Hot?rârea în cauza Lebedinschi c. Moldovei

16 06 2015

La data de 16 iunie 2015 Curtea a pronun?at hot?rârea în cauza Lebedinschi c. Moldovei, cererea nr. 41971/11.

 

În cauza Lebedinschi c. Moldovei, reclamantul Adrian Lebedinschi este n?scut în 1976 ?i locuie?te în Chi?in?u.

În perioada de referin??, reclamantul activa în calitate de vice-comisar al sectorului Buiucani din Chi?in?u.

La 1 noiembrie 2008, reclamantul, fiind la serviciu, a fost lovit de o ma?in?. Înainte de a fi r?nit, el a reu?it s? evite accidentarea a doi civili.

Dup? accident, reclamantul a fost dus de urgen?? la spital, cu diagnosticul: fractur? incomplet? la piciorul stâng, contuzie la piciorul drept, pl?mâni, sindrom de stres pulmonar ?i ?oc traumatic de gradul doi. Din cauza leziunilor, i-a fost amputat piciorul stâng, iar pe piciorul drept a fost implantat dispozitivul Ilizarov. Reclamantul are astfel protez? la piciorul drept.

La o dat? nespecificat?, autorit??ile poli?iene?ti au constatat c? traumatismul reclamantului a survenit în timpul execut?rii atribu?iilor sale de serviciu.

La 09 septembrie 2009 o comisiei medical-militar? a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a stabilit c? reclamantul este inapt pentru serviciul militar.

La 16 septembrie 2009, Comisia de expertiz? medical? a vitalit??ii din Chi?in?u a atribuit reclamantului primul grad de invaliditate. Un an mai târziu, autoritatea a confirmat gradul de invaliditate acordat.

În acela?i timp, reclamantul a fost demis din func?ia sa.

La demiterea reclamantului i s-a calculat o indemniza?ie unic? de asigurare în sum? de 36,655.35 lei, calculat? în temeiul Instruc?iunii provizorii privind asigurarea obligatorie de stat a colaboratorilor organelor afacerilor interne din 05 iulie 2004.

La 9 octombrie 2009, reclamantul a solicitat MAI, invocând aplicabilitatea Hot?rârii Guvernului din 11 august 1993, recalcularea indemniza?iei unice conform art. 34 al Legii cu privire la poli?ie, în cazul în care suma de asigurare constituind 743,850 lei (salariul de 6198,75 lei pentru 10 ani), iar procentul de pierdere fiind de 80%, astfel MAI urmând s? achite suma de 595,080 lei. MAI îns? a refuzat în solu?ionarea cererii.

La 11 noiembrie 2009, reclamantul a înaintat o ac?iune în judecat? împotriva MAI, invocând c? a pierdut 100% din capacitatea sa de munc? ?i a cerut 571,000 lei (aproximativ 35,000 EUR) cu titlu de desp?gubiri. În plus, reclamantul a solicitat plata dobânzii de întârziere, compensa?ia prejudiciului moral.

Prin hot?rârea Cur?ii de Apel Chi?in?u din 05 octombrie 2010, a fost respins? ac?iunea reclamantului, instan?a considerând c? MAI a aplicat corect Instruc?iunea din 05 iulie 2004. Instan?a a men?ionat c? potrivit Hot?rârii Guvernului din 11 august 1993, aceasta nu se aplic? lucr?torilor de poli?ie, cu excep?ia celor angaja?i pe baz? de contract.

Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2010, MAI a informat reclamantul c? personalul de poli?ie din care f?cea parte a fost angajat prin contract individual de munc?.

La 15 noiembrie 2010, reclamantul a formulat recurs împotriva deciziei Cur?ii de Apel, invocând c? în octombrie 1993 a semnat un contract cu MAI pentru o perioad? de nou? ani, zece luni ?i dou?zeci ?i dou? zile ?i c? la 22 august 2005 a fost semnat un nou contract individual de munc? pentru o perioad? de cinci ani. Reclamantul a f?cut distinc?ie între personalul cu care MAI a semnat un contract de munc?, cum era cazul s?u, ?i cei angaja?i f?r? contract, ?i anume trupele militare ?i ofi?erii de carabinieri, unde avea loc un concurs pentru serviciul public.

Prin decizia din 16 februarie 2011, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului ca neîntemeiat ?i a men?inut decizia instan?ei inferioare.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns, în temeiul Articolelor 6 ?i 13 din Conven?ie, c? hot?rârea Cur?ii de Apel Chi?in?u din 05 octombrie 2010 ?i decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 16 februarie 2011 nu sunt motivate. El s-a plâns c? prin refuzul instan?elor de a acorda compensa?ie pentru pierderea capacit??ii de munc? a fost înc?lcat dreptul s?u la respectarea bunurilor în temeiul Articolului 1 din Protocolul nr 1.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art.6 din Conven?ie, dreptul la un proces echitabil, observând c? Curtea de Apel a respins ac?iunea reclamantului pe motivul c? dispozi?iile instruc?iunii nu sunt aplicabile lucr?torilor din poli?ie, exceptând salaria?ii angaja?i prin contract. În cererea sa de recurs, reclamantul a argumentat clar ?i explicit, prezentând dovezi, c? a fost angajat în baz? de contract.

Curtea a notat c? chestiunea dac? reclamantul a putut beneficia de excep?ia rezervat? pentru angaja?ii prin contract putea fi distins? logic ?i legal din chestiunea dac? instruc?iunile sunt aplicabile poli?i?tilor. Corespunz?tor, Curtea Suprem? de Justi?ie putea furniza un r?spuns specific la chestiunea respectiv? ?i nu este posibil de a cunoa?te dac? pur ?i simplu a ignorat argumentul reclamantului sau dac? a inten?ionat s?-l resping? f?r? nici o motivare.

În ceea ce prive?te pretinsa violare a art. 1 din Protocolul Adi?ional la Conven?ie, Curtea nu a putut specula în ceea ce prive?te finalitatea procedurilor, chiar presupunând c? instan?a suprem? ar fi r?spuns la argumentul reclamantului ?i opina c? respingerea ac?iunii reclamantului era arbitrar?. În continuare Curtea a notat c? nu exist? practic? na?ional? ce ar recunoa?te dreptul la indemniza?ie pentru pierderea capacit??ii de munc? a poli?i?tilor într-o situa?ie similar? cea a reclamantului. Corespunz?tor ea nu a putut stabili c? interesul pecuniar a reclamantului a fost stabilit suficient pentru a impune plata compensa?iei. Curtea a concluzionat c? reclamantul nu poate pretinde o “posesie” în sensul articolului 1 Protocolul adi?ional la Conven?ie.

Reclamantul a cerut 47,300 Euro cu titlu de prejudiciu material, 3,200 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 2,300 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 3,200 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 2,300 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii reclamantul a fost reprezentat de c?tre M. Burlacu.