24 02 2016

La data de 23 februarie 2016 Curtea a f?cut public? hot?rârea în cauza Mozer c. Moldovei ?i Rusiei, cererea nr. 11138/10.

În cauza Mozer c. Moldovei ?i Rusiei, reclamantul, Boris MOZER, este cet??ean moldovean din Tiraspol, în prezent solicitant de azil politic în Elve?ia. La 24 noiembrie 2008, reclamantul a fost re?inut de c?tre mili?ia autoproclamatei „RMN”, fiind acuzat de fraud? ?i a fost plasat în arest preventiv.

Reclamantul sus?ine c? a fost de?inut în condi?ii inumane ?i degradante, în special acesta a relatat c? a fost de?inut într-un spa?iu cu umiditate foarte înalt?, în lipsa unei lumini solare ?i a unei ventila?ii, celula era supraaglomerat? ?i se ?i mai fuma. Suferind din copil?rie de astm, reclamantul deseori avea accese de sufocare.

În mai 2009, ca rezultat a unei investiga?ii medicale, medicii au constatat c? dl Mozer ar trebui s? fie transferat în sec?ia de terapie respiratorie a unui spital, îns? acest lucru ar fi fost imposibil de realizat pe motivul insuficien?ei de personal, ce ar asigura paza acestuia pe durata tratamentului. Mai mult, mama reclamantului a cerut „ministrului de interne” a „RMN” ca reclamantul s? fie transferat la un spital, îns? cererea a fost refuzat? pe motiv c? numai cei condamna?i ar putea fi transfera?i la spital pentru tratament.

P?rin?ii reclamantului s-au plâns atât autorit??ilor Republicii Moldova precum ?i ambasadei Federa?iei Ruse în Republica Moldova de condi?iile de deten?ie în care se afla fiul acestora. La 3 noiembrie 2009, Procuratura General? al RM a informat c? nu poate s? intervin? din cauza situa?iei politice create pe teritoriul „RMN” începând cu 1992. Deasemenea, s-a f?cut referire ?i la rezerva Moldovei în ceea ce prive?te incapacitatea acesteia de a asigura respectarea Conven?iei a Drepturilor Omului în regiunea transnistrean?. Ambasada Federa?iei Ruse în Moldova a r?spuns c? situa?ia dlui Mozer este pendinte în instan?ele „RMN”, ele fiind unicele autorit??i competente de a solu?iona orice plângere.

În februarie 2010, o comisie medical? a concluzionat c? starea de s?n?tate a reclamantului nu este favorabil? ?i c? continuarea deten?iei sale poate provoca agravare considerabil? a s?n?t??ii. În pofida acestor concluzii reclamantul a fost transferat la un alt penitenciar, care a fost mai pu?in echipat decât cel în care a fost de?inut începând cu mai 2009.

Deten?ia reclamantului a fost prelungit? în repetate rânduri în perioada noiembrie 2008 ?i octombrie 2009. Reclamantul a r?mas în arest pân? la 1 iulie 2010, când o instan?? din „RMN” l-a condamnat la ?apte ani de închisoare cu suspendare. Ulterior, reclamantul a p?r?sit Republica Moldova ?i solicitat azil politic în Elve?ia.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns de violarea articolului 5 din Conven?ie (dreptul la libertate ?i siguran??), deoarece a fost re?inut ?i plasat în deten?ie ilegal de c?tre autorit??ile „RMN”. Invocând violarea articolului 2 CEDO (dreptul la via??) ?i violarea articolului 3 CEDO (interzicerea torturii), el s-a plâns c? autorit??ile nu i-au acordat asisten?? medical? adecvat? ?i c? a fost de?inut în condi?ii inumane.

De asemenea, reclamantul s-a plâns de violarea articolului 8 CEDO (dreptul la respectarea vie?ii private ?i de familie) ?i violarea articolului 9 CEDO (libertatea de gândire, de con?tiin?? ?i de religie), deoarece nu i s-a permis s?-?i vad? rudele ?i violarea articolului 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în privin?a articolelor de mai sus.

Hot?rârea Cur?ii

Chestiunea jurisdic?iei

Curtea a concluzionat c? circumstan?ele denun?ate de reclamant cad sub jurisdic?ia atât a Republicii Moldova cât ?i a Federa?iei Ruse, în temeiul Articolului 1 din Conven?ie, obliga?ia respect?rii drepturilor omului. În cauzele Ivan?oc ?i al?ii c. Moldovei ?i Rusiei ?i Catan ?i Al?ii c. Moldovei ?i Rusiei Curtea a constatat c? plângerile privind regiunea transnistrean? se afl? sub jurisdic?ia ambelor state ?i nu au fost motive pentru a trasa o concluzie diferit? în cazul reclamantului din spe??.

De?i Republica Moldova nu a avut un control efectiv în privin?a ac?iunilor întreprinse de c?tre autorit??ile „RMN”, faptul c? regiunea este recunoscut? potrivit dreptului interna?ional public ca parte integrant? a Republicii Moldova determin? obliga?ia statului, în temeiul Articolului 1, de a face uz de toate mijloacele legale ?i diplomatice disponibile pentru a continua garantarea persoanelor din aceast? regiune respectul drepturilor din Conven?ie.

