20 06 2007

La 19 iunie 2007 Curtea European? a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronun?at hot?rârile sale în cauzele Ciorap c. Moldovei (cererea nr. 12066/02) ?i Botnari c. Moldovei (cererea nr. 19981/02).

Reclamantul, Tudor CIORAP, activa în cadrul ONG-ului „Amnistia Social?”, ONG specializat în acordarea asisten?ei juridice persoanelor lipsite de libertate.

La 23 octombrie 2000 el a fost arestat, fiind acuzat de comiterea unei fraude. Ulterior, reclamantul a fost învinuit de comiterea unor alte infrac?iuni. La 6 noiembrie 2000 el a fost transferat în Închisoarea nr. 13 din mun. Chi?in?u. Potrivit reclamantului, condi?iile de deten?ie în aceast? închisoare erau inumane. El a invocat suprapopularea celulelor (2-3 de?inu?i pe fiecare 2 m²), de?inerea în celul? împreun? cu persoanele bolnave de tuberculoz?, prezen?a insectelor parazitare, lipsa condi?iilor igienice ?i sanitare minime, cantitatea ?i calitatea insuficient? a aliment?rii, pân? la 27 mai 2005 electricitatea ?i apa cald? erau livrate doar timp de câteva ore pe zi, num?rul insuficient de paturi pentru de?inu?i în celul?.

La 1 august 2001 reclamantul a declarat greva foamei ca urmare a înc?lc?rii drepturilor sale ?i a familiei sale. Deoarece nici un reprezentant al Procuraturii nu a venit s? discute cu el privind pretinsele înc?lc?ri timp de 2 s?pt?mâni, în noaptea de 14 august 2001 el ?i-a t?iat vinele ?i ?i-a dat foc. Ulterior, lui i s-a acordat asisten?? medical? ?i de câteva ori a fost hr?nit for?at prin introducerea unui tub în stomac, în pofida cererii reclamantului de a fi hr?nit intravenos.

Medicul psihiatru care l-a examinat pe reclamant în urma incidentului din 14 august 2001 a declarat în instan?a de judecat? c? reclamantul î?i d?dea seama de consecin?ele ac?iunilor sale. Suplimentar, a men?ionat c? a fost supus unor presiuni pentru a semna un act prin care reclamantul urma s? fie recunoscut bolnav mintal, dar a refuzat semnarea acestui act. Ulterior, reclamantul a fost diagnosticat cu psihopatie mozaic?.

În unul din r?spunsurile la adresarea avocatului reclamantului, administra?ia penitenciarului a confirmat c? la 3 august 2001 reclamantul a declarat greva foamei. Ca urmare, el a fost hr?nit for?at de 7 ori, inclusiv la 28 august, 3, 5, 6, 7 ?i 10 septembrie 2001. La 14 septembrie 2001 reclamantul a fost transferat la spitalul Departamentului Institu?iilor Penitenciare din localitatea Pruncul. La 4 octombrie 2001 reclamantul a încetat greva foamei. Hr?nirea for?at? a avut loc în temeiul art. 33 al Legii cu privire la arestarea preventiv? ?i Instruc?iunii Ministerului Justi?iei privind condi?iile de între?inere în penitenciare a persoanelor care refuz? hrana ?i ordinea hr?nirii lor cu for?a, care ulterior au fost abrogate.

Potrivit documentelor prezentate de Guvern, reclamantul a fost supus unor teste medicale (analiza sângelui, a urinei ?.a.) dup? 11 septembrie 2001. Potrivit registrului medical prezentat de Guvern, starea s?n?t??ii reclamantului a fost „satisf?c?toare” ?i „relativ satisf?c?toare” aproape pe întreaga perioad? a afl?rii în greva foamei.

În octombrie 2001 reclamantul a ini?iat proceduri judiciare prin care deplângea hr?nirea for?at? ?i durerea ?i umilin?a cauzate de aceasta. Reclamantul a descris procesul de hr?nire for?at? în felul urm?tor: el era mereu înc?tu?at, chiar dac? niciodat? nu opunea rezisten?? fizic?. Angaja?ii închisorii îl for?au s? deschid? gura tr?gându-l de p?r, strângându-l de gât ?i c?lcându-l pe picior pân? nu mai putea suporta durerea ?i deschidea gura. Gura sa era fixat? în pozi?ie deschis? cu ajutorul unor instrumente speciale din metal. Limba sa era scoas? din gur? prin intermediul unui cle?te de metal, dup? care limba sa amor?ea ?i sângera. Tubul prin care îi era administrat? hrana era introdus pân? la stomac, fapt ce adesea îi provoca o durere acut?. Dup? ce instrumentele de metal care îi ?ineau gura în pozi?ie deschis? erau înl?turate, reclamantul sângera, nu sim?ea limba ?i nu putea vorbi. Instrumentele care erau folosite pentru hr?nirea for?at? nu erau de unic? folosin??, ceea ce nu asigura protejarea de durere ?i infectare.

