Sinteza deciziilor CtEDO c. Moldovei adoptate în februarie, martie ?i aprilie 2013

05 09 2013

În lunile februarie, martie ?i aprilie 2013 CtEDO a f?cut publice urm?toarele decizii contra Moldovei: Gospodinov c. Moldovei (17934/08), Usenco c. Moldovei (24359/12), Cristea c. Moldovei (30759/08), A.G. c. Moldovei (13119/08), Cuprianov c. Moldovei (34115/09) ?i Gusar c. Moldovei ?i României (37204/02).

***

În cauza Gospodinov c. Moldovei, reclaman?ii, Mircea ?i Iurie Gospodinov, sunt cet??eni ai Republicii Moldova, n?scu?i 1940 ?i în 1963.

Invocând articolul 5 al Conven?iei, reclaman?ii s-a plâns c? compensa?iile acordate de instan?ele de judecat? na?ionale pentru deten?ia ilegal? au fost prea mici.

La 26 aprilie ?i 7 mai 2012, Curtea a primit acordurile de reglementare amiabil? semnate de c?tre p?r?i, în temeiul c?rora reclaman?ii au acceptat s? renun?e la orice alte preten?ii împotriva Republicii Moldova în privin?a faptelor care au dat na?tere acestor cereri, în schimbul angajamentului Guvernului de a pl?ti primului reclamant suma de 2 500 (dou? mii cinci sute) de euro ?i 3 000 (trei mii) de euro celui de-al doilea reclamant.

Curtea a luat act de reglementarea amiabil? la care au ajuns p?r?ile ?i a decis scoaterea cererii de pe rol.

Reclaman?ii au fost reprezenta?i în fa?a Cur?ii de dl  V. Iordachi, avocat în Chi?in?u.

***

În cauza Usenco c. Moldovei, reclamantul, Roman U?enco, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1992. El locuie?te în Anenii Noi.

Reclamantul a invocat c? a fost maltratat de c?tre poli?ie în noiembrie 2008 ?i c? autorit??ile nu au efectuat o investiga?ie efectiv? în privin?a acuza?iilor de maltratare, ceea ce a dus la înc?lcarea articolului 3 al Conven?iei.

La 15 ?i 31 ianuarie 2013, Curtea a primit acordurile de reglementare amiabil? semnate de c?tre p?r?i, în temeiul c?rora reclamantul a acceptat s? renun?e la orice preten?ii împotriva Republicii Moldova în privin?a faptelor care au dat na?tere acestei cereri, în schimbul angajamentului Guvernului de a pl?ti reclamantului Curtea a luat act de reglementarea amiabil? la care au ajuns p?r?ile ?i a decis scoaterea cererii de pe rol.

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de dl A. Bragoi, avocat în Chi?in?u.

***

În cauza Cristea c. Moldovei, reclamantul, Ghenadie Cristea, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1972.

Invocând articolul 5 § 1 al Conven?iei, reclamantul s-a plâns de faptul c? a fost de?inut ilegal în perioada 5 decembrie 2007 – 31 ianuarie 2008.

La 26 ianuarie 2012, cererea reclamantului a fost comunicat? Guvernului care a transmis observa?iile sale pe marginea admisibilit??ii ?i temeiniciei cererii. Observa?iile sale au fost transmise reprezentantului reclamantului, care a fost invitat s? le prezinte pe ale sale, îns? acesta nu a r?spuns.

Printr-o scrisoare recomandat? cu aviz de primire din data de 24 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 37 § 1 a) al Conven?iei, Curtea a atras aten?ia reprezentantului reclamantului c? termenul acordat pentru prezentarea observa?iilor a expirat la 31 iulie 2012 ?i c? el nu a solicitat prelungirea acestuia. Între altele, ea a precizat c?, potrivit dispozi?iilor acestui articol, ea poate radia o cerere dac?, a?a cum este cazul în spe??, circumstan?ele indic? faptul c? reclamantul nu dore?te s? men?in? cererea. Reprezentantul reclamantului a primit scrisoare, îns? nu a trimis niciun r?spuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis c? reclamantul nu dore?te s? men?in? cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al Conven?iei ?i a decis radierea acesteia de pe rol.

Reclamantul este reprezentat în fa?a Cur?ii de dl M. Belinschi, avocat în Chi?in?u.

***

În cauza A.G. c. Moldovei, reclamanta, A.G., este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut? în 1988.

Reclamanta este o persoan? care sufer? de handicap mintal sever. Natura condi?iei sale presupune c? ea necesit? îngrijire permanent? din partea mamei sale. La data evenimentelor ea avea 17 ani ?i 9 luni.

