09 05 2017

În cauza Eriomenco c. Moldovei ?i a Rusiei, reclamantul este Vitalie Eriomenco, cet??ean al Republicii Moldova ?i locuie?te în Slobozia. 

Arestarea reclamantului ?i pretinsul transfer al propriet??ii sale

Reclamantul este un om de afaceri în regiunea Transnistrean?. De asemenea dânsul este co-fondator ?i director la mai multe societ??i cu r?spundere limitat? cu sediul în regiunea Transnistrean?. Partenerul s?u principal de afaceri, împreun? cu care a fondat o societate comercial? este V.P. 

Potrivit reclamantului, el a fost arestat la 29 martie 2011 în jurul orei 9 diminea?a de c?tre mili?ia transnistrean?. Mili?ienii erau cu înc? dou? persoane, A. ?i R., care au venit s? efectueze un audit la cererea lui V.P. la una din societ??i. Dup? re?inere, reclamantul a fost umilit ?i intimidat de mili?ieni, inclusiv ?i de A. ?i R. cu scopul de a fi obligat s? cedeze toate propriet??ile sale lui V.P., inclusiv p?r?ile sale sociale la societ??ile comerciale, sau s?-i achite lui V.P. suma de 1 milion de dolari SUA. Reclamantul a fost transportat la sediul Direc?iei Crimei economice din cadrul „ministerului de interne” din regiunea Transnistrean?, unde a fost acuzat c? a estorcat bani de la V.P. Timp de 10 ore cât se afla în arest, reclamantul pretinde c? a fost maltratat ?i amenin?at cu moartea de c?tre colaboratorii direc?iei în cauz?. Asisten?? medical? nu i-a fost acordat?. Reclamantul nu a putut s?-?i informeze familia despre arestarea sa, nici s? contacteze vreun avocat. Pe parcursul zilei de 29 martie 2011 dânsul nu a primit hran? ?i ap?. 

În aceea?i zi de 29 martie 2011, autorit??ile transnistrene au efectuat o perchezi?ie la domiciliul reclamantului, o cas? din raionul Slobozia ?i respectiv au început s? sechestreze imobilul. Fiul minor al reclamantului a fost expulzat din cas? fiind în imposibilitatea de a se întoarce pentru a-?i recupera lucrurile. Fiul reclamantului la moment locuie?te cu rudele. 

La 29 martie 2011 la miezul nop?ii, reclamantul a fost transferat într-un izolatorul de deten?ie preventiv? din regiunea Transnistrean?. El afirm? c? maltratarea a continuat ?i aici. Dânsul a fost for?at s? semneze la 3 ?i 5 aprilie 2011 procese-verbale datate cu 29 martie 2011, prin care reclamantul cedeaz? lui R. partea sa social? pe care o de?ine în societ??ile comerciale. Potrivit unei scrisori din 7 iunie 2011 a „ministerului justi?iei” din regiunea Transnistrean?, la 30 martie 2011 în registrul persoanelor juridice au fost introduse modific?ri prin care a fost desemnat un nou director al societ??ilor comerciale în persoana lui R. 

Condi?iile de deten?ie ?i starea de s?n?tate a reclamantului

Potrivit reclamantului, acesta a fost de?inut în izolatorul de la Tiraspol de la 29 aprilie pân? la 17 mai 2011. Se pare c? la momentul introducerii prezentei cereri, dânsul înc? se afla în deten?ie. Reclamantul sus?ine c? a fost plasat într-o celul? cu dimensiunile de 2,5 x 5 m împreun? cu alte opt persoane. Celula se afla într-un subsol, f?r? acces la lumina natural?, ventilare ?i aer curat (de?inu?ii fumau în continuu); persista un miros de transpira?ie ?i mucegai; umiditatea era ridicat?; veceurile din celul? erau într-o stare deplorabil? ?i degajau un puternic miros al de?eurilor umane; podeaua era din beton ?i neacoperit?; nu existau produse de igien?; în celul? exista o chiuvet? ruginit? care în care picura apa permanent. Apa era ruginit? ?i de?inu?ii erau nevoi?i s? o bea. De?inu?ii î?i sp?lau rufele ?i le uscau în aceea?i celul?. Era imposibil de dormit din cauza supraaglomera?iei ?i a prezen?ei insectelor. Reclamantul f?cea du? o dat? pe s?pt?mân?. Din cauza condi?iilor neigienice reclamantul s-a infectat la picioare. Plimb?rile în aer liber erau limitate la o or? pe zi. În primele zile ale deten?iei sale reclamantul nu a primit hran? din cauza lipsei unei decizii de plasare în arest provizoriu. De?inu?ii împ?r?eau hrana cu reclamantul. Hrana era de proast? calitate ?i imposibil de mâncat. Reclamantul afirm? c? a pierdut 5 kg în greutate în tip de 10 zile de deten?ie. 

