18 12 2013

În lunile noiembrie 2013 CtEDO a f?cut publice urm?toarele decizii contra Moldovei: Chiriacov ?i Furculi?? c. Moldovei (cererea nr. 30683/08 ?i 10111/09), Trifautan c. Moldovei (51427/09) ?i Drujco c. Moldovei (15974/07).

***

În cauza Chiriacov ?i Furculi??, reclamant în prima cerere este Ion Chiriacov, din 1961, iar reclaman?ii în a doua cerere sunt Boris Furculi?? ?i Larisa Furculi??.

În fa?a Cur?ii reclaman?ii se plâng de neexecutarea hot?rârilor judec?tore?ti definitive privind acordarea spa?iului locativ. Curtea a decis conexarea ambelor cereri pentru a fi examinate într-o singur? procedur?.

Printr-o scrisoare din data de 23 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curtea despre declara?ia sa unilateral? pe marginea cererilor reclaman?ilor. Potrivit declara?iei Guvernul a recunoscut existen?a înc?lc?rilor invocate de reclaman?i, s-a obligat s? achite reclaman?ilor prejudiciul moral (în primul caz – 4,500 de EURO ?i în al doilea caz – 3,600 de EURO). În ceea ce prive?te încasarea prejudiciului material Guvernul a solicitat respingerea acestuia.

Scrisoarea Guvernului a fost trimis? reclaman?ilor, care au fost invita?i s?-?i prezinte observa?iile. Scrisoarea Grefei a r?mas f?r? r?spuns.

Curtea a luat not? de declara?ia Guvernului ?i a decis radierea cererii de pe rolul s?u.

***

În cauza Trifautan reclamantul este V. Trifautan, n?scut în 1949, din Chi?in?u.

La 12 octombrie 2007 judec?toria Rî?cani a admis cererea reclamantului privind uzucapiunea unui teren, hot?rârea respectiv? nu a fost contestat? ?i a devenit definitiv?.

La 25 februarie 2009 Consiliul municipal Chi?in?u a înaintat o cerere de revizuire la hot?rârea din 12 octombrie 2007. Judec?toria Rî?cani a admis cererea de revizuire ?i a dispus rejudecarea cauzei.

La 09 februarie 2011 Curtea Suprem? de Justi?ie a recunoscut înc?lcarea securit??ii raporturilor juridice,  a casat hot?rârile instan?elor inferioare ?i a men?inut în vigoare hot?rârea din 12 octombrie 2007.

Invocând art. 6 CEDO ?i art. 1 Protocolul Adi?ional, reclamantul s-a plâns de casarea hot?rârii definitive.

La 12 octombrie 2011, Guvernul a informat Curtea despre adoptarea deciziei Cur?ii Supreme de Justi?ie din 09 februarie 2011, considerând c? situa?ia reclamantului a fost redresat? la nivel na?ional ?i acesta a pierdut calitatea de victim?. De asemenea, Guvernul a invocat neepuizarea c?ilor interne de recurs, pe motiv c? reclamantul putea cere Cur?ii Supreme de Justi?ie, prin aplicarea direct? a prevederilor Conven?iei, compensarea prejudiciilor suferite.

Curtea a observat c? p?r?ile nu au disputat faptul c? instan?ele na?ionale au constatat înc?lcarea drepturilor reclamantului, prin recunoa?terea înc?lc?rii principiului securit??ii raporturilor juridice.

În ceea ce prive?te compensarea prejudiciilor, Curtea a notat c? reclamantul este în drept s? solicite, în fa?a instan?elor na?ionale, repararea prejudiciului în interiorul termenului de prescrip?ie.

Curtea a concluzionat c? cererea reclamantului este v?dit inadmisibil? ?i a decis radierea acesteia de pe rol.

***

În cauza Drujco reclamantul este Pavel Drujco, n?scut în 1951, din Chi?in?u.

Reclamantul este un fost poli?ist, care împreun? cu familia s-a refugiat din Transnistria, dup? r?zboiul din 1992. Statutul acestuia îi acorda dreptul la locuin??, potrivit prevederilor legislative, în vigoare în perioada de referin??.

La 02 septembrie 2004 municipalitatea a contractat o companie privat? A. pentru a construi spa?iu locativ refugia?ilor, urmând ca  autoritatea s? pl?teasc? costurile.

La 18 octombrie 2004 reclamantul a încheiat un contract cu A. pentru procurarea unui apartament. Potrivit acestui contract municipalitatea a fost de acord s? pl?teasc? prima tran?? de 400,000 MDL, ceea ce reprezenta 78.56% din costul total, iar reclamantul urma s? pl?teasc? restul sumei în termen de 10 ani de la instalare în apartament. Acordarea apartamentului a fost preconizat? pentru septembrie 2006, titlul de proprietate urma s? fie eliberat dup? plata integral? a pre?ului apartamentului.

La 28 decembrie 2004 reclamantul a primit confirmarea faptului pl??ii de c?tre municipalitate a primei tran?e pentru costul apartamentului.

