Decizia īn cauza Procon SRL c. Moldovei

07 07 2016

Decizia īn cauza Procon SRL c. Moldovei, cererea nr. 31893/03.

Īn cauza Procon SRL, reclamantul este o companie īnregistrat? īn Moldova.  Compania reclamant? īnchiria o parte din subsolul unei cl?diri ce apar?inea statului, teatrul Ginta Latin?, īn continuare Teatrul. Locul este echipat pentru a fi utilizat īn calitate de bar.

Prin decizia nr. 37 din 30 iunie 1998 Comisia de privatizare, din cadrul Departamentului de privatizare, a permis privatizarea barului ?i a stabilit un pre? ini?ial de 423,390 lei. La data de 21 august 1998 comisia a adoptat decizia nr. 40, prin care a permis companiei reclamante s? pl?teasc? pre?ul pentru bar.

La data de 05 octombrie 1998 compania reclamant? a primit a scrisoare de la Departamentul de privatizare, prin care a fost invitat la sediul acestuia, s? primeasc? informa?ia despre modalit??ile de plat?, īn caz contrar barul urmānd a fi privatizat īn cadrul unei licita?ii.

La 13 noiembrie 1998 Comisia a adoptat decizia nr. 42, confirmānd permisiunea de privatizare a barului ?i stabilind un pre? final de 348,676 lei.

La data de 24 decembrie 1998 compania reclamant? a īncheiat un contract cu Departamentul de achizi?ionare a barului. Compania reclamant? a pl?tit pre?ul integral indicat īn contract de 348,676 lei.

Primul set de proceduri

La data de 15 ianuarie 1999 Teatrul a ini?iat proceduri judiciare īmpotriva Departamentului, cerānd anularea deciziei din 1998 ?i suspendarea activit??ii barului. Acesta a invocat c? proprietatea īnstr?inat? a constituit patrimoniu cultural na?ional ?i potrivit legisla?iei nu putea fi privatizat?.

Compania reclamant? a fost introdus? īn proces formulānd cerin?e proprii fa?? de obiectul litigiului.

La data de 04 mai 2000 judec?toria comercial? a respins cerin?ele Teatrului; hot?rārea nu a fost atacat? ?i peste 15 zile a īntrat īn vigoare.

La data de 28 noiembrie 2001 Curtea Suprem? de Justi?ie a anulat hot?rārea din 04 mai 2000 ?i a decis rejudecarea cauzei, urmare a adres?rii Procuraturii Generale.

La data de 29 octombrie 2002 Teatrul a suplimentat cerin?ele sale ini?iale fa?? de compania reclamant?, cerānd ?i declararea nulit??ii contractului din 24 decembrie 1998. Departamentul de privatizare, de asemenea, a īnaintat o ac?iune īmpotriva companiei reclamante, cerānd anularea contractului, pe motiv c? bunul respectiv nu putea fi privatizat īn mod legal.

Īntre timp, la data de 06 septembrie 2001 Comisia a adoptat decizia nr. 89, prin care a anulat īn parte decizia din 1998, f?r? nici o motivare, prin care se autoriza privatizarea barului.

La data de 11 octombrie 2002 compania reclamant? a ini?iat proceduri judiciare, cerānd anularea deciziei Comisiei din 06 septembrie 2001, invocānd c? partea respectiv? a deciziei din 1998 prin care se permitea privatizarea barului a fost obiectul procedurilor judiciare finalizate prin hot?rārea 11 octombrie 2000, care a devenit definitiv?.

Judec?toria economic? a decis conexarea procedurilor judiciare ini?iate de compania reclamant? īmpotriva Comisiei ?i cele ini?iate de Teatru ?i Departament īmpotriva companiei reclamante.

La dta de 18 noiembrie 2002 judec?toria economic? a admis ac?iunea companiei reclamante ?i a respins ac?iunea Teatrului ?i Departamentului, a anulat decizia din 2001 ca ilegal?. Instan?a a notat c? prin hot?rārea judec?toriei economice din 11 octombrie 2000 a fost anulat? decizia din 1999 ?i aceast? hot?rāre a confirmat legalitatea deciziei de a permite legalizarea barului. Instan?a a examinat fondul cauzei ?i a constatat c? privatizarea nu contravine legisla?iei īn vigoare.

Departamentul ?i Teatrul au declarat apel. Compania reclamant? a invocat c? este cump?r?tor de bun? credin??, ?i a accentuat c? ini?iativa de a privatiza barul a apar?inut Departamentului ?i c? reclamantul a fost aten?ionat c? dac? nu īl achizi?ioneaz?, acesta va fi vāndut la licita?ie.