Potrivit actelor prezentate de reclamant, dânsul sufer? de hipertensiune arterial?, insuficien?? cardiac? respiratorie, ulcer duodenal, prostatit? ?i hernie. El pretinde c? starea lui de s?n?tate s-a înr?ut??it în deten?ie. 

Conform unei scrisori din 30 mai 2011, centrul de asisten?? medical? ?i reabilitare social? pe lâng? „ministerul justi?ie” din regiunea Transnistrean? a informat avocatul reclamantului c? ultimul urmeaz? s? fie internat într-un spital pentru o interven?ie chirurgical?, ceea ce a fost imposibil la acel moment. La 8 iunie 2011, reclamantul a fost spitalizat. Centrul de reabilitare MEMORIA a expediat în adresa „autorit??ilor” din regiunea Transnistrean? un ?ir de solicit?ri de prezentare a tuturor documentelor medicale în privin?a reclamantului. 

Între timp, p?rin?ii reclamantului au adresat autorit??ilor competente mai multe cereri pentru a le permite vizita cu fiul s?u. Potrivit unei scrisori din 17 iunie 2011, ?eful direc?iei crimei economice de la „ministerul de interne” din regiunea Transnistrean? a informat p?rin?ii c? vizita cu fiul s?u este inoportun?. 

Procedurile legate de arestare a reclamantului

Potrivit unei hot?râri din 1 aprilie 2011, judec?toria de la Tiraspol a dispus plasarea reclamantului în arest preventiv pentru o perioad? de 60 zile. Instan?a a invocat faptul c? reclamantul ar fi comis o infrac?iune deosebit de grav?. De asemenea, a men?ionat c? reclamantul nu avea o reputa?ie bun? la locul de munc?, c? de?ine cet??enia unui alt stat, Republica Moldova, ?i c? nu este un rezident permanent al regiunii Transnistrene. Instan?a a mai notat c? perioada de 60 zile urmeaz? a fi calculat? de la data de 29 martie 2011, ora 19.00. 

Reclamantul a atacat hot?rârea ?i printr-o decizie definitiv? din 8 aprilie 2011, instan?a suprem? a regiunii Transnistrene a men?inut solu?ia instan?ei inferioare. 

La 26 mai 2011, judec?toria Tiraspol a prelungit arestul preventiv a reclamantului pân? la 29 iulie 2011, motivând c? este necesar de a mai efectua careva m?suri de investiga?ie. Printr-o decizie definitiv? din 3 iunie 2011, instan?a suprem? a men?inut hot?rârea din 26 mai 2011. 

Sesizarea altor autorit??i decât cele din Transnistria

La date diferite, p?rin?ii reclamantului au expediat mai multe scrisori autorit??ilor din Republica Moldova, Ucraina ?i Federa?ia Rus? denun?ând situa?ia fiului s?u. De asemenea, au contactat mai multe ambasade europene. 

Potrivit unei scrisori din 31 mai 2011, Ambasada Ucrainei în Republica Moldova a informat p?rin?ii reclamantului c? plângerile sale urmeaz? a fi expediate autorit??ilor din Transnistria deoarece reclamantul nu este cet??ean al Ucrainei. 

Potrivit unei scrisori din 7 iunie 2011, Procuratura General? a Republicii Moldova a informat p?rin?ii reclamantului c? a fost pornit? urm?rirea penal? în ceea ce prive?te privarea ilegal? de libertate a fiului lor. 

Potrivit unei scrisori din 7 iunie 2011, Procuratura Federa?iei Ruse a informat p?rin?ii reclamantului c? jurisdic?ia Rusiei nu se extinde asupra acestui teritoriu ?i c? plângerea urmeaz? a fi expediat? procuraturii din Republica Moldova. 