La 13 septembrie 2006, reclamanta a ie?it din cas? în urma lui G.P., care avea 16 ani la acel moment. Dou? vecine i-au v?zut ?i i-au întrebat unde merg. Potrivit vecinelor, reclamanta a r?spuns c? se duc undeva s? se s?rute ?i s? se giugiuleasc?. Vecinele au decis s? îi urm?reasc? pentru a se asigura c? nu i se va întâmpla nimic r?u reclamantei. Reclamanta ?i G.P. au traversat vadul unui râu mic. Vecinele i-au v?zut pe reclamant? ?i pe G.P. s?rutându-se sub un copac, dup? care ace?tia au disp?rut în tufi?urile de lâng? ni?te stânci. Se presupune c? mai târziu G.P. ar fi atacat-o pe reclamant?, iar aceasta a ?ipat, îns? vecinele nu au v?zut ?i nu au auzit nimic. În timp ce ele o urm?reau pe reclamant? ?i pe G.P., un b?rbat V.D. a traversat râul, mergând pe acela?i traseu pe care s-au dus G.P. ?i reclamanta.  Potrivit uneia dintre vecinele reclamantei, care îl cuno?tea pe V.D., el mergea pe o scurt?tur? care ducea în satul vecin. Ulterior, el s-a întâlnit cu primarul satului lor. Dup? ce a traversat râul, V.D. a trecut pe lâng? tufi?urile în care erau reclamanta ?i G.P., îns? nu i-a v?zut.

Una dintre vecine a fugit s?-i anun?e pe p?rin?ii reclamantei. Cealalt? vecin?, care nu s-a mi?cat din locul în care i-a v?zut nu putea vedea ce se petrece din cauza tufi?urilor, dar continua s? strige la G.P. s? o lase în pace pe reclamant?.

Pu?in mai târziu, la fa?a locului a ajuns fratele reclamantei, iar G.P. a fugit. Fratele reclamantei nu a g?sit-o pe reclamant?, deoarece nu o c?uta în locul în care trebuia. Reclamanta le-a v?zut pe vecine pe cel?lalt mal al râului ?i a venit lâng? ele dup? ce ele au direc?ionat-o spre vadul râului. Potrivit vecinelor, ea era speriat? ?i a spus c? G.P. a s?rutat-o. Ele nu au observat nicio leziune pe corul ei, iar hainele îi erau ude din cauz? c? trecuse prin râu. Una dintre vecine a dus-o acas?; reclamanta i-ar fi spus ei ?i p?rin?ilor s?i c? G.P. a b?tut-o.

Raportul medical din 14 septembrie 2006, care se g?se?te la dosar, men?ioneaz? c? reclamanta a fost violat? de mai multe persoane. Circumstan?ele în care raportul a fost produs nu sunt clare.

În conformitate cu raportul medical din 15 septembrie 2006, reclamanta avea himenul proasp?t rupt ?i câteva zgârieturi minore în jurul organelor genitale. Nu au fost constatate alte leziuni.

La 18 septembrie 2006, mama reclamantei a depus o plângere penal? denun?ându-l pe G.P. c? a violat-o pe fiicei ei. Tot în aceea?i zi, tat?l vitreg al reclamantei a spus poli?iei c? de fapt reclamanta a fost violat? de dou? persoane, anume G.P. ?i V.D.

În declara?ia din 6 octombrie 2006 dat? în fa?a procurorului, reclamanta a sus?inut c? G.P. a venit la ea acas?, a b?tut-o ?i a dus-o cu for?a într-un loc retras de pe cel?lalt mal al râului, unde a violat-o. Ea l-a acuzat doar pe G.P. Ea a dat o declara?ie similar? ?i pe 20 octombrie 2006.

În declara?ia din 20 octombrie 2006, mama reclamantei a sus?inut c? dup? ce G.P. a violat-o, reclamanta arat? ca ?i cum ar fi fost b?tut?, iar hainele îi erau murdare de sânge ?i erau rupte. Mama reclamantei l-a acuzat doar pe G.P.

Pe de alt? parte, G.P. a negat ini?ial c? a avut un contact sexual cu reclamanta, îns?, ulterior a recunoscut c? ei au avut un contact sexual, declarând, îns?, c? el nu a for?at-o. De asemenea, el a recunoscut c? i-a dat o palm? peste fa?? dup? actul sexual, deoarece ea l-a provocat.

În al doilea raport medical din 20 octombrie 2006, medicul a constatat c? ea a suferit o lovitur? la cap ?i c? avea zgârieturi în jurul nasului.

La 7 decembrie 2006, procurorul l-a audiat pe V.D., care a confirmat declara?iile vecinelor reclamantei, potrivit c?rora el a traversat râul în seara de 13 septembrie 2006 mergând pe o scurt?tur? în satul vecin. El a sus?inut c? nu i-a v?zut pe reclamant? ?i pe G.P. ?i c? s-a întâlnit cu primarul.

În raportul ob?inut de procuror de la institu?ia ?colar? în care înv??a G.P. se men?iona faptul c? acesta are capacit??i intelectuale limitate.

