28 03 2017

La data de 28 martie 2017 Curtea a f?cut public? hot?rârea în cauza Savotchko c. Moldovei (cerere nr. 33074/04).

Reclamant în prezenta cauz? este Olga Savotchko, de na?ionalitate rus?, n?scut? în 1952 ?i locuie?te în Chi?in?u.

La originea cererii este un litigiu succesoral ap?rut între reclamant ?i mama sa; litigiul fiind adus în fa?a instan?elor civile.

Potrivit reclamantului, compania M., operatorul fix na?ional al c?rui unic ac?ionar este statul, i-a transmis mamei sale ?i avocatului acesteia, O.M., mai multe descifr?ri ale convorbirilor sale telefonice lunare. Descifr?rile au cuprins perioada între septembrie 2001 pân? în februarie 2002 ?i con?ineau numerele apelate, data, ora, durata ?i costul apelurilor efectuate de c?tre reclamant.

În timpul procedurii, mama reclamantului a prezentat decifr?rile telefonice instan?ei care examina litigiul men?ionat anterior. Acesta le-a folosit ca mijloc de prob? pentru a respinge par?ial, la 16 iulie 2002, o cerere a reclamantului privind scutirea de la plata taxelor judiciare.

Printr-o scrisoare din 5 august 2002, compania M. i-a oferit avocatului O.M., la cererea acestuia din urm?, informa?iile privind pl??ile lunare efectuate de c?tre reclamant între octombrie 2001 ?i iulie 2002.

La 22 august 2002, reclamantul a formulat o ac?iune împotriva companiei M. pentru a ob?ine daune morale, invocând c? a avut de suferit ca urmare a presupusei divulg?ri a înregistr?rilor telefonice. Totodat?, a sus?inut c? i-a fost înc?lcat dreptul la via?a privat? ?i c? compania a ac?ionat ilegal.

Prin hot?rârea din 2 aprilie 2003, Judec?toria Buiucani i-a respins reclamantului toate preten?iile. Instan?a a re?inut:

“[Societatea M.] ?i [reclamanta] sunt p?r?i ale contractului de prest?rii de servicii ale telecomunica?iilor de la 28 iunie 2001.

Pentru o perioad? îndelungat? de timp reclamanta se afla în litigiu cu mama sa, interesele c?reia erau ap?rate de avocatul O.M. În cadrul serviciilor juridice prestate, avocatul O.M. a solicitat întreprinderii M. s?-i ofere num?rul serviciilor de telefon prestate de companie ?i reclamantei, precum ?i pre?ul serviciilor acordate.

Instan?a constat? c? ac?iunile avocatului sunt legale, deoarece oferind astfel de informa?ii, compania M. nu a e?uat s? respecte condi?iile contractului din 28 iunie 2001, astfel respectând onoarea ?i demnitatea clientului”.

La 14 aprilie 2003, reclamantul a depus apel. La 28 mai 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a respins apelul ca nefondat. Invocând, printre altele:

”Prima instan?? corect a constatat c? informa?iile furnizate de compania M., [?i anume] descifr?rile serviciilor de telecomunica?ii furnizate [de pe num?rul reclammantului], nu atenteaz? la onoare ?i demnitate [celei din urm?]. (...) [Aceste] informa?ii au fost ob?inute prin mijloace legale de c?tre avocatul O.M.

(...)

S-a stabilit cu certitudine c? con?inutul convorbirilor telefonice nu a fost dezv?luit? (...). [P]rin urmare, dreptul la secretul convorbirilor telefonice ale reclamantei (...) nu a fost apreciat."

Reclamantul a depus recurs. Acesta a sus?inut c? dezv?luirea informa?iilor în cauz? a fost contrar? Legii telecomunica?iilor, care garanta secretului convorbirilor telefonice, precum ?i Legii privind accesul la informa?ie.

Prin hot?rârea definitiv? din 21 ianuarie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul ca nefondat. Aceasta a f?cut trimitere la argumentarea instan?elor inferioare, ad?ugând c?, în conformitate cu articolul 15 din Legea cu privire la avocatur? (în vigoare la perioada de referin??), O.M. a fost îndrept??it s? solicite informa?iile în cauz? ?i compania M. care de?ine s? le ofere.