Potrivit unei scrisori din 27 iunie 2011, Procuratura raionului Dub?sari a informat-o pe mama reclamantului c? autorit??ile moldovene?ti nu au posibilitatea s? intervin? în Transnistria pentru a proteja drepturile cet??enilor s?i ?i a mai ad?ugat c? Republica Moldova a formulat rezerve la momentul ratific?rii Conven?iei Europene pentru drepturile omului în virtutea c?rora nu inten?ioneaz? s?-?i asume responsabilitatea pentru omisiunile ?i faptele autorit??ilor din Transnistria. 

Plângerile reclamantului: Invocând art. 3 CEDO, reclamantul se plânge de condi?iile sale de deten?ie ?i de absen?a asisten?ei medicale pe durata deten?iei. În sensul art.5 CEDO, reclamantul a pretins c? privarea sa de libertate nu a fost efectuat? conform prevederilor legale ?i c? instan?ele care s-au pronun?at asupra arest?rii sale nu au fost competente s? o fac?. De asemenea, el se mai plânge c? deciziile acestor instan?e nu sunt suficient de motivate. Invocând art. 8 CEDO, reclamantul afirm? c? perchezi?ia ilegal? efectuat? la domiciliul s?u ?i sechestrarea lucrurilor sale, precum ?i refuzul autorit??ilor din regiunea Transnistrean? de a primi vizite de la familia sa, i-a violat dreptul la respectarea vie?ii private ?i a familiei. În sensul art. 34 CEDO, reclamantul a pretins c? dreptul s?u la un recurs individual a fost înc?lcat de autorit??ile din regiunea Transnistrean? pe motivul imposibilit??ii familiei sale de a comunica cu dânsul ?i din cauza c? avocatul c? avocatul s?u a fost în imposibilitatea de a accede la dosarul s?u, inclusiv ?i la fi?a medical? din izolatorul de deten?ie. Invocând violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, reclamantul se plânge de perchezi?ionarea ilegal? a domiciliului s?u ?i de transmiterea patrimoniului s?u unor ter?e persoane.  Reclamantul se plânge în final de lipsa unui recurs intern efectiv, în sensul art. 13 CEDO. 

Jurisdic?ia statelor respondente

Curtea a notat c? p?r?ile au adoptat pozi?ii identice celor adoptate în cauza Catan ?i al?ii ?i Mozer. În special, reclamantul ?i Guvernul Republicii Moldova au sus?inut c? acesta se afla sub jurisdic?ia ambelor state, pe când guvernul Federa?iei ruse a sus?inut c? nu are nici o competen??. Identic cauzei Mozer, guvernul rus ?i-a exprimat opinia c? concluzia adoptat? de Curte în ceea ce prive?te problema competen?ei în cazurile Ilascu ?i al?ii, Ivan?oc ?i al?ii. Moldova ?i Rusia (nr 23687/05, 15 noiembrie 2011) ?i Catan ?i al?ii a fost incorect? ?i în contradic?ie cu dreptul interna?ional public.

Curtea a reamintit c? principiile generale cu privire la chestiunea competen?ei în temeiul articolului 1 al Conven?iei în ceea ce prive?te ac?iunile ?i evenimentele care au avut loc în regiunea transnistrean? a Moldovei au fost stabilite în cauza Ila?cu ?i al?ii, Catan ?i al?ii ?i, mai recent, Mozer.

În ceea ce prive?te Republica Moldova, Curtea a notat c?, în Ila?cu ?i al?ii, Catan ?i al?ii, Mozer, Moldova nu exercit? nici o autoritate asupra regiunii transnistrene. Obliga?ia Moldovei potrivit Articolului 1 din Conven?ie referitoare la ”(recunoa?tere) oric?rei persoane aflate sub jurisdic?ia (sa) drepturile ?i libert??ile” a fost totu?i în acele circumstan?e la o obliga?ie pozitiv? de a adopta m?surile diplomatice, economice, judiciare ?i de alt? natur? care ar fi fost ?i în puterile sale ?i in concordan?? cu dreptul interna?ional. Obliga?iile Republicii Moldova în conformitate cu articolul 1 din Conven?ie fiind obliga?ii pozitive.

Curtea nu a observat nici un motiv de a deosebi prezenta cauz? de acele citate mai sus. De?i Moldova nu exercit? controlul efectiv asupra ac?iunilor ”RMN” în Transnistria, acel fapt c? regiunea este recunoscut? în sensul dreptului interna?ional public ca fiind partea teritoriului Moldovei na?te o obliga?ie pentru acest stat, în sensul articolului 1 din Conven?ie de a utiliza toate posibilit??ile juridice ?i diplomatice disponibile pentru a garanta beneficiul drepturilor ?i libert??ilor declarate în Conven?ie pentru to?i cei ce locuiesc în acea regiune. În cele ce urmeaz? Curtea va analiza dac? Moldova ?i-a îndeplinit oare obliga?ia sa pozitiv?.

