 1997, a fost deja examinat? în cadrul unui alt proces. Prin urmare, instan?a a încetat procesul în baza principiului autorit??ii de lucru judecat. La 12 ianuarie 2005, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut decizia instan?ei de apel în baza aceluia?i principiu. Reclamantul a invocat articolul 6 al Conven?iei, sus?inând c? instan?ele de judecat? au adoptat hot?râri judec?tore?ti eronate, în absen?a probelor privind pretinsele ac?iuni de sabotaj ?i au ignorat principiul autorit??ii de lucru judecat prin ignorarea constat?rilor factuale cuprinse în hot?rârile judec?tore?ti anterioare în privin?a unor declara?ii similare cu cele examinate în cadrul procesului judiciar din 2001. Curtea a notat c? argumentul principal al reclamantului se axeaz? în jurul acuza?iei c? instan?a de judecat? în cadrul procesului din 2001 nu a luat în considerare constat?rile din cadrul unui proces judiciar anterior. Prin urmare, el a ridicat o problem? ce ?ine de securitatea juridic?. În continuare s-a notat faptul c? hot?rârile judec?tore?ti adoptate în favoarea reclamantului anterior procesului de judecat? din 2001 a vizat probleme similare, ?i anume pretinsele ac?iuni de sabotaj a activit??ii de cercetare a IPB din partea reclamantului. De fiecare dat? când reclamantul afla despre un nou document care con?ine asemenea declara?ii, el ac?iona IPB în justi?ie pentru a ob?ine constatarea neveridicit??ii acestora, precum ?i desp?gubiri. În plus, instan?ele de judecat? admiteau argumentele lui ?i de fiecare dat? au adoptat o nou? hot?râre judec?toreasc?, odat? ce fiecare cerere de judecat? viza un document separat. Atunci când a constatat c? informa?iile contestate fuseser? examinate în cadrul unor alte procese care vizau alte documente, instan?a de judecat? a respins ac?iunea în baza principiului res judicata. Instan?ele de judecat? au examinat toate cererile reclamantului care vizau informa?ii care nu mai fuseser? examinate anterior. De asemenea, instan?a de judecat? a respins de fiecare dat? preten?iile pecuniare ale reclamantului. În acela?i timp, de fiecare dat?, instan?a de judecat? a examinat probele prezentate de p?r?i f?r? s? fac? trimitere la constat?rile instan?ei de judecat? în cadrul altor procese de judecat?. Curtea conchide c? instan?ele de judecat? na?ionale au examinat corespunz?tor ac?iunile în justi?ie ale reclamantului ?i de fiecare dat? au f?cut o apreciere nou? probelor aduse de p?r?i, în ciuda similarit??ii între toate ac?iunile reclamantului împotriva IPB. În ceea ce prive?te procesul din 2001, reclamantul a insistat pe faptul c?, în conformitatea cu hot?rârile judec?tore?ti anterioare pronun?ate în favoarea lui, informa?iile contestate sunt false ?i c? instan?a de judecat? nu a trebuit s? dea o apreciere nou? probelor prezentate de p?r?i. Instan?a de judecat? ar fi trebuit s? se bazeze pe constat?rile privind informa?iile similare examinate în cadrul proceselor de judecat? anterioare. Curtea nu a putut accepta argumentele reclamantului, reiterând faptul c? efectul articolului 6 § 1 al Conven?iei este, inter alia, s? acorde unui "tribunal" atribu?ia de a efectua o examinare corespunz?toare a afirma?iilor, motivelor ?i probelor, f?r? a prejudicia evaluarea sau relevan?a acestora pentru hot?rârea luat?, având în vedere c? nu este în competen?a Cur?ii s? examineze dac? motivele sunt întrunite în mod corespunz?tor (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004‑I, ?i Buzescu v. Romania, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005). Este clar faptul c? decizia din 19 februarie 1996 nu a fost supus? unui control judiciar anterior. Prin urmare, este normal ca instan?a de judecat? s? o examineze, la fel cum a procedat în privin?a tuturor ac?iunilor intentate de reclamant ?i a probelor aduse de p?r?i. Spre deosebire de celelalte procese, în cadrul procesului de judecat? din 2001 instan?a a constatat c? probele aduse de IPB sunt suficiente pentru a dovedi veridicitatea declara?iilor contestate. Curtea nu g?se?te niciun semn de abuz în hot?rârile judec?tore?ti ale instan?ei na?ionale ?i nici alte erori care ar intra sub inciden?a articolului 6 al Conven?iei. Curtea a considerat c? cererea reclamantului este v?dit neîntemeiat? în sensul articolului 35 § 3 al Conven?iei ?i a fost respins? în conformitate cu articolul 35 § 4 al Conven?iei. |
|||||||
Toate drepturile rezervate Copyright "Juriştii pentru Drepturile Omului" © 2006-2017 |
e-mail: info@lhr.md, design de UseMouse |