Privind dreptul intern pertinent, articolul 15 din Legea cu privire la avocatur? din 13 mai 1999, în vigoare la momentul faptelor, care se refer? la garan?iile acordate avoca?ilor în exercitarea profesiei cuprinde 15 alineate. Acesta prevede un anumit num?r de garan?ii acordate avocatului, printre care, independen?a, respectul secretului profesional, interdic?ia imixtiunii autorit??ilor în activitatea acestora, inviolabilitatea domiciliului ?i a biroului, precum ?i confiden?ialitatea coresponden?ei profesionale. Îns? nu exist? nicio men?iune cu privire la dreptul avoca?ilor de a solicita ?i a ob?ine acces la informa?ii, cu caracter personal sau nu, în fa?a autorit??ilor sau actorilor priva?i.

În fa?a Cur?ii reclamantul s-a plâns în temeiul art. 8 din Conven?ie c? divulgarea descifr?rilor telefonice a constituit o înc?lcare a dreptului s?u la respectarea vie?ii sale private ?i a coresponden?ei.

Curtea a observat c? p?r?ile nu erau de acord în ceea ce prive?te amploarea ?i natura informa?iilor dezv?luite de operatorul de telefonie fix?, compania M.

Reclamantul a sus?inut c? compania a trimis ter?ilor descifr?rile sale telefonice lunare, care au acoperit o perioad? de câteva luni, inclusiv numerele apelate, data, ora, durata ?i costul.

Guvernul a sus?inut c? compania M. i-a transmis avocatului O.M. informa?ii referitoare la pl??ile efectuate de c?tre reclamant, nu ?i descifr?rile telefonice detaliate ale acestuia.

Curtea a notat c?, în cadrul unei proceduri civile în fa?a instan?elor na?ionale în ceea ce prive?te litigiul succesoral men?ionat mai sus, descifr?rile telefonice detaliate ale reclamatului au fost furnizate instan?ei de mama acestuia – fapt ce nu a fost contestat de c?tre p?r?i în fa?a instan?elor na?ionale. De asemenea, transmiterea acestor descifr?ri de c?tre compania M. c?tre O.M. a fost constatat? de c?tre instan?ele na?ionale chemate s? se pronun?e cu privire la ac?iunea recurent? împotriva companiei. Totodat?, nimic nu permite combaterea acestor constat?ri.

Astfel, pentru Curte este clar c? descifr?rile telefonice detaliate ale reclamantului au fost transmise unui ter? de c?tre compania M.

Constatând c? cererea nu este în mod v?dit nefondat? în sensul articolului 35 § 3 a) din Conven?ie ?i c? aceasta nu se confrunt? nici cu un alt motiv de inadmisibilitate, Curtea a declarat cererea admisibil?.

Reclamantul a sus?inut c? descifr?rile telefonice dezv?luite de c?tre compania M. con?ineau date cu caracter personal ?i transmiterea acestora c?tre un ter? nu a fost nici legal? nici justificat? de nicio necesitate de interes general.

Guvernul a sus?inut c? nu a existat o ingerin?? în dreptul reclamantului privind respectarea vie?ii sale private, pe motiv c? datele în cauz? au fost furnizate nu c?tre o autoritate de stat, ci unui avocat care ap?ra interesele unui client, ?i c? acestea nu au fost f?cute publice. Și c? datele de mai sus au fost ob?inute în conformitate cu prevederile legii privind accesul la informa?ie ?i cele ale legii telecomunica?iilor.

Curtea a observat c? divulgarea invocat? în acest caz este atribuit? unei companii private. Cu toate acestea, s-a constat c? statul este unicul ac?ionar al companiei. În aceste circumstan?e, Curtea a considerat c? ac?iunile companiei M. angajeaz? r?spunderea statului pârât conform Conven?iei, ?i a observat, în acest sens, c? acest punct nu este în comb?tut de p?r?i .