În urma efectu?rii anchetei preliminare, procuratura a conchis c? G.P. este singurul autor al violului ?i a dispus începerea urm?ririi penale pe numele acestuia. Acuzarea a cerut aplicarea fa?? de G.P. a pedepsei de trei ani cu închisoarea într-o colonie pentru minori.

În cadrul procesului de judecat? în fa?a primei instan?ei, mama reclamantei a cerut desp?gubiri în sum? de 3000 de lei moldovene?ti (MDL, aproximativ 200 de euro) de la G.P. Ea nu a prezentat nicio prob? din care s? reias? c? V.D. ar fi implicat în s?vâr?irea infrac?iunii ?i nici nu a cerut condamnarea lui. G.P. a sus?inut c? el nu a for?at-o pe reclamant? s? fac? sex cu el ?i c? i-a dat o palm? peste fa?? pentru c? ea l-a provocat. Reclamanta a declarat c? ea a ie?it din cas? dup? G.P., mergând spre un lor retras de pe cel?lalt mal al râului ?i c? ea l-a s?rutat. Dup? aceea, G.P. i-a spus s? se dezbrace, ea a refuzat ?i atunci el i-a dat un pumn în nas. Dup? viol, ea l-a auzit pe fratele ei c? o c?uta, iar G.P. a fugit. La întrebarea concret? dac? mai era cineva prezent la locul faptei, ea a r?spuns c? ei erau singuri. Reclamanta a fost asistat? în instan?a de judecat? de mama sa, care a depus o declara?ie formal?, potrivit c?reia reclamanta nu a fost intimidat? ?i c? face declara?ii cu propriile sale cuvinte.

La 2 februarie 2007, Judec?toria Orhei l-a condamnat pe G.P. pentru viol la trei ani de deten?ie cu suspendarea pedepsei, cu un termen de încercare de un an. De asemenea, el a fost obligat la plata desp?gubirilor în valoare de 3000 MDL.

Mama reclamantei a atacat hot?rârea judec?toreasc?, sus?inând c? procesul de judecat? a fost inechitabil deoarece instan?a de judecat? a încercat s? mu?amalizeze infrac?iunea. Ea a sus?inut c? instan?a de judecat? nu a stabilit identitatea celei de-a doua persoan? care a violat-o pe fiica sa ?i c? pedeapsa lui G.P. este prea blând?. De asemenea, ea a argumentat c? suma desp?gubirilor este prea mic? ?i c? procurorul a indus-o în eroare, spunându-i c? aceasta este suma maxim? pe care o poate pretinde. Mama reclamantei a formulat noi preten?ii cu titlu de desp?gubiri în sum? de 100 000 MDL.

Procuratura a atacat la rândul s?u hot?rârea primei instan?e pe motiv c? pedeapsa este prea blând?.

În fa?a Cur?ii de Apel, mama reclamantei a solicitat audierea de noi martori, îns? cererea ei a fost respins? pe motiv c? p?r?ile nu pot ad?uga nimic nou sau important la cauz?. Unul din martorii oculari nu a putut fi audiat deoarece acesta imigrase între timp. La 5 iunie 2007, Curtea de Apel Chi?in?u a respins ambele apeluri. Instan?a de apel a constatat c? sanc?iunea aplicat? lui G.P. dep??e?te termenul maxim prev?zut de Codul penal pentru infractorii minori. Prin urmare, ea a redus pedeapsa la doi ani de deten?ie cu suspendare, cu un termen de încercare de doi ani.

Mama reclamantei a declarat recurs, sus?inând c? pedeapsa lui G.P. trebuie s? fie propor?ional? cu gravitatea infrac?iunii s?vâr?ite de el ?i c? suma desp?gubirilor este prea mic?. La 31 octombrie 2007, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a invocat înc?lcarea articolelor 6 ?i 13 ale Conven?iei pe motiv c? procesul penal desf??urat împotriva violatorului ei a fost inechitabil. În concret, ea s-a plâns de faptul c? procuratura nu a investigat corespunz?tor cazul în ceea ce prive?te cea de-a doua persoan? care a violat-o ?i c? instan?ele de judecat? au refuzat s? audieze martorii s?i. De asemenea, ea a sus?inut c? urm?rirea penal? a fost deficitar? ?i c? pedeaps? aplicat? lui G.P. este prea blând?.

 Curtea a considerat adecvat s? examineze prezenta cauz? în lumina articolelor 3 ?i 8 ale Conven?iei, ?i nu pe baza celor invocate de reclamant?.