În ceea ce prive?te Rusia, Curtea a reiterat constat?rile sale din cauzele anterioare, c? existen?a „RMN” este posibil? doar gra?ie sus?inerii militare, economice ?i politice ruse?ti. În aceste circumstan?e, nivelul înalt de dependen?? fa?? de sus?inerea rus? constituie un indicator solid a faptului c? Rusia continu? s? exercite un control efectiv ?i o influen?? decisiv? asupra autorit??ilor „RMN”.

Articolul 5

Curtea a considerat Rusia în principal, în calitate de stat care exercit? controlul efectiv asupra regiunii nerecunoscute, urmeaz? s? demonstreze c? instan?ele din „RMN” au respectat jurispruden?a Cur?ii ?i anume c? ele sunt o component? a unui sistem judiciar cu baz? constitu?ional? ?i legal?, cu tradi?ii judiciare compatibile cu Conven?ia. Curtea a constatat, în cauzele anterioare, c? instan?ele din „RMN”, care au decis arestarea reclamantului, apar?in unui sistem care nu respect? standardele respective. Având în vedere c? pân? la momentul actual Rusia nu a prezentat Cur?ii nici o informa?ie care ar permite s? evalueze dac? instan?ele din „RMN” satisfac cerin?ele necesare, ea nu a putut verifica dac? situa?ia s-a schimbat.

Mai mult decât atât, nu a existat nici un motiv pentru a considera c? a existat un sistem cu tradi?ii judiciare compatibile cu Conven?ia, similar celui existent în cealalt? parte a Moldovei. Pe când sistemul moldav de drept a fost obiectul unei analize profunde anterior ader?rii la Consiliul Europei în 1995, fiind propuse amendamente pentru a asigura compatibilitatea cu Conven?ia, o astfel de analiz? a sistemului de drept a „RMN” nu a fost realizat?, care s-a divizat de sistemul judiciar moldav în 1990.

În final, circumstan?ele în care reclamantul a fost arestat ?i modul cum s-a dispus ?i prelungit arestarea au confirmat concluziile privind incompatibilitatea instan?elor „RMN” - Conven?iei, în special dispunerea arest?rii reclamantului pentru o perioad? nedeterminat? de timp ?i examinarea în absen?? a recursului împotriva prelungirii deten?iei. Corespunz?tor Curtea a concluzionat c? constat?rile sale anterioare privind instan?ele „RMN” sunt înc? valabile ?i pentru perioada de timp vizând spe?a în cauz?. Astfel deten?ia acestuia, întemeiat? pe deciziile acestor instan?e, a fost ilegal?.

Curtea a considerat c? Guvernul moldav a întreprins eforturi semnificative în sus?inerea reclamantului, ?i anume autorit??ile au înaintat o serie de adres?ri altor state, cum ar fi Rusiei, cerând suportul pentru respectarea drepturilor acestuia. În continuare, Curtea Suprem? de Justi?ie moldav?, urmare a cererii reclamantului a decis anularea condamn?rii. Curtea a concluzionat c? Republica Moldova ?i-a onorat obliga?iile sale în privin?a reclamantului.

Având în vedere c? Rusia a exercitat control efectiv în privin?a „RMN” pentru perioada de referin?? ?i faptul c? deten?ia reclamantului a fost ilegal?, Curtea a constatat c? a avut loc violarea Articolului 5 § 1 din Conven?ie de c?tre Federa?ia Rus?.

În temeiul constat?rilor privind violarea articolului 5 § 1 din Conven?ie, Curtea a considerat c? nu este necesar s? examineze separat plângerea în temeiul articolului 5 § 4 din Conven?ie.

Articolul 3

În ceea ce prive?te violarea Articolului 2 ?i 3, Curtea a notat c? medicii care l-au examinat pe reclamant nu au constatat vreodat? c? a existat un risc imediat vie?ii acestuia. Corespunz?tor Curtea a considerat c? nu se impune o examinare separat? în temeiul articolului 2 din Conven?ie.

Curtea a observat c? de?i medicii au concluzionat c? starea reclamantului se înr?ut??ea, lipsea personalul ?i echipamentul necesar pentru tratamentul acestuia, autorit??ile „RMN” nu doar au refuzat s?-l transfere într-un spital ordinar, dar ?i l-au expus în continuare la suferin?? ?i risc mai sporit a s?n?t??ii transferându-l la un penitenciar obi?nuit. A fost incontestabil faptul c? reclamantul suferea considerabil din cauza astmei.