Curtea a reiterat c? apelurile telefonice recep?ionate în loca?ii private sunt acoperite de no?iunile de ”via?? privat?“ ?i ”coresponden??“ cuprinse în articolul 8 § 1 al Conven?iei (Halford c. Regatul Unit, 25 iunie 1997, § 44, Culegere de hot?râri ?i decizii 1997-III, ?i Amann c. Elve?iei [GC], nr. 27798/95, § 44, CEDO 2000-II). De asemenea, a reiterat faptul c? utilizarea de informa?ii referitoare la convorbirile telefonice, inclusiv datele ?i orele acestora ?i numere formate, poate ridica o problem? în temeiul articolului 8 din Conven?ie, aceste elemente f?când ”o parte din comunica?iile telefonice” (Malone c. Regatul Unit, 2 august 1984, § 84, seria A nr. 82, ?i Copland c. Regatului Unit, nr. 62617/00, § 43, CEDO 2007-I). Astfel, aceste informa?ii pot fi analizate ca date personale (Heglas c. Republica Ceh?, nr. 5935/02, § 60, 1 martie 2007).

În acest caz, Curtea a considerat c? divulgarea f?r? acordul reclamantului, a datelor cu caracter personal referitoare la serviciile de telefonie fix? furnizate ?i utilizarea acestora împotriva sa în procedura civil? a constituit f?r? dubii o ingerin?? în dreptul reclamantului la respectarea vie?ii sale private ?i a coresponden?ei, în sensul articolului 8 din Conven?iei (Copland, citat? mai sus, § 44, ?i Heglas, citat? mai sus, § 61).

Prin urmare, este de competen?a Cur?ii s? stabileasc? dac? aceast? ingerin?? a fost justificat? în conformitate cu paragraful 2 al articolului 8 al Conven?iei, inclusiv dac? aceasta a fost ”prev?zut? de lege”.

Curtea a notat c?, în cadrul procedurii formulate de reclamant împotriva companiei M., prima instan?? ?i instan?a de apel s-au limitat la a spune c? dezv?luirea informa?iilor contestate a fost legal?, f?r? a specifica un standard specific ce era aplicabil în spe??. Ulterior, Curtea Suprem? de Justi?ie a f?cut trimitere la articolul 15 din Legea cu privire la avocatur? în sus?inerea legalit??ii ac?iunilor avocatului O.M. ?i companiei M.. Totu?i aceast? dispozi?ie în vigoare la momentul respectiv, care reglementa rela?iile dintre avoca?i ?i autorit??ile statului nu con?inea nicio men?iune cu privire la dreptul avocatului de a solicita ?i ob?ine acces la date personale.

Curtea a constatat în continuare c?, în observa?iile sale, Guvernul a sus?inut c? dezv?luirea informa?iilor în cauz? a fost în conformitate cu legea privind accesul la informa?ie ?i cele ale legii telecomunica?iilor. În acest sens, Curtea a observat c? instan?ele na?ionale nu au invocat niciun argument, a acestor standarde, ca baz? legal? pentru a justifica ingerin?a în cauz?. Ea a subliniat faptul c?, chiar dac? acesta ar fi cazul, compania M. nu a fost autorizat? s? dezv?luie informa?ii personale f?r? consim??mântul reclamantului, în conformitate cu articolul 8 alineat 8) din Legea cu privire la accesul la informa?ie, f?r? o decizie judec?toreasc? care s? prevad? aceasta. Curtea a putut s? observe doar c? o astfel de decizie nu a fost pronun?at? în acest caz. De asemenea, se a constatat c?, în conformitate cu articolul 4 din Legea privind telecomunica?iile, informa?ii cu privire la serviciile de telefonie ar putea fi transmise persoanelor autorizate în mod corespunz?tor cu dreptul de a solicita divulgarea. Cu toate acestea, nici autorit??ile na?ionale ?i nici Guvernul nu a stabilit c? O.M. a fost investit în mod corespunz?tor cu acest drept.