În ceea ce prive?te Federa?ia Rus?, Curtea a reamintit c? deja s-a pronun?at asupra faptului c? Rusia a contribuit atât militar ?i politic la crearea unui regim separatist în regiunea transnistrean? în 1991 -1992 (Ilascu si altii, § 382). În cazurile ulterioare, referitoare la transnistria, de asemenea, ea a concluzionat c?, pân? în iulie 2010, „RMN“ nu a mai putut continua s? existe - s? reziste eforturilor Republicii Moldova ?i actorii interna?ionali pentru a rezolva conflictul ?i restaurarea democra?iei ?i a statului de drept în regiune – datorit? influen?ei militare, economice ?i politice a Rusiei (Ivan?oc ?i al?ii, citat? mai sus, §§ 116-120, Catan ?i al?ii, citat? mai sus, §§ 121-122 ?i Mozer, supra, §§ 108 ?i 110). În cauza Mozer, Curtea a ajuns la concluzia c? gradul ridicat de dependen?? al „RMN“ în ceea ce prive?te sprijinul rus a fost un element solid pentru a considera c? Federa?ia Rus? a continuat s? exercite un control efectiv ?i influen?? decisiv asupra autorit??ilor transnistrene ?i c?, prin urmare, reclamantul este sub jurisdic?ia acestui stat în sensul articolului 1 al Conven?iei (Mozer, citat? mai sus, §§ 110-111).

În lipsa unor informa?ii noi contrare, Curtea a considerat c? aceast? concluzie este în continuare valabil? pentru perioada în cauz?, în acest caz, ?i anume martie 2011 - septembrie 2016. Prin urmare, nu vede niciun motiv pentru a distinge prezenta cauz? de Ilascu ?i al?ii, ?i alte Ivantoc, Catan ?i al?ii ?i Mozer.

Violarea Articolului 3 din Conven?ie

Curtea a constatat c? reclamantul a avut mai multe patologii ?i c? medicii au stabilit c? el trebuia s? fie internat în spitalul din penitenciar. Pentru ea, este incontestabil faptul c?, în absen?a unui tratament eficient, problemele de s?n?tate ale reclamantei, în special, probleme cardiace, ar putea s?-i produc? suferin??. Ea a observat totu?i c? autorit??ile „RMN“ nu a permis internarea reclamantului c?, astfel el c? nu a primit îngrijiri medicale adecvate.

În ceea ce prive?te condi?iile de deten?ie a reclamantului în custodia poli?iei din Tiraspol ?i închisoarii nr 3, Curtea a constatat c? reclamantul s-a plâns de promiscuitate în celule ?i absen?a luminii naturale ?i a ventila?iei. În ceea ce prive?te centrele de deten?ie din sec?ia de poli?ie din Tiraspol, ea a notat, de asemenea, c? reclamantul a sus?inut c? celula lui era umed?, trebuia s? se spele ?i usuce hainele în ea, toaleta a fost în aceea?i celul? ?i au fost într-o stare deplorabil?, el nu a putut dormi din cauza supraaglomer?rii ?i prezen?a insectelor, el nu a avut acces la ap? potabil?, el f?cea un singur du? o s?pt?mân? ?i el a permis doar o ora de exercitii fizice pe zi.

Curtea a reamintit c? deja a considerat c? condi?iile de deten?ie în sec?ia de poli?ie din Tiraspol ?i în închisoarea nr. 3 au fost contrare articolului 3 al Conven?iei. Pentru a ajunge la aceast? concluzie, ea s-a bazat în special pe rapoartele Comitetului pentru Prevenirea Torturii ?i cele ale raportorului special al Na?iunilor Unite cu privire la vizitele lor la diferite locuri de deten?ie din "RMN". În acest caz, s-a constatat c? reclamantul a fost de?inut în martie 2011 ?i nu exist? nici o baz? pentru a concluziona îmbun?t??irea dup? 2010, a condi?iilor de deten?ie în aceste institu?ii. Prin urmare, s-a considerat c? descrierea dat? de reclamant este mai mult decât plauzibil?, mai ales c? aceasta este sus?inut? pe scar? larg? de rapoartele interna?ionale. Ea, de asemenea, a subliniat faptul c? autorit??ile „RMN“ au recunoscut c?, în ceea ce prive?te închisoarea nr 3 din Tiraspol, nu au fost îndeplinite normele de igien?, condi?iile materiale de deten?ie ?i îngrijire medical?.