La 12 februarie 2003 Curtea Suprem? de Justi?ie a anulat hot?rārea din 18 noiembrie 2002, a examinat fondul cauzei ?i a constatat c? instan?ele inferioare au interpretat incorect prevederile legisla?iei ?i a concluzionat c? potrivit legisla?iei subsolul teatrului era situat īntr-o cl?dire care era patrimoniul statului ce nu putea fi privatizat?. Corespunz?tor s-a dispus declararea nulit??ii contractului de īnstr?inare a barului ?i restituirea la pozi?ia ini?ial?, urmānd ca compania reclamant? s? primeasc? banii pl?ti?i la privatizare.

Potrivit Guvernului, companiei reclamante i-a fost permis? s? īnchirieze īn continuare localul respectiv.

Al doilea set de proceduri

Īntre timp, pe durata examin?rii primului set de proceduri, compania reclamat? s-a adresat la OCT pentru īnregistrarea titlului asupra barului, invocānd decizia din 1998 ?i contractul cu Departamentul. OCT a respins aceast? cerere, invocānd decizia Guvernului nr. 39 din 22 ianuarie 1999, potrivit c?reia īntreaga cl?dire a fost transmis? cu titlu gratuit Parlamentului. La data de 17 martie 1999 compania reclamant? a īnaintat o ac?iune īmpotriva Departamentului ?i īmpotriva OCT, cerānd īnregistrarea dreptului de proprietate.

La data de 30 iunie 1999 judec?toria economic? a obligat OCT s? īnregistreze titlul de proprietate a companiei reclamante, cu eliberarea confirm?rii corespunz?toare, iar Departamentul urmānd s? transfere dreptul de proprietate. Instan?a a notat c? potrivit deciziei din 1998 ?i contractului dintre Departament ?i compania reclamant?, ultima a achizi?ionat proprietatea respectiv? ?i c? Departamentul nu a obiectat cerin?ei companiei. Hot?rārea nu a fost contestat? ?i a īntrat īn vigoare.

Procuratura general? a cerut Cur?ii Supreme, f?r? succes redeschiderea procedurilor, invocānd existen?a unei alte proceduri privind legalitatea privatiz?rii, primul set de proceduri. Curtea Suprem? a notat c? dac? procedurile se vor finaliza cu anularea contractului, hot?rārea din 30 iunie 1999 poate fi rev?zut? potrivit legisla?iei īn vigoare.

Al treilea set de proceduri

Pe durata primului set de proceduri, la 10 septembrie 1999 Comisia a adoptat decizia nr. 59, prin care a anulat īn parte decizia din 1998 privind permisiunea de a privatiza barul, f?r? nici o motivare.

La data de 21 ianuarie 2000 Departamentul a informat reclamantul despre aceast? decizie, specificānd c? Comisia a considerat decizia Guvernului nr. 39 din 22 ianuarie 1999.

La data de 12 iulie 2000 compania reclamant? a ini?iat proceduri judiciare solicitānd anularea deciziei din 1999. La 11 octombrie 2000 judec?toria Economic? a anulat decizia Comisiei din 1999 ca ilegal?, constatānd c? decizia Guvernului nr. 39 a fost anulat? īntre timp prin decizia Guvernului nr. 435 din 10 mai 2000; Teatrul nu a fost parte īn aceste proceduri.

La data de 21 noiembrie 2001 Curtea de Apel a respins apelul Departamentului ca tardiv; hot?rārea din 11 octombrie 2000 a devenit definitiv?.

Īn fa?a Cur?ii reclamantul s-a plāns de īnc?lcarea dreptului la un proces echitabil, Articolul 6 din Conven?ie, invocānd c? procedurile nu au fost echitabile, deoarece instan?ele na?ionale au adoptat hot?rāri judec?tore?ti divergente pe aceea?i chestiune; de anularea hot?rārii definitive din 04 mai 2000; ?i de durata excesiv? a procedurilor; c? Curtea Suprem? de Justi?ie nu a fost un „tribunal independent ?i impar?ial”. Īn final s-a plāns, īn temeiul articolului 6 ?i 13 din Conven?ie, de lipsa unor remedii eficiente īn privin?a duratei excesive a procedurilor.

Īn ceea ce prive?te cap?tul din cerere prin hot?rāri judec?tore?ti divergente, Curtea a notat, īn primul rānd c? p?r?ile niciodat? nu au cerut expres, īn cadrul celei de a doua ?i a treia procedur?, c? instan?ele s? stabileas? legalitatea privatiz?rii. Este evident c? al doilea set de proceduri, viza refuzul OCT de a īnregistra titlul companiei īn baza deciziei din 1998 ?i a contractului, din cauza deciziei Guvernului din 1999 de a transfera īntreaga cl?dire Parlamentului, de asemenea ?i omisiunea de facto a Departamentului de a transfera proprietatea privatizat?. Este adev?rat c? instan?a s-a bazat pe decizia 1998 ?i contractul de achizi?ionare a abarului. Totu?i nici una din p?r?i nu a disputat legalitatea privatiz?rii.