În concluzie, Curtea a constatat c? prevederile interne relevante în acest caz interzic, sub rezerva unor excep?ii, dezv?luirea informa?iilor contestate. Și nu pare c? aceste excep?ii ar fi fost aplicabile în cazul reclamantului ?i c?, în plus, Guvernul nu a reu?it s? demonstreze contrariul.

Rezult? c? ingerin?a constatat? nu a fost „prev?zut? de lege“, în sensul celui de al doilea paragraf al articolului 8 din Conven?ie. Aceast? concluzie investe?te Curtea s? examineze problema necesit??ii ingerin?ei. Prin urmare, a avut loc o violare a articolului 8 al Conven?iei în privin?a reclamantului.

În temeiul articolului 6 din Conven?ie, reclamantul s-a plâns de lipsa de impar?ialitate a judec?torilor care s-au pronun?at în apel la ac?iunea sa civil? împotriva companiei M.

A sus?inut de asemenea c? a fost prejudiciat în acest caz dreptul s?u la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 al Conven?iei.

În temeiul articolului 13 al Conven?iei, reclamantul a denun?at, de asemenea, lipsa unui recurs intern efectiv de natur? s? remedieze pretinsa înc?lcare a drepturilor sale în temeiul Conven?iei.

Acesta a criticat în cele din urm? divulgarea descifr?rilor telefonice care i-ar fi înc?lcat dreptul la respectarea bunurilor protejate prin articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie.

Având în vedere constatarea înc?lc?ri privind articolul 8 din, Curtea a considerat c? a examinat principala problema juridic? ridicat? de acest caz. Având în vedere toate faptele cauzei ?i argumentele p?r?ilor, a considerat c? nu este necesar s? se examineze separat celelalte preten?ii în temeiul articolelor 6, 10 ?i 13 ale Conven?iei ?i articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie (a se vedea, pentru o abordare similar?, Kamil Uzun c. Turcia, nr. 37410/97, § 64, 10 mai 2007 ?i Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României [GC] , nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014).

Reclamantul a pretins 51,000 Euro pentru prejudiciul material pe care pretinde c? l-a suferit. Acesta indic? c? aceast? sum? corespunde cotei sale dintr-o cl?dire care a f?cut obiectul unor litigii imobiliare între el ?i mama sa, ?i a pretins c? a pierdut dreptul de proprietate asupra bunului la încheierea procedurii în care descifr?rile telefonice au fost folosite ca mijloace de prob?.

Totodat?, a solicitat 5,000 Euro pentru prejudiciul moral suferit.

Curtea nu a identificat nicio leg?tur? de cauzalitate între înc?lcarea articolului 8 din Conven?ie ?i prejudiciul material pretins ?i a respins preten?ia dat?. Cu toate acestea, a considerat c? este necesar s? se acorde reclamantului 3,000 Euro pentru prejudiciul moral.

Reclamantul a mai pretins 200 Euro pentru costuri ?i cheltuieli suportate în fa?a instan?elor na?ionale ?i 2,712 Euro pentru cele suportate în fa?a Cur?ii. Reclamantul a prezentat bonurile pentru cheltuieli de traducere a cererii sale c?tre Curte pentru o sum? total? de 232 Euro, precum ?i o declara?ie detaliat? a orelor lucrate de c?tre avocatul s?u în cadrul procedurii în fa?a Cur?ii (dou?zeci ?i opt de ore facturate cu 85 Euro ora). Guvernul consider? c? aceste preten?ii nu sunt justificate.

În conformitate cu jurispruden?a Cur?ii, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor ?i cheltuielilor numai în m?sura în care realitatea lor se stabile?te necesitatea ?i rezonabilitatea ratelor lor. În acest caz, în lipsa oric?ror documente justificative, Curtea respinge cererea pentru costuri ?i cheltuieli de judecat? la nivel na?ional. Cu toate acestea, consider? rezonabil? suma de 2,000 Euro pentru procedura în fa?a Cur?ii.

Astfel, Curtea i-a acordat reclamantului 3,000 euro Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 2,000 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de L. Talambu?a, avocat din Chi?in?u.