14 07 2016

Evenimentele care au urmant acel discurs au avut urm?toarea succesiune.

La data de 9 februarie 2007, L. a intentat împotriva reclamantului o ac?iune civil?. La 3 mai 2007, în baza unei ordonan?e a fost numit un administrator judiciar împuternicit s? convoace Adunarea General? în vederea alegerii unui nou Consiliu de Administrare ?i care s? asigurea gestionare situa?iei curente din cadrul companiei.

În data de 8 februarie 2008, în baza unei ordonan?e a judec?torului de instruc?ie, cauza lui Reichman a a fost repartizat? Tribunalui disciplinar, care la 17 februarie 2009 l-a g?sit vinovat de def?imare public? a unui particular, ac?iunile sale c?zând sub inciden?a normelor penale. Tribunalul a constat lipsa bunei-credin?e a reclamantului privind lipsa unor elemente serioase în acuza?iile aduse lui L. Astfel, reclamantul a fost amendat cu 1000 Euro ?i obligat s?-i achite lui L. 1500 Euro prejudicii morale ?i 2000 Euro prejudicii materiale. Printr-o hot?râre din 27 mai 2010, Curtea de Apel a men?inut hot?rârea Tribunalului disciplinar.

La 1 martie 2011, Curtea de Casa?ie a declarat inadmisibil recursul reclamantului, men?ionând c? dânsul a eliberat mandat avocatul s?u de a declara recurs la data de 25 mai  2010, pe când hot?rârea Cur?ii de Apel a fost emis? la data de 27 mai 2011, evocând c? "un mandat de recurs privind o decizie asupra c?rei instan?a de apel înc? nu s-a pronun?at, astfel nedeterminat, nu poate constitui o împuternicire special? în temeiul codul de procedur? penal?".

În hot?rârea sa, Curtea a hot?rât, cu ?ase voturi contra unu, c? a existat înc?lcarea articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Conven?ia european? a drepturilor omului, ?i înc?lcarea articolului 10 (libertatea de exprimare) a Conven?iei. Cazul se refer? la pretinsa ingerin?? dispropor?ionat? în dreptul de acces la instan?a de recurs ?i libertatea de exprimare.

Curtea a considerat, în special, c? prin declararea inadmisibilt??ii recursului reclamantului invocând c? acesta din urm? a emis avocatul s?u un mandat special de a formula recurs anterior emiterii hot?rârii instan?ei de apel, autorit??ile au dat dovad? de un formalism excesiv ce a dus la o ingerin?? dispropor?ionat? în dreptul s?u de acces la justi?ie. În acela? timp, noteaz? c? din termenii mandatului dat de Reichman avocatul s?u rezult? o dorin?? neechivoc? ?i detaliat? pentru a depune un recurs în cazul în care este condamnat, ?i men?ioneaz? în special termenul prea scurt de depunere a recursului, ?i anume de doar cinci zile.

Astfel reclamntul a fost privat de dreptul de a depune recurs, în timp ce dânsul a fost obiectul unei condamn?ri penale ?i dreptul s?u la libera exprimare a fost înc?lcat, fiind constat? înc?lcarea articolului 6 § 1.

În ceea ce prive?te plângerea în temeiul articolului 10 din Conven?ie, Curtea a considerat c? acuza?iile enun?ate au f?cut parte dintr-o dezbatere de interes general ?i se încadreaz? în libertatea presei în cadrul c?ruia a vorbit reclamantul, în calitatea sa de prezentator al unui program de ?tiri, chiar dac? era vizat personal de dificult??ile întâmpinate de radio. Curtea a notat c? instan?ele interne s-au concentrat s? caracterizeze elementele componente ale def?im?rii, f?r? a examina criteriile diferite utilizate de Curte în cadrul controlului de propor?ionalitate. Curtea a men?ionat în special c? instan?ele na?ionale nu au f?cut distinc?ie între fapte ?i judec??i de valoare, în timp ce înc?lc?ri similare au fost constatate anterior de Curte în cauze ce ?in de înc?lcarea articolui 10 al Conven?iei.

Curtea a considerat c? o anumit? doz? de "exagerare" sau "provocare" este permis? în exercitarea activit??ii jurnalistice, or incapacitatea de a dovedi adev?rul nu implic? ?i o înc?lcare a deontologice profesionale de c?tre autor. Curtea a reamintit c? protec?ia oferit? jurnali?tilor de articolul 10 condi?ioneaz? jurnalistul s? ac?ioneze cu bun?-credin??, în scopul de a oferi informa?ii exacte, demne de încredere, respectând principiile jurnalismului responsabil.

Curtea a men?ionat, c? întreb?rile abordate de dl Reichman au fost de natur? s? sugereze posibila existen?? a unor nereguli în gestiunea financiar? a radioului, dar care nu au vizat fapte exacte. Reclamantul a exprimat o impresie de ansamblu asupra managementului radioului întro anumit? perioad? de timp. El a încheiat interven?ia prin necesitatea efectu?rii unor verific?ri suplimentare cu privire la acest lucru. Curtea a notat c? instan?a penal? îns??i a calificat ca "aluzive" acele afirma?ii ?i doar caracterul abstract au condus instan?ele na?ionale s? re?in? existen?a def?im?rii. Curtea a ajuns la concluzia c? declara?iile litigioase au constituit judec??i de valoare ?i nu declara?ii de fapt.

Potrivit Cur?ii, afirma?iile incriminatorii nu au fost o inven?ie, ci au avut o baz? faptic?. Ea a notat  în aceast? privin??, c? dl Reichman a prezentat dou? documente, unul de la Trezorerie ?i altul de la contabilitatea radioului care atest? situa?ia financiar? precar? a acesteia din urm?.

În cele din urm?, Curtea a subliniat subliniaz? faptul c? pronun?area unei pedepse penale este una dintre formele grave de intimidare a dreptul la libertatea de exprimare, având în vedere existen?a altor mijloace de interven?ie ?i de respingere, în special prin prevederile dreptului civil. Curtea reaminte?te c? a chematde mai multe ori autorit??ile na?ionale s? dea dovad? de re?inere în a recurge la proceduri penale în astfel de cazuri.

Curtea a ajuns la concluzia c? condamnarea domnului Reichman este o ingerin?? dispropor?ionat? în dreptul s?u la libertatea de exprimare ?i c? a existat o înc?lcare a articolului 10 din Conven?ie.

Judec?torul Nußberger a formulat o opinie separat?.