Guvernul nu a fost de acord cu reclamanta, sus?inând c? cauza a fost anchetat? în mod corespunz?tor ?i c? Statul ?i-a executat în mod eficient obliga?iile pozitive impuse de articolele 3 ?i 8 ale Conven?iei. Astfel, acesta a argumentat c? cererea este neîntemeiat?. De asemenea, Guvernul a sus?inut c? reclamanta nu a men?ionat niciodat? în timpul procesului penal despre existen?a unui coautor al violului. În plus, Guvernul a declarat c? reprezenta?ii reclamantei au prezentat informa?ii false Cur?ii, ?i anume faptul c? în formularul de cerere, reprezentan?ii reclamantei au sugerat c? cei doi martori oculari (vecinele reclamantei) le-au spus c? dup? ce reclamanta a fost for?at? s? treac? de cealalt? parte a râului, ea a fost dus? într-un loc retras, unde îi a?tepta o alt? persoan?, V.D. Întrucât aceasta este o denaturare a informa?iilor cuprinse în declara?iile martorilor, care au putut s? induc? Curtea în eroare, Guvernul sus?ine c? reprezentan?ii reclamantei au ac?ionat cu rea-credin??. De asemenea, Guvernul a men?ionat faptul c? în formularul de cerere, reprezentan?ii reclamantei au sus?inut c? raportul medical din 15 septembrie 2006 a constatat c? reclamanta suferise o lovitur? la cap ?i zgârieturi în jurul nasului, în timp ce aceste leziuni au fost men?ionate prima dat? în raportul din 20 octombrie 2006. Guvernul a sus?inut c? reprezentan?ii reclamantei au ob?inut o copie a dosarului cauzei înainte de a depune cererea la Curte ?i c? ei au omis în mod deliberat s? ata?eze o copie a acestuia la formularul lor de cerere, prezentând informa?ii eronate. Având în vedere cele men?ionate mai sus, Guvernul a considerat c? cererea este abuziv? în sensul articolului 35 § 3 al Conven?iei ?i a solicitat Cur?ii s? o declare inadmisibil? pe cale de consecin??.

Reclamanta a men?inut preten?iile sale privind inechitatea procesului penal, infectivitatea investiga?iei pe marginea circumstan?elor violului ?i caracterul prea blând al pedepsei aplicate lui G.P. 

Curtea a fost de acord cu Guvernul c? reprezentan?ii reclamantei au denaturat informa?ia prezentat? în formularul de cerere ?i c?, în consecin??, cauza a fost comunicat? în baza acelei informa?ii. Îns?, întrucât plângerile reclamantei sunt v?dit neîntemeiate, Curtea nu a considerat necesar s? adopte vreo concluzie în privin?a caracterului abuziv al cererii.

Curtea a notat în primul rând c? legisla?ia penal? moldoveneasc? con?ine dispozi?ii care pedepsesc în mod efectiv violul. În ceea ce prive?te investiga?ia pe marginea acuza?iilor de viol ale reclamantei ?i ale mamei sale, Curtea nu a constatat nicio deficien?? în modul în care aceasta a fost efectuat?. Din materialele dosarului reiese c? atât reclamanta, cât ?i mama acesteia, au fost audiate în timpul urm?ririi penale ?i în fa?a instan?ei de judecat?; la fel ?i to?i martorii .  De asemenea, din materialelor dosarului reiese c? nici în etapa ini?ial? a urm?rii penale ?i nici în timpul procesului de judecat? mama reclamantei nu l-a acuzat pe V.D. de implicare. În niciuna din declara?iile sale ea a nu a men?ionat despre faptul c? G.P. avea un complice. În plus, reclamanta l-a acuzat doar pe G.P. ?i în timpul urm?rii penale ?i în fa?a instan?ei de judecat?, când a fost asistat? de mama sa. Martorii au declarat c? V.D. pur ?i simplu a trecut pe lâng? locul faptei. ?i abia dup? pronun?area hot?rârii de c?tre prima instan?? de judecat? mama reclamantei a devenit nemul?umit? de pedeapsa aplicat? lui G.P. ?i de m?rimea compensa?iilor adjudecate. Ea a declarat în apel c?, în afar? de G.P., exist? ?i o a doua persoan? implicat? în viol, îns? ea nu a reiterat aceast? acuza?ie în recursul depus la Curtea Suprem? de Justi?ie.

36.  În ceea ce prive?te caracterul pedepsei aplicate lui G.P., Curtea a notat c? aceasta se încadreaz? în limitele prev?zute de Codul penal. Având în vedere circumstan?ele cauzei ?i vârsta autorului ?i personalitatea lui, precum ?i modul în care a fost efectuat? investiga?ia ?i hot?rârile instan?elor de judecat? na?ionale, Curtea a considerat c? Statul pârât ?i-a respectat obliga?iile impuse de articolele 3 ?i 8 ale Conven?iei.

Prin urmare, cererea a fost considerat? ca v?dit neîntemeiat? ?i inadmisibil? în sensul articolului 35 §§ 3 ?i 4 al Conven?iei.

Reclamanta a fost reprezentat? în fa?a Cur?ii de c?tre A. Briceac, T. Cârna?, S. Urâtu ?i E. Ciobanu, din partea Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova.

***

În cauza Cuprianov c. Moldovei, reclamantul, Eugeniu Cuprianov, este cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1971.