La o dat? necunoscut?, reclamantul a ini?iat proceduri judiciare, cerând recunoa?terea dreptului la spa?iu locativ ?i compensarea prejudiciului moral.

Prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 25 mai 2005 a fost admis? ac?iunea reclamantului, fiind obligat Ministerul Finan?elor, împreun? cu Ministerul Economiei, s?-i acorde spa?iu locativ, restul preten?iilor fiind respinse.

În martie, aprilie ?i august 2006 reclamantul a cerut Ministerului Finan?elor ?i municipalit??ii s?-i acorde adi?ional suma de 200,000 MDL pentru a pl?ti restan?a la apartament ?i costurile pentru lucr?rile de finisare. Autorit??ile au r?spuns c? prin semnarea contractului cu A., reclamantul a c?zut de acord s? pl?teasc? o parte din costul apartamentului, pe când suma de 400,000 MDL pl?tit? de municipalitate a constituit executarea hot?rârii judec?tore?ti în favoarea reclamantului.

La 02 aprilie 2007 reclamantul a semnat un act ce confirm? primirea apartamentului.

Invocând art. 6 CEDO ?i art. 1 Protocolul Adi?ional, reclamantul s-a plâns de omisiunea statului de a asigura executarea hot?rârii definitive.

Guvernul a invocat c? prin contribu?ia de 400,000 MDL statul ?i-a onorat obliga?ia de a asigura reclamantul cu apartament, ceea ce a reprezentant executarea hot?rârii favorabile reclamantului. De asemenea, prin semnarea contractului cu A., reclamantul a fost de acord s? pl?teasc? diferen?a costului apartamentului. De asemenea, Guvernul a invocat c? reclamantul a prezentat informa?ie eronat? ?i a pretins neexecutarea hot?rârii definitive de?i i-a fost oferit spa?iu locativ, pledând pentru aprecierea cererii reclamantului ca constituind un abuz.

Curtea a c?zut de acord cu Guvernul c? reclamantul a prezentat informa?ie incomplet? ?i c? cererea a fost comunicat? în baza informa?iei respective. Cu toate acestea, având în vedere c? preten?iile reclamantului în orice caz sunt v?dit inadmisibile, Curtea nu a considerat necesar s? se pronun?e asupra chestiunii dac? cererea constituie un abuz.

Curtea a notat c? hot?rârea din 25 mai 2005, prin care reclamantului i-a fost acordat spa?iu locativ, a r?mas neexecutat? pân? la 02 aprilie 2007, adic? 1 an ?i 10 luni. În ceea ce prive?te alega?ia reclamantului c? condi?iile în care a fost acordat? locuin?a era inconsistent? hot?rârii, Curtea a notat c? la 18 octombrie 2004 reclamantul a încheiat un contract pentru procurarea apartamentului respectiv, acceptând contribu?ia municipalit??ii în m?rime de 78.5% din pre? ?i asumându-?i angajamentul s? pl?teasc? diferen?a. Aparent urmare a acestui municipalitatea a pl?tit contribu?ia sa ?i la 02 aprilie 2007 reclamantul a confirmat recep?ionarea apartamentului de la compania de construc?ie. Nu exist? nici un indiciu c? reclamantul s-ar fi plâns instan?elor na?ionale c? ar fi semnat contractul din 18 octombrie 2004 sub presiune sau c? municipalitatea era obligat? s? pl?teasc? contribu?ia acestuia ?i costurile lucr?rilor de finisare. În acest circumstan?e, Curtea a acceptat pozi?ia Guvernului c? hot?rârea din 25 mai 2005 a fost executat? la 02 aprilie 2007, când reclamantul a primit apartamentul.

Ministerul Finan?elor ?i municipalitatea nu dispuneau de orice alte spa?ii locative ?i acesta a fost motivul pentru care s-a decis contractarea companiei respective. Evenimentele au avut loc înainte ?i dup? hot?rârea din 25 mai 2005, în particular încheierea contractului din 18 octombrie 2004, fiind stabilit un termen limit? pentru acordarea apartamentului în septembrie 2006, plata primei tran?e la 28 decembrie 2004 ?i recep?ionarea apartamentului la 02 aprilie 2007, nu putea fi neglijat de c?tre Curte la aprecierea faptului dac? Guvernul ?i-a onorat obliga?iile sale de a lua m?suri suficiente pentru executarea obliga?iei de a asigura reclamantul cu apartament.

Curtea a concluzionat c?, în spe??, Statul a întreprins pa?i rezonabili pentru a executa hot?rârea din 25 mai 2005 ?i c? întârzierea de 1 an ?i 10 luni aparent nu a afectat esen?a dreptului reclamantului de acces la justi?ie sau nu a reprezentat o ingerin?? dispropor?ionat? în dreptul de proprietate a reclamantului ?i a considerat cererea ca v?dit inadmisibil?, în sensul art. 35 §§ 3 ?i 4 din Conven?ie.