28 02 2017

La data de 28 februarie 2017 Curtea a f?cut public? hot?rârea în cauza Manoli c. Moldovei (cerere nr. 56875/11).

Reclamant în prezenta cauz? este Radu Manoli, cet??ean al Republicii Moldova, n?scut în 1984 ?i locuie?te în Bo?cana.

În perioada de referin??, reclamantul activa în calitate de ofi?er de poli?ie. În decembrie 2006, împreun? cu un coleg, V.G., au arestat în strad? doi suspec?i (A.C. ?i A.V.), pe care i-au dus la o sec?ie de poli?ie. Unul din suspec?i s-a opus arestului, astfel c? ofi?erii de poli?ie au aplicat for?a pentru a-l obliga s? intre în ma?ina poli?iei. La sec?ia de poli?ie unul dintre poli?i?ti l-ar fi lovit în piept pe unul dintre suspec?i. Ulterior, ambii ofi?eri de poli?ie au fost acuza?i de rele tratamente asupra suspec?ilor.

Conform declara?iilor oferite procurorilor de c?tre victime, doar ofi?erul V.G. l-a maltratat pe suspectul A. C., lovindu-l în piept. Astfel, la 10 august 2007 au fost retrase acuza?iile împotriva reclamantului. Cu toate acestea, la data de 24 septembrie 2007, decizia a fost anulat?, iar reclamantul a fost din nou acuzat de maltratarea unui suspect în timpul re?inerii.

Pe parcursul procedurii judiciare, cele dou? victime au afirmat c? au fost opri?i de cei doi poli?i?ti pe strad? ?i au fost ruga?i s?-i înso?easc? la sec?ia de poli?ie. Cum unul dintre ei (A.V.) s-a opus arestului, ofi?erii au aplicat for?a ?i i-au obligat s? intre în ma?in?. Conform declara?iilor mai multor martori, cele dou? victime erau în stare de ebrietate. Unul dintre martori a declarat c? A.V., care era înalt ?i bine f?cut, a refuzat s? intre în ma?in?. Ofi?erii de poli?ie l-au înc?tu?at ?i i-au aplicat o lovitur? cu pumnul în burt? pentru a-l face s? se aplece ?i s? intre în automobil. Nu p?rea c? A.V. ar fi suferit careva leziuni. Ulterior, A.V. a declarat c? ofi?erii de poli?ie au continuat s?-i bat? pe amândoi, chiar ?i dup? ce au intrat în ma?ina poli?iei. A. C. nu a confirmat aceast? afirma?ie. Conform victimelor, imediat dup? re?inere, ofi?erii de poli?ie le-au luat unele obiecte personale, inclusiv portmoneele.

La sec?ia de poli?ie, obiectele personale au fost returnate victimelor. Potrivit lui A. C., dup? ce a verificat portmoneul, a observat c? îi lipseau banii. Dînsul l-a întrebat pe V.G. unde îi sunt banii, dar în loc s? primeasc? un r?spuns, a primit o lovitur? în piept. V.G. l-a lovit ?i pe A.V. Mai tîrziu, A. C. a descoperit c? i-a fost fracturat? o coast?.

A.V. a f?cut dou? declara?ii diferite ?i contradictorii în cursul procedurii judiciare. Dânsul a afirmat ini?ial c? atât reclamantul, cât ?i V.G. l-au lovit în incinta sec?iei de poli?ie atunci când a întrebat unde îi sunt portmoneul ?i actele sale, îns? mai târziu a sus?inut c? doar V.G. l-a lovit, folosind o pu?c? mitralier? în acest scop. Mai mult decât atât, el a afirmat c? nu a depus o plângere penal? oficial? în leg?tur? cu presupusa maltratare ?i c? în cadrul procedurii a avut doar calitate de martor. De asemenea, el a declarat c? din cauza st?rii acute de intoxicare nu-?i aminte?te clar cele întâmplate.