Al treilea set de proceduri a vizat decizia Comisiei din 1999, care a avut la baz? decizia Guvernului din 1999. Iar??i, īn aceste proceduri instan?ele nu urmau s? examineze validitatea deciziei ini?iale de privatizare īn 1998, din perspectiva interdic?iei de a vinde proprietatea statului, dar dac? decizia Comisiei din 1999 putea īn mod legal s? anuleze īn parte decizia ini?ial? din 1998.

Corespunz?tor, aparent nu doar p?r?ile nu au cerut instan?elor s? examineze legalitatea privatiz?rii ca atare, dar ?i al doilea ?i al treilea set de proceduri au avut obiecte diferite de cel din primul set de proceduri. De altfel, ultimul set viza legalitatea privatiz?rii din perspectiva interdic?iei legale de a privatiza proprietatea statului, o prevedere anterior? deciziei din 1998 ?i contractului.

Pozi?ia companiei reclamante poate de asemenea fi īn?eleas? īn sensul c? la adoptarea hot?rārilor din 30 iunie 1999 ?i 21 noiembrie 2001 instan?ele trebuiau īn mod implicit s? abordeze chestiunea legalit??ii privatiz?rii, mai mult s-au referit la decizia din 1998 ?i contractul dintre companie ?i Departament ?i hot?rārea instan?ei prin care s-a constatat c? decizia din 11 octombrie 2000 a confirmat legalitatea privatiz?rii. Īn aceast? privin??, Curtea a notat c? de?i aceste hot?rāri au fost adoptate īnaite de vreo hot?rāre īn primul set de proceduri, ultima a fost ini?iat? de Teatrul īnainte de īnaintare a celorlalte ac?iuni. Corespunz?tor cauza a fost a Teatrului ?i Departamentului īmpotriva companiei reclamantei ?i obiectul principal din start a fost legalitatea privatiz?rii ?i a contractului din perspectiva interdic?iei legale de a īnstr?ina proprietatea statului.

Potrivit legisla?iei relevante din perioada de referin?? instan?ele nu puteau accepta spre examinare o ac?iune ce avea acelea?i obiect, temei ?i dintre acelea?i p?r?i, dac? o alt? ac?iune identic? deja era acceptat? spre examinare. Corespunz?tor, dac? al doilea ?i al treilea set de proceduri viza aceea?i chestiune a legalit??ii privatiz?rii ?i a contractului ca ?i primul set de proceduri, ac?iunile ulterioare erau s? fie scoase de pe rol. Aplicarea legii procedurale confirm?, īn opinia Cur?ii, faptul c? fiecare set de proceduri īn spe??, avea propriul s?u obiect distinct. Valabil ?i prin decizia Cur?ii Supreme prin respingerea cererii Procuraturii Generale de redeschidere a procedurilor, al doilea set, constatānd c? īn cazul īn care contractul de īnstr?inare a barului va fi anulat printr-o hot?rāre judec?toreasc?, hot?rārea din 30 iunie 1999 poate fi rev?zut?.

Corespunz?tor nici constatarea c? Cur?ii Supreme de Justi?ie c? privatizarea a avut loc contrar legisla?iei, ?i nici anularea contractului nu au periclitat principiul securit??ii raporturilor juridice.

Corespunz?tor īn aceast? parte cerere este v?dit nefondat? ?i urmeaz? a fi respins? īn temeiul Articolului 35 §§ 3(a) ?i 4 din Conven?ie.

Īn ceea ce prive?te casarea unei hot?rāri definitive, Curtea a notat c? evenimentele au avut loc la 28 noiembrie 2001, termenul de 6 luni a īnceput s? curg? din aceast? zi, pe cānd cererea a fost introdus? la 07 iulie 2003, cu dep??irea termenului.

Corespunz?tor cererea a fost introdus? īn afara termenului limit? stability de Articolul 35 § 1 din Conven?ie ?i urmeaz? a fi respins? ca inadmisibil? potrivit Articolului 35 § 4 din Conven?ie.

Īn ceea ce prive?te restul capetelor din cererea companiei reclamantului, Curtea a concluzionat c? nu exist? aparen?e de violarea drepturilor ?i libert??ilor fundamentale stabilite īn Conven?ie. Curtea a notat īn particular c? compania reclamant? nu s-a plāns de īnc?lcarae articolului 1 din Protocolul nr. 1 ?i nu a cerut instan?elor na?ionale compensa?ii pentru prejudiciile cauzate īn rezultatul anul?rii contractului īn urma erorii autorit??ii statului īn transmiterea ilegal? a propriet??ii. Īn aceast? privin?? spe?a difer? de Dacia S.R.L. v. Moldova (nr. 3052/04, §§ 51-66, 18 martie 2008).

Īn fa?a Cur?ii compania reclamant? a fost reprezentat? de Fadei Nagacevschi, avocat din Chi?in?u.