Hot?rârea în cauza Urechean ?i Pavlicenco c. Moldovei

02 12 2014

La data de 02 decembrie 2014 Curtea a f?cut public? hot?rârea în cauza Urechean ?i Pavlicenco c. Moldovei (cererile 27756/05 ?i 41219/07).

***

Reclamantul, Serafim URECHEAN, este un politician, în perioada de referin??, era membrul unui partid parlamentar de opozi?ie ?i primarul municipiului Chi?in?u.

În noiembrie 2004, Pre?edintele Moldovei a declarat, în cadrul unei emisiuni transmise în direct, la un post de televiziune privat?, c? reclamantul „a creat în capital? o corup?ie puternic? ?i un sistem mafiot”. Ac?iunea în def?imare a reclamantului împotriva lui Voronin a fost scoas? de pe rol prin hot?rârea Judec?toriei Centru din 11 ianuarie 2005, men?inut? prin decizia Cur?ii de Apel Chi?in?u din 3 februarie 2005. Instan?ele au decis c? Voronin avea imunitate ?i nu putea fi responsabil de opiniile exprimate în exercitarea mandatului de pre?edinte. Anterior, instan?ele judec?tore?ti au examinat o cauz? în care un om de afaceri a intentat o ac?iune de def?imare contra unui lider din opozi?ia parlamentar?, în contextul unor afirma?ii publicate într-un ziar. În acea cauz?, instan?ele au decis c? pârâtul nu putea s? beneficieze de imunitatea sa parlamentar?, deoarece afirma?iile publicate în ziar nu au fost efectuate la exercitarea mandatului s?u parlamentar.

Reclamantul Vitalia PAVLICENCO, este politician, în perioada de referin??, era membru al opozi?iei parlamentare.

În 2007, V. Voronin, care era pre?edinte în perioada de referin??, în cadrul unei emisiuni televizate, a declarat c? reclamanta a venit direct de la KGB. Cererea de def?imare înaintat? de reclamant? a fost scoas? de pe rol de instan?ele na?ionale pe motiv c? V. Voronin avea imunitate ?i c? nu putea fi atras la r?spundere pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului de pre?edinte. Argumentele reclamantei precum, c? declara?iile pre?edintelui se refereau la fapte, ?i nu la judec??i de valoare, ?i c? V. Voronin nu-?i exercita func?iile de pre?edinte la acea emisiune, nu au fost luate în considera?ie.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au pretins violarea art. 6 § 1 CEDO pe motiv c? nu a avut acces la un tribunal.

Având în vedere obiectul cererilor reclaman?ilor, Curtea a decis conexarea acestora.

Curtea a constatat, cu patru voturi la trei, c? a avut loc violarea art.  6.1 CEDO, notând c? nu a fost disputat de c?tre p?r?i c? a avut loc limitarea accesului la un tribunal, în urma refuzului instan?elor judec?tore?ti de a examina fondul preten?iilor din ac?iunile sale de def?imare. De asemenea, p?r?ile au fost de acord c? limitarea drepturilor a fost prescris? de lege ?i a urm?rit scopul legitim. De?i reclaman?ii au considerat c? imunitatea Pre?edintelui trebuie s? fie mai îngust?, Guvernul a statuat contrariul. Curtea nu a putut accepta nici o pozi?ie, urmând s? examineze dac? în circumstan?ele spe?ei a fost asigurat? o balan?? echitabil? între drepturile litigioase, ?i anume interesul public de a proteja libertatea de exprimare a Pre?edintelui în exercitarea func?iilor sale ?i interesul reclaman?ilor de a avea acces la un tribunal ?i ob?inerea unui r?spuns motivat pe marginea preten?iilor sale.

Curtea a notat c? potrivit Constitu?iei, Pre?edintele ??rii se bucur? de imunitate. Totu?i, în ceea ce prive?te opiniile exprimate, imunitatea nu este absolut?, ea se extinde doar în privin?a opiniilor exprimate în exerci?iul mandatului. În aceast? privin??, Curtea a notat c? neexaminarea procedurilor de def?imare împotriva Pre?edintelui constituie o excep?ie de la regula general? a responsabilit??ii pentru def?imare, o excep?ie ce se limiteaz? la conduita acestuia în exerci?iul mandatului.