La data evenimentelor reclamantul era angajat al ÎS „Calea Ferat? din Moldova” în calitate de înso?itor de vagoane. La 3 aprilie 2007, unul din colegii lui, S.H., a fost arestat la serviciu fiind b?nuit de trafic de droguri spre Federa?ia Rus? prin intermediului trenului. La momentul re?inerii, el avea asupra sa o pung? care con?inea marijuana în propor?ii deosebit de mari. În aceea?i zi a fost arestat ?i reclamantul. Potrivit versiunii evenimentelor descrise de c?tre poli?ie, S.H. a confirmat c? rolul reclamantului era s? ascund? punga în tren pentru a fi transportat? în Federa?ia Rus?.

În ziua re?inerii, reclamantul a fost dus la comisariatul de poli?ie unde a fost maltratat. El nu a recunoscut infrac?iunile imputate, dar a declarat c? ceva timp mai devreme S.H. l-a întrebat dac? ar vrea s? transporte droguri într-o direc?ie neprecizat? ?i c? el a r?spuns negativ. De asemenea, el a declarat c? S.H. l-a întrebat dac? ar fi posibil s? ascund? droguri în tren. În timpul audierii, reclamantul a fost asistat de un avocat. La domiciliul reclamantului s-a efectuat o perchezi?ie în cadrul c?reia a fost identificat? o cantitate mic? de marijuana. Poli?ia a depistat ?i un echipament pentru uscarea marijuanei ?i o poz? a reclamantului lâng? o planta?ie mare de marijuana.

La 5 aprilie 2007, reclamantul a angajat un avocat care a depus o plângere la procuratur? în privin?a relelor tratamente aplicate la comisariatul de poli?ie. În aceea?i lun?, reclamantul a fost examinat de un medic legist, care a constatat contuzii pe fa?? ?i zgârieturi pe cap ?i um?r.

La 27 aprilie 2007, procuratura a respins plângerea reclamantului privind acuza?iile de maltratare, constatând c? v?t?m?rile corporale au fost cauzate în timpul opunerii rezisten?ei la arest. Reclamantul a depus o plângere la procurorul ierarhic superior, care a respins-o la 26 martie 2008. El nu a contestat ordonan?a respectiv? la judec?torul de instruc?ie.

În timpul urm?ririi penale, reclamantul a declarat c? a fost maltratat pentru a ob?ine de la el recunoa?terea infrac?iunii ?i c? acea cantitate mic? de marijuana depistat? de poli?ie la el acas? a fost plasat? chiar de colaboratori. Co-b?nuitul S.H. a declarat c? el a fost de acord s?-l incrimineze pe reclamant în schimbul promisiunii din partea poli?iei de a-l elibera de judecat?. El nu a reclamat c? a fost maltratat sau supus vreunei presiuni. Procurorul a dispus efectuarea unei expertize medicale care a constatat c? reclamantul nu este consumator de marijuana.

La 24 martie 2008, Judec?toria Centru l-a g?sit pe reclamant vinovat de s?vâr?irea infrac?iunii de producerea a substan?elor narcotice cu scopul comercializ?rii ?i l-a condamnat la o pedeaps? de 7 ani cu închisoarea. Totodat?, instan?a de judecat? l-a achitat pe reclamant de acuza?ia de tentativ? de contraband? cu substan?e narcotice. Instan?a s-a bazat pe declara?iile lui S.H. date imediat dup? arest ?i pe constat?rile perchezi?iei la domiciliul reclamantului. Instan?a de judecat? a respins plângerea reclamantului privind maltratarea de c?tre poli?ie pe baza ordonan?ei procurorului. S.H. a primit aceea?i pedeaps?. Ambii au atacat hot?rârea primei instan?e de judecat?.

La 11 iunie 2008, Curtea de Apel Chi?in?u a admis apelul reclamantului ?i l-a achitat, constatând existen?a unor contradic?ii între declara?iile lui S.H. în ceea ce-l prive?te pe reclamantul în etapa urm?ririi penale ?i m?rturia lui în fa?a instan?ei de judecat?. În plus, instan?a de apel a constatat c? versiunea evenimentelor descris? de acuzare nu este concludent?, deoarece pa?aportul reclamantului nu mai era valabil la momentul respectiv, astfel încât el nu ar fi putut c?l?tori în str?in?tate în ziua respectiv?, a?a cum este descris în rechizitoriu. Curtea de Apel a men?inut sentin?a în ceea ce îl prive?te pe S.H. Atât procurorul cât ?i S.H. au atacat decizia la Curtea Suprem? de Justi?ie.

La 27 ianuarie 2009, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul procurorului, a casat decizia Cur?ii de Apel Chi?in?u ?i a men?inut hot?rârea primei instan?e de judecat?. Curtea a respins plângerile reclamantului privind relele tratamente aplicate de poli?i?ti în timpul urm?ririi penale, constatând c? plângerile respective au fost respinse de procuratur?. Curtea Suprem? a constatat, de asemenea, c? acuzarea a prezentat suficiente probe pentru a demonstra implicarea reclamantului în producerea substan?elor narcotice în scopul comercializ?rii.