Prin urmare, Curtea a constatat c? lipsa de îngrijire medical? ?i condi?iile de deten?ie suferite de reclamant în custodia poli?iei din Tiraspol ?i închisoarea nr. 3 constituie tratament inuman ?i degradant, contrar cerin?elor articolului 3 din Conven?ie.

În ceea ce prive?te primul aspect al obliga?iilor Republicii Moldova, ?i anume restabilirea controlului asupra teritoriului s?u, Curtea a decis în cauza Mozer, 1992 - iulie 2010, statul a luat toate m?surile disponibile (Mozer, citat? mai sus, § 152). În acest caz, p?r?ile nu au prezentat nici un argument care ar indica faptul c? guvernul moldovean ?i-a schimbat pozi?ia cu privire la Transnistria în anii preceden?i, pân? la eliberarea reclamantului în septembrie 2016. În consecin??, Curtea nu vede nici un motiv pentru a ajunge la o concluzie diferit? în prezenta cauz?.

În ceea ce prive?te al doilea aspect al obliga?iilor pozitive ale Republicii Moldova, ?i anume de a asigura respectarea drepturilor reclamantului, Curtea a considerat c? autorit??ile statului au depus eforturi în acest caz, pentru a proteja interesele acestuia. În special, procurorul moldovean a ini?iat, în urma plângerilor depuse de p?rin?ii reclamantului, urm?rirea penal? pe capetele d, r?pire, ?antaj ?i violare de domiciliu. În procesul de negocieri cu partea transnistrean?, autorit??ile moldovene au cerut implementarea m?surilor prompte pentru a rezolva cazul, pentru a asigura respectarea drepturilor reclamantului ?i de a-l elibera cît mai rapid posibil.

Curtea a concluzionat c? Republica Moldova ?i-a onorat obliga?iile sale pozitive, corespunz?tor nu a existat o violare a Articolului 3 din Conven?ie.

În ceea ce prive?te Federa?ia Rus?, Curtea a observat c? nu exist? nici o dovad? de implicare direct? a agen?ilor s?i în ceea ce prive?te m?surile luate împotriva reclamantului.

Cu toate acestea, s-a stabilit c? Rusia a exercitat controlul efectiv asupra „RMN“ în perioada de referin??. Având în vedere aceast? concluzie, ?i în conformitate cu jurispruden?a sa, nu este necesar s? se determine dac? Rusia exercita un control direct asupra politicilor ?i ac?iunilor administra?iei locale subordonate, corespunz?tor este angajat? responsabilitatea Rusiei pentru înc?lcarea drepturilor reclamantului.

Violarea articolului 5 din Conven?ie

În cauza Mozer, Curtea a considerat c?, pân? în 2010, în regiunea transnistrean? nu a existat un sistem care s? reflecte o tradi?ie judiciar? compatibil? cu Conven?ia. Prin urmare, c? "instan?ele de judecat? din RMN" ?i, implicit, în orice alt? "autoritate din RMN", nu putea s? ordone "arestul sau o deten?ie legal?" a reclamantului, în sensul Articolului 5 § 1 (c) din Conven?ie. În consecin??, deten?ia reclamantului în baza dispozi?iilor "instan?elor din RMN" a fost ilegal? în sensul acestui Articol. În absen?a unor informa?ii noi contrare, Curtea a considerat c? constat?rile din Mozer r?mân valabilr în ceea ce prive?te perioada la care se refer? acest caz. Prin urmare, ea a considerat c? a existat o înc?lcare a articolului 5 § 1 din Conven?ie. Din acelea?i motive care le-a f?cut în cadrul examin?rii plângerii în temeiul articolului 3 al Conven?iei (a se vedea paragrafele 17-21 de mai sus), Curtea a declarat c? nu a avut loc o violare a articolului 5 § 1 al Conven?iei de c?tre Republica Moldova. Pentru acelea?i motive ca ?i cele enun?ate în acela?i context, Curtea a constatat o înc?lcare a acestei prevederi de c?tre Federa?ia Rus?.