Curtea a reiterat c?, indiferent de forma de guvernare, ?eful statului exercit? func?ii importante în structura de stat. Este ?i cazul Moldovei, cu democra?ie parlamentar?, unde ?eful statului joac? un rol important în domeniile afacerilor externe, ap?r?rii ?i promulg?rii legilor. De?i misiunea ?efului statului nu este, diferit de deputat, cel pu?in, în cazul Moldovei, participarea la dezbateri, Curtea a considerat c? trebuie s? fie acceptabil într-o societate democratic? acordarea imunit??ii func?ionale acestora pentru a proteja libertatea de exprimare în exerci?iul mandatului ?i pentru a asigura separarea puterilor în stat. Totu?i, aceast? imunitate, fiind o excep?ie de la regula general? a responsabilit??ii civile trebuie s? fie reglementat? ?i interpretat? într-o manier? explicit? ?i restrictiv?.

Curtea a notat c? prevederile constitu?ionale privind imunitatea Pre?edintelui nu definesc limitele imunit??ii împotriva ac?iunilor de def?imare. Curtea a considerat c? este imperativ pentru instan?ele na?ionale, care judec? cauzele respective s? stabileasc? dac? declara?iile contestate sunt f?cute în exerci?iul mandatului. Totu?i în spe??, instan?ele na?ionale au decis s? nu r?spund? argumentelor reclaman?ilor, ?i nici s? abordeze chestiunea dac? opiniile exprimate au fost f?cute în exerci?iul mandatului.

Curtea a notat c? imunitatea acordat? Pre?edintelui este perpetu? ?i absolut?. Astfel, reclaman?ii nu aveau acces la un tribunal, chiar ?i dup? expirarea mandatului. Mai mult decât atât, imunitatea respectiv? nu putea fi ridicat?.

Jurispruden?a na?ional? în materia imunit??ii respective, indic? c? instan?ele na?ionale consider? c? imunitatea Pre?edintelui este o ap?rare a ?efului statului. De altfel, Guvernul nu a prezentat o alt? jurispruden??, în care instan?ele na?ionale ar fi respins ac?iunile de def?imare împotriva ?efului statului, cu referire la prevederile constitu?ionale.

Aplicarea reglement?rilor imunit??ii în aceast? manier?, f?r? vreo analiz? a existen?ei intereselor conflictuale, confer? o imunitatea de blanchet? ?efului statului. Curtea a considerat c? inviolabilitatea de blanchet? ?i imunitatea trebuie evitate.

Lipsa mijloacelor alternative de redresare este o alt? chestiune ce urma a fi analizat? de c?tre Curte. Guvernul a invocat c? reclaman?ii, fiind politicieni, urmau s? se adreseze mass-mediei pentru a-?i exprima punctele sale de vedere pe marginea alega?iilor r?spândite în adresa sa de c?tre Pre?edinte. Al doilea reclamant a replicat c? ea a încercat s? ob?in?, f?r? succes, timp de emisie la canalul de televiziune unde au fost difuzate alega?iile contestate.

În aceast? privin??, Curtea a considerat relevante constat?rile sale în cauza Manole ?i al?ii c. Moldovei (nr. 13936/02, §8, ECHR 2009), potrivit c?rora în perioada de referin?? existau doar dou? canale de televiziune cu acoperire na?ional?, unul refuzând s? ofere timp de emisie, iar al doilea fiind televiziunea public?. Corespunz?tor, ?i având în vedere constat?rile în Manole ?i al?ii privind practica administrativ? de cenzur? la televiziunea public?, Curtea nu a fost convins? s? reclaman?ii au avut la dispozi?ie remedii efective de combatere a acuza?iilor contestate, la o or? de vârf la un canal de televiziune cu acoperire na?ional?, chiar de la tribuna legislativului.

Pentru motivele enumerate, Curtea a concluzionat c? maniera în care a fost aplicat? imunitatea în spe??, constituie o restric?ionare dispropor?ionat? a accesului reclaman?ilor la un tribunal.

Al doilea reclamant a cerut 5,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 5,289.60 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat celui de ai doilea reclamant 3,600 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 5,289.60 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Judec?torii Å ikuta, Pardalos ?i Gri?co au formulat opinie separat?.