Politica de prioritate a Curții

31 05 2017

În iunie 2009 Curtea a adoptat politica de prioritate cu scopul de a spori procesarea și judecarea cazurilor celor mai importante, serioase și urgente. Ea a stabilit 7 categorii de cauze de la cele urgente vizând reclamanții vulnerabili (Categoria I) la cele vădit inadmisibile examinate de un singur judecător (Categoria VII). Actualmente a avut loc revizuirea politicei respective și începând cu 22 mai 2017 au fost modificate categoriile de prioritate. În primul rând ea a decis să plaseze cauzele interstatale, care se atribuiau la Categoria II, în afara politicii de prioritate în lumina caracterului specific, care în orice caz presupunea tratarea într-o procedură specială. De asemenea, Curtea a extins definiția cauzelor din Categoria I pentru a include situații unde „reclamantul este privat de libertate ca o consecință directă a pretinsei violări a drepturilor sale din Convenție”.

 

 

I.

Cereri urgente (în particular riscul vieții sau sănătății reclamantului, reclamantul este privat de libertate ca o consecință directă a pretinsei violări a drepturilor sale din Convenție, alte circumstanțe legate de situația personală sau familială a reclamantului, în particular bunăstarea copilului, aplicarea punctului 39 din Regulamentul Curții)

 

 

II.

Cererile ce implică chestiuni capabile să aibă un impact asupra eficienței sistemului Convenției (în particular situație structurală sau endemică care încă nu a fost examinată de Curte, procedura hotărârii-pilot) sau cereri care ridică o chestiune de interes general (în particular o chestiune serioasă capabilă să aibă implicații majore pentru sisteme de drept naționale sau pentru sistemul european)

 

 

III.

Cereri care implică în primul rând plângeri în temeiul Articolelor 2, 3, 4 sau 5 § 1 din Convenție (“core rights”), indiferent dacă sunt repetitive, și dacă implică amenințări directe a integrității fizice sau demnității umane

IV.

Cererile potențial bine fondate în baza altor Articole

V.

Cererile care implică chestiuni deja examinate prin hotărâre-pilot (“cu practică bine stabilită”)

VI.

Cererile identificate ca implicând probleme de admisibilitate

VII.

Cererile care sunt vădit inadmisibile