Protecția imaginii acuzatului în timpul procesului penal v. interesul public

22 09 2017

În hotărârea Camerei din 21 septembrie, în cauza Axel Springer SE și RTL Television GmbH împotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că protecția în timpul procesului penal a imaginii acuzatului care nu este o figură publică prevalează în fața interesului public.

Cauza se referă la plângerea din partea a două companii de media din Germania contra unei ordonanțe judecătorești care le-a interzis publicarea imaginilor prin care inculpatul acuzat de săvârșirea unui dublu omor ar fi putu fi identificat. Înainte de începerea primei audieri, președintele ședinței a informat jurnaliștii că chipul inculpatului din imaginile înregistrate trebuie să fi neidentificabil înainte de a fi publicate.

La câteva zile după prima audiere, judecătorul a expediat o ordonanță motivată unui număr de jurnaliști, inclusiv unora dintre cei care lucrau pentru companiile reclamante, conform căreia doar jurnaliștii care s-au înregistrat la instanța de judecată și au dat asigurări că, chipul acuzatului din imaginile publicate va fi neidentificabil, de exemplu prin estomparea, li se va permite să filmeze sau să fotografieze. El a remarcat în special că drepturile de personalitate ale acuzatului, care suferea de o tulburare de personalitate schizoidă și nu au fost niciodată subiectul atenției publice și care a cerut în mod expres ca identitatea sa să fie protejată, depășește interesul public.

Astfel, Curtea a constatat că nu a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție, considerând că judecătorul care a emis restricția a abordat conflictul dintre interesele opuse și a aplicat dispozițiile relevante din legislația națională prin examinarea cu atenție a aspectelor relevante ale cazului.

În special, restricția a fost proporțională cu scopul legitim urmărit, și anume de a proteja drepturile de personalitate ale acuzatului, urmând a fi prezumat nevinovat până când vinovăția sa nu va fi dovedită, iar restricția privind materialele jurnalistice nu a fost deosebit de severă. Fotografierea în sine nu a fost limitată; fiind interzisă doar publicarea imaginilor prin care reclamantul ar fi putut fi identificat.

În plus, în cazul penal nu a existat decât un grad de interes public limitat, iar informațiile privind aspectul fizic al acuzatului nu ar fi putu contribui în mod semnificativ la dezbaterea cazului, dat fiind faptul că acuzatul cu certitudine nu era o persoană publică. Deși câteva fotografii cu chipul acuzatului au fost publicate anterior în unele ziare germane înainte de audiere, aceste fotografii l-au arătat la o vârstă mult mai tânără și, prin urmare, nu au permis publicului să-l identifice. Acuzatul nu a căutat în nici un fel atenția mass-media și nu a făcut nici un comentariu public. Dimpotrivă, el a cerut în mod expres să fie protejat de posibilitatea de a fi identificat.

În ceea ce privește faptul că acuzatul ar fi declarat expres săvârșirea crimei, atât la poliție, cât și la începutul procedurii judiciare, Curtea a constatat că o mărturisire în sine nu a eliminat protecția prezumției de nevinovăție în timpul unui proces. Acest lucru s-a aplicat cu atât mai mult cu cât acuzatul suferea de o tulburare de personalitate schizoidă, instanța penală trebuia să revadă cu atenție mărturisirea pentru a confirma că este corectă. În final, trebuie luată în considerare faptul că publicarea imaginilor în care un pârât ar putea fi identificat ar putea avea implicații negative asupra unei reabilitări sociale ulterioare, în cazul în care va fi condamnat.

Acest material este realizat în cadrul proiectului “Contribuția la respectarea drepturilor omului în Republica Moldova” implementat de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului” cu sprijinul financiar acordat de Fundația Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.