Printr-o hot?râre din 21 mai 2009, Judec?toria Buiucani a constatat c? ofi?erii de poli?ie au aplicat for?a în timpul arestului, dar c? for?a nu ar fi fost dispropor?ionat? în circumstan?ele date. Atât reclamantul, cât ?i colegul s?u V.G., au fost achita?i în ceea ce prive?te aplicarea for?ei în momentul re?inerii. În ceea ce prive?te relele tratamente aplicate în incinta sec?iei de poli?ie, instan?a l-a achitat pe reclamant ?i l-a g?sit vinovat pe V.G. pentru lovitura aplicat? lui A. C.. Instan?a s-a bazat pe declara?iile victimelor, învinuitului ?i a martorilor, precum ?i în baza expertizei medicale. Procurorul a depus apel.

La 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Chi?in?u a admis apelul ?i a inversat hot?rârea primei instan?ei. Reclamantul a fost g?sit vinovat ?i condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. În procesul de examinare a apelului, Curtea de Apel nu i-a audiat pe suspec?i, pe victime sau pe martori, doar a citat unele declara?ii date în fa?a primei instan?ei. În special, Curtea de Apel a citat partea din declara?ia lui A.V. în care i-a acuzat pe ambii ofi?eri de poli?ie de rele tratamente. Restul declara?iei lui A.V. nu a fost men?ionat?. Suspec?ii ?i victimele au fost întrebate dac? sunt sau nu au de acord cu apelul depus de c?tre procuror împotriva hot?rârii primei instan?ei.

Reclamantul a depus recurs asupra unor chestiuni de drept. În recursul s?u la Curtea Suprem? de Justi?ie, avocatul reclamantului a sus?inut c? condamnarea reclamantului a fost contrar? articolului 6 § 1 din Conven?ie, deoarece Curtea de Apel nu a examinat dosarul cauzei ?i nici nu i-a audiat pe învinu?i, victime sau martori în persoan?.

La 25 februarie 2011, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului privind chestiunile de drept, constantând, printre altele, c? în împrejur?rile cauzei nu a fost necesar? o nou? audiere a martorilor de c?tre Curtea de Apel, dat fiind faptul c? declara?iile lor nu au fost contestate de c?tre inculpa?i. În ceea ce prive?te obiec?ia c? Curtea de Apel nu i-a audiat  pe inculpa?i sau pe victime în persoan?, Curtea Suprem? a considerat c? doar solicitând p?r?ilor s? se expun? dac? au fost sau nu de acord cu apelul depus ar fi fost suficient pentru a asigura caracterul echitabil al procedurilor. În plus, Curtea Suprem? a sus?inut c? p?r?ile nu au dorit s? prezinte probe noi.

Unul dintre membrii completului de judecat? ai Cur?ii Supreme de Justi?ie a formulat opinie separat?, în care opinia c? audierea repetat? a victimelor ?i a martorilor în fa?a Cur?ii de Apel a fost imperios necesar? în vederea asigur?rii caracterului echitabil al procedurilor ?i a concluzionat c? procedura nu a fost echitabil? în sensul articolului 6 al Conven?iei.

Reclamantul a depus, de asemenea, un recurs în anulare la Curtea Suprem? de Justi?ie, sus?inând c? a existat o înc?lcare a articolului 6 din Conven?ie. Cu toate acestea, la data de 27 octombrie 2011, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului.

În fa?a Cur?ii reclamantul s-a plâns în baza art. 6 § 1 din Conven?ie c? procedurile na?ionale au fost inechitabile deoarece Curtea de Apel ?i Curtea Suprem? de Justi?ie l-au condamnat f?r? a audia victimele ?i martorii.

Guvernul a sus?inut c? motivul invocat de reclamant în fa?a Cur?ii nu a fost invocat în cadrul procedurilor na?ionale. Prin urmare, a cerut Cur?ii s? declare inadmisibil? cererea reclamantului pentru neepuizarea c?ilor de atac interne.

