10 07 2007

La 10 iulie 2007, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârea sa în cauza Bimer S.A. c. Moldovei (cererea nr. 15084/03).

*  *  *

În aceast? cauz? cererea a fost depus? de o întreprindere care a fost fondat? de investitori str?ini. În anul 1998 reclamantul a ob?inut 2 licen?e pentru deschiderea a dou? localuri duty-free în incinta Biroului Vamal Leu?eni. Aceste licen?e au fost eliberate pe o perioad? nedeterminat?. Pentru deschiderea celor dou? localuri reclamantul a procurat echipamentul necesar ?i a construit un imobil.

La 24 aprilie 2002 Parlamentul a modificat Codul Vamal, interzicând amplasarea localurilor duty-free pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, cu excep?ia aeroporturilor interna?ionale ?i a bordurilor aeronavelor. La 18 mai 2002 Departamentul Vamal a dispus închiderea localurilor duty-free ale reclamantului.

Reclamantul a contestat în instan?a de judecat? decizia Departamentului Vamal. El a indicat, printre altele, c? modific?rile introduse în Codul Vamal nu pot avea efect retroactiv ?i c? aplicarea retroactiv? a acestor prevederi contravine Legii privind investi?iile str?ine, care împiedica pe o perioad? de 10 ani aplicarea legilor care înr?ut??esc situa?ia investitorilor str?ini.

La 26 iunie 2002 Curtea de Apel a Republicii Moldova a admis cererea de chemare în judecat? a reclamantului ?i a anulat decizia Departamentului Vamal. Instan?a a conchis c? Legea privind investi?iile str?ine se aplic? reclamantului, iar noile modific?ri din Codul Vamal nu se aplic? fa?? de magazinele duty-free deja deschise la momentul adopt?rii modific?rilor Codului Vamal.

Prin decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 11 septembrie 2002, preten?iile reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate. Instan?a a conchis c? prin decizia Departamentului Vamal drepturile reclamantului nu au fost înc?lcate deoarece acesta putea s?-?i deschid? magazine duty-free în aeroporturile interna?ionale sau la bordul aeronavelor. Curtea Suprem? de Justi?ie nu s-a expus asupra aplicabilit??ii Legii privind investi?iile str?ine situa?iei reclamantului ?i nici nu a contestat temeinicia concluziilor Cur?ii de Apel în aceast? parte.

În fa?a Cur?ii, reclamantul pretindea violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie (protec?ia propriet??ii) prin împiedicarea sa de a folosi licen?ele din anul 1998 ?i prin neacordarea prejudiciilor pentru împiedicarea folosirii licen?elor.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie. Ea a notat c? licen?ele de care dispunea reclamantul constituiau indiscutabil un „bun” în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1. Contrar concluziei Cur?ii Supreme de Justi?ie, Curtea a conchis c? reclamantul a fost lipsit de „bunurile” sale deoarece el nu putea s? foloseasc? imobilul deja construit pân? în anul 2002 pentru valorificarea licen?elor. Curtea a constatat c? interdic?ia impus? reclamantului de a folosi imobilul nu a fost „prev?zut? de lege” deoarece, conform art. 43 al Legii privind investi?iile str?ine în vigoare la acea dat?, adoptarea unor noi legi care înr?ut??e?te condi?iile de activitate a întreprinderilor cu investi?ii str?ine nu pot genera efecte pentru acestea pe un termen de 10 ani de la adoptarea legii, iar autorit??ile na?ionale nu au respectat aceast? prevedere legal?.

Curtea a acordat reclamantului EUR 520,000 cu titlu de prejudiciu material, care include costul imobilului construit în incinta Biroului Vamal Leu?eni; venitul ratat al reclamantului, în urma imposibilit??ii folosirii imobilului, calculat pe o perioad? de 10 ani; dobânda bancar? ?i pierderile determinate de infla?ie. Judec?torul Pavlovschi a notat în opinia sa separat? c? aceast? sum? este „perfect echitabil?”.

Curtea nu a acordat reclamantului nici o sum? cu titlu de prejudiciu moral ?i cu titlu de costuri ?i cheltuieli deoarece reclamantul nu a prezentat în termenul stabilit de Curte preten?iile sale cu referire la aceste subiecte, iar cererea de rezervare a examin?rii satisfac?iei echitabile pentru o hot?râre separat? a fost respins? de Curte.

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de c?tre dl R. Zeglovs, avocat din Riga, Letonia.