Reclamantul a invocat înc?lcarea articolului 3 al Conven?iei în privin?a relelor tratamente aplicate de poli?ie ?i articolul 6 al Conven?iei în privin?a inechit??ii urm?ririi penale efectuate împotriva lui.

Guvernul a sus?inut, inter alia, c? reclamantul nu a epuizat c?ile de recurs interne, deoarece nu a contestat ordonan?a din 26 martie 2008 la judec?torul de instruc?ie.

Reclamantul s-a bazat pe documentele medicale care au constatat v?t?m?ri corporale imediat dup? presupusele rele tratamente. El a sus?inut c? decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 27 ianuarie 2009 trebuie s? fie considerat? ultima hot?rârea judec?toreasc? în privin?a articolului 3 ?i nu ordonan?a procurorului din 26 martie 2008. 

Curtea a reiterat c? scopul regulii epuiz?rii recursurilor interne este de a oferi Statelor Contractante posibilitatea s? preîntâmpine sau s? repare  - de obicei prin intermediul instan?elor de judecat? – înc?lc?rile invocate împotriva lor înainte ca acestea s? fie depuse la Curte. În consecin??, Statele sunt scutite de r?spundere pentru ac?iunile lor în fa?a unei instan?e interna?ionale înainte ca ele s? fi avut posibilitatea s? repare lucrurile prin intermediul propriului sistem juridic.

Curtea a notat c? reclamantul a depus o plângere în privin?a relelor tratamente ?i c? aceasta a fost respins? de procuror la 26 martie 2008. De?i avea posibilitatea s? conteste ordonan?a procurorului la judec?torul de instruc?ie, el nu a f?cut-o.

Este adev?rat c? reclamantul a invocat chestiunea privind relele tratamente în ap?rarea sa în timpul procesului penal, îns?, Curtea Supreme de Justi?ie nu era competent? conform legisla?iei na?ionale s? examineze asemenea plângeri.

Pe cale de consecin??, acest cap?t de cerere trebuie respins în conformitate cu articolul 35 §§ 1 ?i 4 al Conven?iei pentru neepuizarea c?ilor de recurs interne.

Reclamantul a sus?inut c? a fost condamnat pe temeiul unor probe ob?inute prin înc?lcarea articolului 3 al Conven?iei. ?i anume, el a sus?inut c? dup? arest el a fost interogat în absen?a unui avocat la alegere ?i c? autodenun?ul ob?inut în acea etap? a constituit una din probele principale pe care s-au bazat instan?ele de judecat?. De asemenea, el a argumentat c? nu a dispus de oportunitatea efectiv? de a contesta admisibilitatea acelei probe, pentru a demonstra c? recunoa?terea a fost ob?inut prin utilizarea for?ei.

Guvernul nu a fost de acord cu reclamantul ?i a sus?inut, în primul rând, c? reclamantul a fost audiat în prezen?a unui avocat la 3 aprilie 2007. În orice caz, el a avut posibilitatea s? conteste modul în care s-a desf??urat interogatoriul la judec?torul de instruc?ie, dac? a considerat c? acesta a fost contrar legii, îns? el nu a contestat-o. Totodat?, chiar dac? el nu ar fi fost audiat în prezen?a unui avocat, declara?iile lui nu pot oricum calificate drept autodenun?, deoarece ele nu con?in nicio recunoa?tere a comiterii faptei imputate.

 Curtea a notat  c? reclamantul a fost achitat de acuza?iile de tentativ? de contraband? de droguri, fiind condamnat doar pentru infrac?iunea de producere de substan?e narcotice în scopul comercializ?rii. În privin?a ultimului aspect, instan?ele de judecat? au constatat vinov??ia reclamantului în cadrul unor proceduri care au respectat principiul contradictorialit??ii ?i în care reclamantul a fost reprezentat de un avocat ?i bazându-se pe acele probe acumulate în timpul perchezi?iei la domiciliul reclamantului (?i anume, aparatul de uscare a marijuana, o cantitate mic? de marijuana ?i o fotografie a reclamantului lâng? o planta?ie întins? de marijuana). În opinia Cur?ii aceste probe sunt suficiente pentru condamnarea reclamantului. În asemenea circumstan?ei, declara?iile reclamantului din 3 aprilie 2007 nu constituie dovada principal? pe care se bazeaz? condamnarea reclamantului.

Prin urmare, plângerea întemeiat? pe articolul 6 § 1 al Conven?iei este v?dit nefondat? ?i inadmisibil? în sensul articolului 35 §§ 3 ?i 4 al Conven?iei.

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de dl V. Zama, avocat în Chi?in?u.

***

În cauza Gusar c. Moldovei ?i României, reclamanta, Ludmila Yakovlevna Gusar, este cet??ean al Federa?iei Ruse, n?scut? în 1944.