Judec?toria sectorului Centru ?i, respectiv, Tribunalul Chi?in?u au respins preten?iile reclamantului ca nefondate. La 19 aprilie 2003 Curtea Suprem? de Justi?ie a casat hot?rârea ?i decizia instan?elor inferioare ?i a dispus trimiterea cauzei la rejudecare. În urma rejudec?rii, atât instan?a de fond cât ?i cea de apel au respins preten?iile reclamantului. În urma recursului depus de reclamant, Curtea Suprem? de Justi?ie a restituit cererea de recurs, motivând restituirea recursului prin faptul neachit?rii taxei de stat în sum? de MDL 45 (EUR 3 la acea dat?). Cererea reclamantului prin care acesta solicita scutirea de la plata taxei de stat nu a fost acceptat?.

Reclamantul a prezentat un ?ir de scrisori pe care le-a primit pe perioada deten?iei de la diverse organe de stat ?i ONG-uri, pe care era aplicat? ?tampila penitenciarului, cu indicarea datei ?i a num?rului de intrare.

Pe perioada deten?iei, cu excep?ia primei vizite a familiei sale, reclamantul comunica cu membrii familiei printr-un perete de sticl?, folosind un telefon intern. Astfel de vizite erau limitate la 2 ore pe lun?. Persoanele condamnate beneficiau de vizite cu o durat? mai mare ?i într-un spa?iu ce nu era separat printr-un perete de sticl?. Reclamantul nu beneficia de acest privilegiu, deoarece la acel moment el era condamnat pentru unele infrac?iuni, în timp ce pentru altele nu era finalizat? urm?rirea penal?. Timp de aproape un an de zile reclamantului i s-a interzis s? fie vizitat de familia sa. Reclamantul a ini?iat proceduri judiciare prin care solicita îmbun?t??irea condi?iilor de vizit?. Prin decizia irevocabil? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 21 aprilie 2004, cerin?ele sale au fost respinse.

În fa?a Cur?ii, reclamantul se plângea de violarea art. 3 al Conven?iei (interzicerea torturii) datorit? condi?iilor în care a fost de?inut în Închisoarea nr. 13 ?i în urma hr?nirii sale for?ate, a art. 6 § 1 al Conven?iei (dreptul la un proces echitabil) prin lipsa accesului la instan?a de judecat? deoarece nu a achitat taxa de stat, a art. 8 al Conven?iei (dreptul la respectarea vie?ii private ?i de familie) prin cenzurarea coresponden?ei sale ?i interdic?ia de a avea întrevederi private cu familia ?i a art. 10 al Conven?iei (libertatea de exprimare) prin lipsa accesului la regulile interne ale închisorii unde era de?inut.

Curtea European? a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Conven?iei în privin?a condi?iilor de deten?ie în Închisoarea nr. 13 datorit? supraaglomer?rii celulelor, prezen?ei insectelor parazitare în celule, lipsei paturilor libere, a calit??ii ?i cantit??ii insuficiente a hr?nii, lipsei accesului la lumina natural? ?i perioadei îndelungate de timp în care reclamantul a fost de?inut în asemenea condi?ii. Curtea a mai constatat violarea art. 3 al Conven?iei în privin?a hr?nirii for?ate a reclamantului ?i a modului în care aceasta a fost pus? în aplicare. Curtea a notat c? în documentele prezentate de Guvern nu exist? o eviden?? a unor teste sau examene medicale în baza c?rora medicul responsabil a decis începerea hr?nirii for?ate. Astfel de test?ri au fost efectuate dup? ce hr?nirea for?at? a luat sfâr?it. Medicul nu a motivat începerea procedurii de hr?nire for?at?. Mai mult, în perioada afl?rii în greva foamei starea s?n?t??ii reclamantului a fost constatat? de c?tre medicul responsabil ca fiind „satisf?c?toare” ?i „relativ satisf?c?toare”. Având în vedere lipsa eviden?ei medicale care ar demonstra c? via?a reclamantului era în pericol, nu se poate spune ca autorit??ile au ac?ionat în interesele reclamantului, supunându-l hr?nirii for?ate. Se pare c? aceasta a fost aplicat? în scopul descuraj?rii reclamantului de a-?i continua protestul. Curtea a notat c? de?i reclamantul a solicitat ca hrana s?-i fie administrat? intravenos, cererea sa a r?mas f?r? r?spuns. În lumina celor expuse, Curtea a considerat c? hr?nirea for?at? repetat? a reclamantului, f?r? o motiva?ie medical?, dar în scopul de a înceta protestul acestuia ?i modul în care reclamantul a fost supus unei dureri fizice ?i umilin?e deosebite, atunci când aceasta nu era necesar, nu poate fi considerat? decât tortur?.