Curtea a notat c? reclamantul nu a depus apel la decizia primei instan?e, deoarece el a fost achitat. În m?sura în care prive?te procedura în fa?a Cur?ii Supreme de Justi?ie, reiese din dosar c? avocatul reclamantului a invocat în mod expres o plângere în temeiul articolului 6 din Conven?ie, în observa?iile sale ?i c? a primit r?spuns la acestea în hot?rârile pronun?ate de Curtea Suprem? de Justi?ie. Prin urmare, obiec?ia Guvernului privind neepuizarea c?ilor de atac interne a fost respins?.

Curtea a notat c? cererea reclamantului nu este în mod v?dit nefondat? în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Conven?ie ?i nu este inadmisibil? nici dintr-un alt motiv. Prin urmare, cererea a fost declarat? admisibil?.

Reclamantul a invocat omisiunea Cur?ii de Apel Chi?in?u de a audia victimele ?i a acuzat c? inversarea hot?rârii de achitare pronun?at? de prima instan?? a constituit o înc?lcare a articolului 6 § 1 din Conven?ie.

Guvernul nu a fost de acord ?i a sus?inut c? p?r?ile au fost audiate în cursul procedurii de apel ?i au avut posibilitatea s? prezinte probe noi în cazul în care ar fi dorit acest lucru.

Curtea a reiterat c? modalitatea de aplicare a articolului 6 din Conven?iei, pentru procedurile în fa?a cur?ilor de apel depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor implicate: trebuie s? se ?in? seama de totalitatea procedurilor în ordinea juridic? intern? ?i a rolului a cur?ii de apel în aceasta (a se vedea Botten c. Norvegia, 19 februarie 1996, ?i § 39, Culegere de hot?râri ?i decizii 1996-I). În cazul în care o curte de apel este chemat? s? examineze o cauz? cu privire la fapte ?i lege ?i de a face o evaluare complet? a problemei vinov??iei sau nevinov??iei reclamantului, nu se poate, ca o chestiune de proces echitabil, s? stabileasc? în mod corespunz?tor aceste probleme f?r? evaluarea direct? a probelor (a se vedea Constantinescu c. România, nr. 28871/95, § 55, CEDO 2000-VIII; Popovici c. Moldovei, nr. 289/04 ?i 41194/04, § 68, 27 noiembrie 2007; Marcos Barrios c. Spania, nr. 17122/07, § 32, 21 Septembrie 2010).

În ceea ce prive?te faptele din prezenta cauz?, Curtea a notat c? Curtea de Apel l-a g?sit pe reclamant vinovat de rele tratamente asupra lui A.V. în timpul re?inerii sale. Curtea de Apel a ajuns la aceast? concluzie pe baza declara?iilor f?cute de victime, învinuit ?i martori în cursul procedurii în fa?a primei instan?ei.

Din dosar rezult? c? victimele au depus declara?ii despre maltratarea lui A.V. în momentul re?inerii sale, în cursul procedurii în prim? instan??. Astfel de acuza?ii nu au fost f?cute la etapa de investigare, ceea ce duce ca acuza?iile împotriva reclamantului s? fi c?zut la un moment dat.

De asemenea, se pare c? afirma?iile victimelor în fa?a primei instan?e nu au fost în întregime consecvente, declara?iile lui A.V. au fost inconsecvente. În particular, A.V. a sus?inut c? a fost maltratat ?i înainte ?i dup? ce a urcat în ma?ina poli?iei, în timp ce A. C. nu a confirmat pretinsele relele tratamente care ar fi avut loc în ma?ina poli?iei. Mai mult decât atât, la un moment dat A.V. a declarat c? el ?i A. C. au fost lovi?i de ambii ofi?eri de poli?ie în incinta sec?iei de poli?ie, ca mai târziu s? sus?in? c? doar V.G. l-a lovit cu o pu?c? mitralier?. De asemenea, dânsul a sus?inut c? nu a depus nicio plângere penal? împotriva poli?i?tilor. Acesta reiese din declara?iile de mai sus, declara?iile martorilor, care au confirmat faptul c? ofi?erii de poli?ie au folosit for?a împotriva lui A.V. când s-a opus re?inerii, declara?iile învinuitului, precum ?i lipsa leziunilor pe corpul lui A.V., astfel prima instan?? a concluzionat c? for?a utilizat? de c?tre ofi?erii de poli?ie în timpul re?inerii nu a fost dispropor?ionat? în circumstan?ele date.

