30 05 2017

În cauza Soyma, reclamantul este Sergiy Volodymyrovych Soyma, n?scut în 1976.

In anul 2001 reclamantul a fost arestat în « rmn Â» fiind suspectat de omor. La 28 iunie 2002 reclamantul a fost condamnat printr-o hot?râre definitiv? a instan?ei supreme « rmn Â» ?i a fost condamnat la 10 ani de închisoare.

Potrivit reclamantului, pe durata deten?iei acesta a fost supus maltrat?rii cu scopul de recunoa?te vina în comiterea infrac?iunii.

Dup? condamnarea reclamantului, mama acestuia a depus numeroase cereri diferitor autorit??i ucrainene pentru ob?inerea transferului fiului în închisoare ucrainean?. Dosarul din fa?a Cur?ii con?ine aproximativ 40 de cereri primite de ea de la diferite autorit??i ucrainene, îns? f?r? succes.

În particular Ministerul afacerilor externe a Ucrainei a informat reclamantul c? a contactat colegii din Moldova, care au informat c? nu pot asigura transferul reclamantului în închisorile din Ucraina deoarece nu de?in controlul asupra teritoriului « rmn Â». Autorit??ile ucrainene de asemenea au contactat auorit??ile « rmn Â», îns? f?r? succes. Mama reclamantului a ini?iat proceduri judiciare împotriva Ministerului de Externe din Ucraina, denun?ând lipsa ac?iunilor, îns? f?r? succes. Mama reclamantului a scris de asemenea misiunii OSCE din Moldova, care au informat c? scrisoarea a fost expediat? Ambasadei Ucrainei la Chi?in?u.

In martie 2006 reclamantul ?i-a rupt piciorul ?i a fost internat în spital, iar potrivit declara?iilor mamei ea a fost în posibilitate s? petreac? timpul pe durata tratamentului.

La 24 mai 2006 reclamantul a fost g?sit spânzurat în sala de sport a penitenciarului.

Reclamantul s-a plâns c? deten?ia a fost ilegal? ?i contrar? Articolului 5 § 1 din Conven?ie.

Curtea a reiterat c? a constatat în cauza Mozer c? „sistemul judiciar” a „rmn” nu este un sistem care ar reflecta o tradi?ie judiciar? compatibil? cu Conven?ie. Pentru acest motiv ea a constatat c? instan?ele „rmn” ?i c? orice autoritate „rmn” nu putea dispune arestarea reclamantului în sensul Articolului 5 § 1 din Conven?ie.

În lipsa vreunei informa?ii noi ?i pertinente care s? demonstreze contrariul, Curtea a considerat c? concluzia din Mozer este valabil? ?i în prezenta cauz?, considerând c? a existat o violare a Articolului 5 § 1 din Conven?ie.

Curtea a trebuit s? examineze dac? Republica Moldova ?i-a onorat obliga?ia sa pozitiv? de a întreprinde m?suri adecvate ?i suficiente pentru a asigura drepturile reclamantului. În Mozer, Curtea a constatat c? obliga?iile pozitive se refereau la restabilirea controlului asupra transnistriei ?i m?surilor individuale a reclamantului.

În ceea ce prive?te aspectul obliga?iilor Moldovei, restabilirea controlului asupra teritoriului „rmn”, Curtea a constatat în Mozer c? Moldova a întreprins toate ac?iunile în perioada 1991 – iulie 2010. Deoarece evenimentele din spe?? se refer? la o perioad? anterioar?, Curtea nu a g?sit motiv s? concluzioneze diferit.

În ceea ce prive?te a doua parte a obliga?iilor pozitive, în special de a asigura respectarea drepturilor individuale a reclamantului, Curtea a notat c? eforturile reclamantului erau îndreptate c?tre autorit??ile ucrainene. De altfel, Curtea a notat c? reclamantul nu s-a plâns vreodat? autorit??ilor moldovene?ti. Corespunz?tor, Curtea a concluzionat c? Moldova nu a e?uat s? onoreze obliga?iile sale pozitive ?i nu a existat o violare a Articolului 5 § 1 din Conven?ie.

Curtea a stabilit c? Rusia exercit? control efectiv asupra „rmn” în perioada de referin??. În virtutea sus?inerii continui militare, economice ?i politice a „rmn”, este angajat? responsabilitatea Rusiei în ceea ce prive?te violarea Conven?iei fa?? de primul reclamant, în ceea ce prive?te Articolul 5 § 1 din Conven?ie.

Reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 6 c? procedurile împotriva sa nu au fost echitabile ?i c? nu a dispus de un recurs intern eficient. Totu?i Curtea a notat c? de?i procedurile penale sau finalizat la 28 iunie 2002 prezenta cerere a fost depus? doar la 28 decembrie 2004, corespunz?tor cererea în aceast? parte este inadmisibil?. Restul cererii de asemenea a fost respins ca inadmisibil, în temeiul Articolului 35 din Conven?ie.

Reclamantul a cerut 300,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 1,563 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat 20,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral ?i 1,000 Euro cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat de Y.Zayikina ?i K. Gulua avoca?i din Ucraina.