Violarea Articolului 8 din Conven?ie ?i Articolului 1 Protocolul Adi?ional

Curtea a observat c? reclamantul nu a reu?it în mod evident s? se întâlneasc? cu p?rin?ii s?i pentru o perioad? lung? de timp. Astfel s-a concluzionat c? a existat o ingerin?? în dreptul reclamantului la respectarea vie?ii de familie în conformitate cu articolul 8 § 1 din Conven?ie.

În continuare a considerat c? din cauza perchezi?iei locuin?ei reclamantului, a existat, de asemenea, o ingerin?? în exercitarea dreptului la respectare domiciliului s? garantat de articolul 8 § 1 din Conven?ie.

În cele din urm?, ea a considerat c?, din cauza confisc?rii bunurilor reclamantului, ca urmare a condamn?rii sale, a existat o ingerin?? în exercitarea de c?tre reclamantului a dreptului la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul 1 la Conven?ie.

Curtea a notat c? nimic în prezenta cauz? nu îi permite s? concluzioneze c? ingerin?a în litigiu a avut o baz? legal? ?i a concluzionat c? a existat o înc?lcare a articolului 8 din Conven?ie ?i articolul 1 din Protocolul 1 la Conven?ie.

Din acelea?i motive care le-a f?cut în cadrul examin?rii plângerii în temeiul articolului 3 al Conven?iei, Curtea a declarat c? nu a avut loc o înc?lcare a articolului 8 din Conven?ie sau a articolului 1 din Protocolul 1 la Conven?ie de c?tre Republica Moldova.

Pentru acelea?i motive ca ?i cele enun?ate în acela?i context, Curtea a constatat o înc?lcare a acestor dispozi?ii de c?tre Federa?ia Rus?.

Violarea Articolului 13 combinat cu Articolele 3, 5, 8 ?i Articolului 1 Protocolul Adi?ional

Curtea a concluzionat c? a existat violarea de c?tre Federa?ia Rus? a Articolului 13 combinat cu Articolele 3, 5, 8 ?i Articolul 1 Protocolul Adi?ional ?i lipsa viol?rii în ceea ce prive?te Republica Moldova.

Violarea Articolului 34 din Conven?ie

Curtea a notat c? reclamantul s-a aflat într-o situa?ie deosebit de vulnerabil? pe durata deten?iei ?i nu a fost autorizat de a primi vizite din partea familiei. Prin urmare, au fost reduse semnificativ posibilit??ile de a comunica cu lumea exterioar?, ?i în special cu Curtea. În ceea ce prive?te afirma?ia c? întâlnirile reclamantului cu avocatul s?u la nivel na?ional au fost monitorizate de c?tre gardieni, Curtea a constatat c? deja  a avut ocazia s? se constate existen?a unei astfel de practici în închisorile din rmn. Prin urmare, ea a considerat aceast? afirma?ie plauzibil?, ?i a considerat c? reclamantul a fost, probabil, în imposibilitatea de a semna o procur? scris? care s? permit? reprezentan?ilor a-?i ap?ra interesele sale. Nimic din înregistrarea dovede?te c? persoana a avut posibilitatea de a semna o astfel de procur?, iar guvernele pârâte nu au invocat c? a primit aceast? posibilitate.

Curtea a considerat c? dificult??ile întâmpinate de c?tre reclamant au ajuns la un asemenea grad încât exercitarea efectiv? a dreptului reclamantului în conformitate cu articolul 34 al Conven?iei a fost obstruc?ionat? grav.

Din acelea?i motive care le-a f?cut în cadrul examin?rii plângerii în temeiul articolului 3 al Conven?iei, Curtea a constatat c? Republica Moldova nu ?i-a înc?lcat obliga?iile care îi revin în temeiul ultimei teze a articolului 34 al Conven?iei.

Pentru acelea?i motive ca ?i cele enun?ate în acela?i context, Curtea a considerat c? Federa?ia Rus? nu ?i-a îndeplinit obliga?iile care îi revin în temeiul articolului 34 al Conven?iei .

Reclamantul a cerut suma de  123 596 Euro cu titlu de prejudiciu material, 60 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 8040 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat 119 755 Euro cu titlu de prejudiciu material, 20 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 3 000 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli; sume ce urmeaz? a fi pl?tite de Federa?ia Rus?.

În fa?a Cur?ii reclamantul a fost reprezentat de c?tre A. Postic?, A. Zubco, P. Postic?, N. Hriplivîi juri?ti din cadrul Asocia?iei „PROMO LEX”.