Curtea a fost frapat? de faptul c? maladia reclamantului, de?i considerat? destul de serioas? pentru a determina transferul persoanei condamnate la un spital ordinar, nu a servit motiv pentru transferul persoanei inculpate. Având în vedere lipsa vreunei explica?ii pentru refuzul de a oferi tratament corespunz?tor, Curtea a considerat c? reclamantului nu i-a fost asigurat tratament medical. Având în vedere descrierea de c?tre reclamant a condi?iilor proaste de deten?ie, Curtea a notat lipsa vreunui comentariu în aceast? privin?? din partea guvernelor pârâte. Totu?i, descrierea respectiv? a fost confirmat? substan?ial de rapoartele CPT ?i a Raportorului Special ONU urmare a vizitelor numeroase în locurile de deten?ie din „RMN”. Corespunz?tor Curtea a constatat c? condi?iile de deten?ie a reclamantului au constituit tratament inuman ?i degradant în sensul articolul 3 din Conven?ie. În ceea ce prive?te responsabilitatea statelor, Curtea s-a referit la concluziile sale în temeiul articolului 5, pentru acelea?i motive ea constatat c? nu a avut loc violarea Articolului 3 de c?tre Moldova ?i c? a avut loc violarea articolului 3 de c?tre Rusia.

Articolul 8 ?i Articolul 9

Bazându-se pe informa?iile prezentate, Curtea a considerat c? nu a existat nici un motiv de a pune la îndoial? c? reclamantului i s-a refuzat de a se vedea cu p?rin?ii în primele ?ase luni ale arestului preventiv, precum ?i fiindu-i refuzat accesul preotului, care a încercat s?-l viziteze.

Mai mult, Curtea a indicat c? nu este clar dac? a existat o baz? legal? pentru aceste restric?ii, îns? este cert c? nu exist? motive plauzibile întru justificarea acestor ac?iuni.

Curtea a notat c? nu a fost demonstrat? c? imixtiunea în drepturile reclamantului în conformitate cu Articolul 8 ?i Articolul 9 al Conven?iei, a urm?rit un scop legitim sau c? a fost propor?ional? scopului urm?rit.

Pentru acelea?i motive prezentate în ceea ce prive?te Articolul 5 § 1, Curtea a constatat c? nu a existat nici o înc?lcare a Articolului 8 ?i a Articolului 9 a Conven?iei de c?tre Moldova ?i c? a avut loc o înc?lcare a Articolului 8 ?i Articolul 9 de c?tre Rusia.

Articolul 13 în coroborare cu Articolele 3, 5, 8 ?i 9

Curtea a notat c? reclamantul a avut dreptul la un recurs efectiv intern în temeiul Articolului 13 al Conven?iei în coraborare cu Articolele 3, 8 ?i 9, iar în ce prive?te Articolul 5 § 1, Curtea a notat c? articolul 5 § 4 – raportându-l la circumstan?ele cauzei nu necesit? o examinare separat?. În ceea ce prive?te preten?iile formulate în temeiul Articolelor 3, 8 ?i 9, nu a existat nici un indiciu c? reclamantul a avut la dispozi?ia sa vre-un remediu eficient.

Curtea a f?cut referire ?i la faptul c? Republica Moldova, care nu a avut mijloace de control a ac?iunilor autorit??ilor din „RMN”, totu?i a fost obligat? s? foloseasc? toate mijloacele legale ?i diplomatice disponibile pentru a continua s? garanteze celor care locuiesc în regiunea transnistrean? beneficierea de drepturi ?i libert??i definite în Conven?ie. Curte a  mai observat c?  Republica Moldova a realizat un set de ac?iuni printre care crearea unor autorit??i publice investigative ?i de drept ce activeaz? în paralel cu cele create de „RMN”. Chiar dac? efectele deciziilor luate de aceste autorit??i produc efecte doar în afara teritoriului „RMN”, acestea au func?ia de a permite aducerea în fa?a autorit??ilor moldovene?ti  unele cauze cu scopul de determina Federa?ia Rus? s?-?i îndeplineasc? obliga?iile sale în conformitate cu Conven?ia European? a Drepturilor Omului în examinarea litigiilor ?i luarea deciziilor în „RMN”.  Din aceast? perspectiv?, Curtea a considerat c? Moldova ?i-a onorat obliga?iile. Prin urmare, nu a existat o înc?lcare a articolului 13 din Conven?ie de c?tre Moldova.

Curtea a f?cut referire la constatarea c? Federa?ia Rus? continu? s? exercite un control efectiv asupra „RMN”. În lipsa unor argumente a guvernului rus cu privire la orice remedii disponibile pentru reclamant, Curtea a concluzionat c? a existat o înc?lcare a Articolului 13 în coroborare cu Articolele 3, 8 ?i 9 de c?tre Rusia.

Curtea a considerat c? Federa?ia Rus? trebuie s? acorde reclamantului suma de  5.000 de euro cu titlu de prejudiciu material ?i 20.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, precum ?i 4.000 euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Judec?torul López Guerra a formulat o opinie concurent?; iar judec?torul Dedov a formulat o opinie disident?.

În fa?a Cur?ii reclamantul a fost reprezentat de c?tre Postica A., Str?isteanu D. ?i Postica P., avoca?i din Chi?in?u.