 Reclamanta este v?duva dlui A. Gusar, func?ionar militar în „Republica Moldoveneasc? Nistrean?” („RMN”), ucis la 8 mai 1992, în timpul conflictului militar din RMN.

 La 9 decembrie 1993, „Curtea Suprem? a Republicii Moldovene?ti Nistrene” a constat c? reclaman?ii în cauza Ila?cu ?i al?ii (citat? mai sus) sunt vinova?i, inter alia, de uciderea dlui Gusar ?i a unui alt oficial înalt din RMN, condamnându-i la pedepse între 12 ani de închisoare ?i pedeapsa cu moartea, dl Ila?cu fiind unul dintre condamna?ii la moarte.

La 5 decembrie 2002, reclamanta a adresat Procuraturii Generale a Republicii Moldova o solicitare de informa?ii privind evolu?iile urm?ririi penale în privin?a circumstan?elor mor?ii so?ului s?u.

La 13 ianuarie 2003 reclamanta a fost informat? c? urm?rirea penal? a fost încetat? la 9 decembrie 2000 din cauza accesului restric?ionat pe teritoriul RMN.

Invocând articolul 2 al Conven?iei, reclamanta a sus?inut c? so?ul ei a fost ucis cu arme române?ti ?i c?, prin urmare, România este responsabil? de moartea acestuia, întrucât ea a furnizat armament „terori?tilor” din a?a-numitul Grup Ila?cu prin intermediul serviciilor secrete moldovene?ti. În continuare, ea a sus?inut c? autorit??ile moldovene?ti nu au efectuat o investiga?ie efectiv? în privin?a circumstan?elor morii so?ului s?u.

Reclamanta a sus?inut, în cele din urm?, c? în rezultatul anchetei inefective în privin?a circumstan?elor mor?ii so?ului ei, ea nu a dispus de un recurs civil efectiv în cadrul c?ruia s? poat? solicita desp?gubiri de la autorii omorului.  Reclamanta a sus?inut c? atât România, cât ?i Republica Moldova sunt responsabile de înc?lcarea articolului 2 al Conven?iei. De asemenea, ea a reclamat înc?lcarea articolului 13 al Conven?iei de c?tre Republica Moldova. Articolul 2 ?i articolul 13 ale Conven?iei prev?d urm?toarele:

În ceea ce prive?te plângerea direc?ionat? împotriva României, Curtea  a amintit, în conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului interna?ional, Conven?ia se aplic? în cazul fiec?rei P?r?i Contractante doar în raport cu acele fapte care au avut loc ulterior intr?rii în vigoare a Conven?iei în statul respectiv (a se vedea, de exemplu, Kadikis v. Latvia (dec.), nr. 47634/99, 29 iunie 2000; Sholokhov v. Armenia and the Republic of Moldova, nr. 40358/05, § 55, 31 iulie 2012). Curtea noteaz? c? România a ratificat Conven?ia la 20 iunie 1994. Prin urmare, plângerea direc?ionat? împotriva ei, în privin?a uciderii so?ului reclamantei în mai 1992, este incompatibil? ratione temporis cu prevederile Conven?iei ?i trebuie respins? în conformitate cu articolul 35 § 3 al Conven?iei.

În ceea ce prive?te plângerile direc?ionate împotriva Republicii Moldova, Curtea a amintit c?, potrivit jurispruden?ei sale pe articolul 2, obliga?ia procedural? de a efectua o investiga?ie a evoluat într-o sarcin? separat? ?i autonom? care impune obliga?ia respectiv? Statului chiar ?i atunci când moartea a avut loc înainte de ratificare (a se vedea Å ilih v. Slovenia [GC], nr. 71463/01, § 159, 9 aprilie 2009). Având în vedere principiul securit??ii juridice, competen?a temporal? în acest caz nu este nelimitat?. Atunci când moartea s-a produs înainte de ratificare, doar ac?iunile procedurale sau inac?iunile ulterioare acestei date cad sub inciden?a competen?ei temporale a Cur?ii.

Curtea a reiterat c? scopul termenului de ?ase luni este de a promova securitatea juridic? ?i de a asigura faptul c? cauzele care prezint? probleme sub aspectul Conven?iei sunt examinate într-un termen rezonabil. De asemenea, el are rostul s? protejeze autorit??ile ?i alte persoane interesate de a se afla într-o pozi?ie de nesiguran?? pe parcursul unei perioade prelungite de timp (a se vedea Bulut and Yavuz v. Turkey (dec.), nr. 73065/01, 28 mai 2002). Dac? nu exist? recursuri disponibile sau dac? acestea sunt considerate ca fiind inefective, termenul de ?ase luni, în principiu, începe s? curg? de la data la care a avut loc ac?iunea reclamat? (a se vedea Hazar and Others v. Turkey (dec.), nr. 62566/00, 10 ianuarie 2002). În cazuri excep?ionale pot fi aplicate considera?ii speciale, atunci când reclamantul îns??i invoc? un recurs aparent existent ?i doar ulterior devine con?tient de circumstan?ele care-l fac inefectiv: prin urmare, este necesar s? se ia în considerare ca început al perioadei de ?ase luni data la care el a cunoscut sau la care trebuia s? cunoasc? aceste circumstan?e (a se vedea Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom (dec.), nr. 46477/99, 7 iunie 2001).