Curtea a mai constatat violarea art. 6 § 1 al Conven?iei în privin?a refuzului instan?elor de judecat? de a examina cererea reclamantului privind dauna cauzat? s?n?t??ii sale în urma hr?nirii for?ate, deoarece reclamantul nu a achitat taxa de stat. Curtea a notat c? conform art. 85 (1) al CPC reclamantul trebuia s? fie scutit de la plata taxei de stat având în vedere natura preten?iilor sale ?i incapacitatea sa de plat?. Astfel, reclamantul a fost lipsit de accesul la un tribunal.

Curtea a mai constatat violarea art. 8 al Conven?iei în privin?a cenzur?rii coresponden?ei sale, care nu corespundea procedurii prev?zute de legisla?ia na?ional? în asemenea cazuri. Violarea art. 8 al CEDO a mai fost constatat? deoarece Guvernul nu a demonstrat necesitatea unor restric?ii aplicate dreptului reclamantului de a avea întrevederi cu familia sa (perioada lung? de timp (aproape un an de zile în 2003) în care reclamantului i s-a interzis s? fie vizitat, el putea s? aib? leg?turi cu familia sa doar prin intermediul coresponden?ei sau în închisoare unde erau separa?i de un perete de sticl?, lipsa intimit??ii în sala de întâlnire unde erau 5 cabine una lâng? alta). 

În lumina acestor constat?ri, Curtea nu a g?sit necesar s? examineze separat preten?ia cu privire la violarea art. 10 al Conven?iei.

Curtea a acordat reclamantului EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 2,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre avocatul Vitalie IORDACHI.

*  *  *

În cauza Botnari c. Moldovei, reclamantul, care este procuror, a solicitat autorit??ilor locale s?-i ofere un apartament. Potrivit Legii nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratur?, organele administra?iei publice locale sunt obligate s? asigure procurorul cu locuin?? în termen de un an dup? numirea în func?ie.

Dup? refuzul Consiliului municipal, motivat prin lipsa fondurilor, reclamantul a ini?iat proceduri judiciare. La 25 mai 2000 instan?a de judecat? a obligat Consiliul municipal s? acorde locuin?? reclamantului. Deoarece hot?rârea nu a fost contestat? cu apel, ea a devenit definitiv? ?i irevocabil? peste 15 zile.

Deoarece hot?rârea de judecat? din 25 mai 2000 nu se executa, reclamantul s-a adresat de câteva ori autorit??ilor plângându-se de neexecutarea hot?rârii. Pân? la moment, hot?râreade judecat? din 25 mai 2000 nu a fost executat?.

În fa?a Cur?ii, reclamantul pretindea c? neexecutarea hot?rârii de judecat? din 25 mai 2000 în favoarea sa este contrar? art. 6 § 1 al Conven?iei (dreptul la un proces echitabil) ?i c? nu a dispus de un recurs efectiv pentru solu?ionarea cererilor sale, contrar art. 13 al Conven?iei (dreptul la un recurs efectiv).

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Conven?iei prin neexecutarea hot?rârii de judecat? din 25 mai 2000 timp de 7 ani. Curtea a notat c? autorit??ile nu pot invoca lipsa fondurilor ca o scuz? pentru neexecutarea unei hot?râri de judecat?. Curtea a mai constatat  violarea art. 13 al Conven?iei deoarece reclamantul nu a dispus de mijloace efective pentru a preveni continuarea înc?lc?rii dreptului s?u garantat de art. 6 al Conven?iei sau de a ob?ine compensa?ii.

Curtea a acordat reclamantului EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 100 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre Luciana IABANGI, membr? a Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova.

*  *  *

Hot?rârile Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, în limba englez?, pot fi accesate pe pagina web a Cur?ii (http://www.echr.coe.int/).