Guvernul a declarat c? ofi?erii de poli?ie acuza?i ?i victimele au fost audia?i în cursul procedurii în fa?a Cur?ii de Apel. Cu toate acestea, din dosar rezult? c? doar au fost întreba?i dac? sunt sau nu de acord cu apelul depus împotriva hot?rârii primei instan?e. Curtea de Apel nu a efectuat o nou? examinare a versiunii evenimentelor prezentate de victime, ofi?erii de poli?ie acuza?i sau martori. În schimb, pentru a ajunge la concluzia ce-l prive?te pe reclamant, aceasta a ales s? se bazeze doar pe declara?iile f?cute de A.V. în cursul procedurii în prim? instan??, în care el l-a acuzat pe reclamant de folosirea for?ei nejustificate împotriva sa. Celelalte declara?iil ale lui A.V. au fost ignorate. Nu exist? nici o explica?ie în hot?rârea Cur?ii de Apel cu privire la motivul pentru care a decis s? cread? în special anume în aceste declara?ii ale lui A.V.. În mod similar, nu exist? nici o explica?ie pentru incoeren?a în declara?iile lui A.V. cu privire la cantitatea de for?? utilizat? de c?tre ofi?erii de poli?ie în momentul arest?rii lui ?i a lui A. C..

Având în vedere ceea ce era în joc pentru reclamant, Curtea nu a fost convins? c? probele care trebuiau s? fie stabilite de Curtea de Apel, atunci când l-a condamnat pe reclamant - ?i, în acest sens, anulând achitarea lui de c?tre prima instan?? - ar putea fi examinate în mod corespunz?tor, ca o chestiune de proces echitabil, f?r? o evaluare direct? a probelor. Curtea a considerat c? cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinov??ia sau nevinov??ia unui acuzat ar trebui, în principiu, s? fie în m?sur? s? audieze victimele, învinuitul ?i martorii în persoan? ?i s? evalueze credibilitatea acestora (a se vedea Kashlev c. Estonia, nr. 22574/08, §§ 48-50, 26 aprilie 2016). Evaluarea credibilit??ii este o sarcin? complex? care nu poate fi realizat?, de obicei, doar prin citirea unei înregistr?ri a declara?iilor, chiar ?i cu atât mai mult atunci când numai unele dintre declara?ii sunt luate în considerare. Desigur, exist? cazuri în care este imposibil s? audiezi pe cineva în persoan? la proces, deoarece, de exemplu, el sau ea a murit, sau în scopul de a proteja dreptul martorului de a nu se incrimina pe sine îns??i (a se vedea Craxi v. Italia (nr. 1), nr. 34896/97, § 86, la 5 decembrie 2002, ?i Dan c. Moldovei, nr. 8999/07, § 33, la 5 iulie 2011). Cu toate acestea, nu a fost cazul aici.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consider? c? condamnarea reclamantului, f?r? o reaudiere a victimelor, învinuitului sau martorilor, dup? ce a fost achitat de prima instan??, a fost contrar garan?iilor la un proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Conven?ie. Astfel, a existat o violare a articolului 6 § 1 din Conven?ie.

Reclamantul a pretins 5,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 2,807 Euro pentru costurile ?i cheltuielile suportate în fa?a instan?elor na?ionale ?i în fa?a Cur?ii.

Curtea i-a acordat reclamantului 2,000 euro Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 2,807 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de I. Bosîi, avocat din Chi?in?u.