Stabilirea faptului dac? reclamatul într-o cauz? dat? a respectat criteriile de admisibilitate va depinde de circumstan?ele cauzei ?i de al?i factori, cum ar fi diligen?a ?i interesul manifestat de reclamant, precum ?i calitatea investiga?iei în cauz? (Manukyan v. Georgia (dec.), 53073/07, 9 octombrie 2012). Curtea reitereaz? c? victima care invoc? înc?lcarea articolului 2 al Conven?iei trebuie s? ia anumite m?suri pentru a monitoriza evolu?ia anchetei sau lipsa acesteia ?i s? depun? cererea la Curte cu promptitudine, imediat ce ea a cunoscut sau ar fi trebuit s? cunoasc? despre lipsa unei investiga?ii penale efective (a se vedea, mutatis mutandis, Varnava and Others v. Turkey [GC], nr. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 ?i 16073/90, § 158, ECHR 2009‑...; a se vedea, de asemenea, Baran and Hun, citat? mai sus, § 46; Ekrem Baytap v. Turkey (dec.), nr. 17579/05, 29 aprilie 2010; MaÄ‘er v. Croatia, nr. 56185/07, § 84, 21 iunie 2011; Stanimirović v. Serbia, nr. 26088/06, § 29, 18 octombrie 2011; Nasirkhaeva v. Russia (dec.), nr. 1721/07, 31 mai 2011; ?i Finozhenok v. Russia (dec.), 3025/06, 31 mai 2011).

În cazurile în care timpul este esen?ial pentru solu?ionarea problemei invocate în cauz?, reclamantul are sarcina s? asigure c? plângerile sale sunt formulate cu promptitudinea necesar? atât în fa?a autorit??ilor na?ionale relevante cât ?i în fa?a Cur?ii, pentru a asigura solu?ionarea lor corect? ?i adecvat? (a se vedea, Bayram and Yıldırım v. Turkey (dec.), nr. 38587/97, ECHR 2002-III, ?i Aydin and Others v. Turkey (dec.), nr. 46231/99, 26 mai 2005). Odat? cu trecerea timpului, amintirile martorilor se ?terg, martorii decedeaz? sau nu mai pot fi g?si?i, probele se deterioreaz? sau dispar, iar perspectivele efectu?rii unei investiga?ii efective vor sc?dea din ce în ce mai mult; chiar ?i examinarea ?i judecarea de c?tre Curte poate deveni nesemnificativ? ?i neefectiv? (a se vedea Varnava and Others, citat? mai sus, § 161).

Întorcându-ne la faptele spe?ei, în paragraful 5 de mai sus s-a re?inut c? Procuratura General? a Republicii Moldova a încetat urm?rirea penal? în privin?a circumstan?elor decesului dlui Gusar la 9 decembrie 2000 ?i c? de atunci aceasta nu a mai fost reluat?. Reclamanta a depus cererea la Curte la 19 august 2002, îns? a solicitat formal informa?ii de la Procuratura General? privind progresul urm?ririi penale doar la 5 decembrie 2002. Reiese c? ea a devenit interesat? de urm?rirea penal? efectuat? de Procuratura General? a Moldovei doar dup? eliberarea dlui Ila?cu din închisoarea de pe teritoriul RMN. Totodat?, deten?ia dlui Ila?cu în circumstan?ele descrise în cauza Ila?cu ?i al?ii c. Republicii Moldovei ?i Rusiei nu este un motiv suficient pentru scutirea reclamantei de obliga?ia de diligen??, a?a cum s-a men?ionat în paragraful 15 de mai sus. Reclamanta nu a invocat faptul c? a fost împiedicat? s? solicite sau s? afle mai devreme despre evolu?ia urm?ririi penale respective sau despre eventuala infectivitate a acesteia. De altfel, imediat ce a devenit interesat?, ea a reu?it s? angajeze un avocat ?i s? ob?in? informa?ia necesar? de la Procuratura General?. Prin urmare, plângerile întemeiate pe articolul 2 ?i articolul 13 împotriva Republicii Moldova au fost depuse dup? expirarea termenului de ?ase luni de la data la care a avut loc pretinsa înc?lcare ?i urmeaz? a fi declarate inadmisibile în temeiul articolului 35 §§ 1 ?i 4 al Conven?iei.

Reclamanta a fost reprezentat? în fa?a Cur?ii de dna T. Bogoliubskaia, avocat în Moscova.